duminică, 27 februarie 2011

Liga pentru Egalitate de Şanse în Învăţământul Superior Românesc

Documentul reprodus mai jos este primit pe e-mail si asumat de organizatia din titlul postarii.



Daniel Funeriu, un ministru pentru interesele familiei sale


Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Daniel Funeriu, pozează în cavalerul fără pată şi prihană care-şi jertfeşte timpul şi capacităţile politico-manageriale pentru binele învăţământului românesc. Este binecunoscută recenta dispută dintre ministrul în funcţie şi predececorii săi Ecaterina Andronescu şi Andrei Marga. „ Marga şi Andronescu fac parte din gaşca celor care atunci când au fost miniştri au alocat sume semnificativ mai mari universităţilor pe care le conduc. Asta numesc eu conflict de interese. Au făcut ceva imoral. Este imoral să finanţezi propria universitate. Este greşit ca un ministru să poată aloca arbitrar sume de bani universităţii din care provine. Împotriva acestui arbitrar am luptat şi finanţarea se va face de acum pe criterii de performanţă”, a declarat Daniel Funeriu.
Însă între vorbele ministrului şi practica sa există o mare discrepanţă. Ministrul Funeriu a alocat sume uriaşe de bani unei universităţi, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, pentru investiţii inutile şi în condiţii cel puţin dubioase. Mai mult, acelaşi ministru tolerează o situaţie la limita legii legată de rectorul aceleiaşi universităţi, controversata Lizica Mihuţ, care a reuşit să ocupe gradele universitare de conferenţiar şi profesor universitar, apoi să ajungă chiar conducător de doctorat în Gramatică deşi, după cum s-a demonstrat public, nu îndeplinea condiţiile legale pentru a accede la aceste calităţi deoarece a susţinut un doctorat nu în Filologie ci în Istoria teatrului. De ce tolerează Daniel Funeriu ilegalităţile şi închide ochii ? Simplu: pentru că tatăl său, profesorul Ionel Funeriu, este cadru didactic la universitatea de stat din Arad, fiind chiar coleg la şcoala doctorală cu Lizica Mihuţ şi câştigă sume frumoase care i-ar face să pălească pe dascălii care abia îşi acoperă facturile la întreţinere.

Tată de ministru, prodecan onorific

Prof. univ. dr. Ionel Funeriu are onoarea de a fi tatăl ministrului Daniel Funeriu. Fiul său l-a caracterizat public: „Tatăl meu este profesor universitar cu mult înainte să fiu eu ministru. A fost ales prodecan la o universitate din România, cu mult înainte să fiu eu ministru. Tatăl meu are exact salariul legal, nu este unul extraordinar. Face parte din gaşca experţilor.” În mare parte, fiul are dreptate: tatăl său are un CV impresionant, care, din punct de vedere profesional este ireproşabil. Singurele semne de întrebare privind trecutul său s-ar putea referi la perioada 1984-1987, când profesorul Ionel Funeriu a fost, cităm: „lector de limba şi civilizaţia română la Université des Sciences Humaines, Strasbourg (1984–1987)”. Lăsăm altora plăcerea să analizeze condiţiile în care un profesor universitar putea, în perioada comunistă, să ajungă să stea câţiva ani la Strasbourg şi ce servicii sau instituţii ale statului ceauşist permiteau aceasta. Ajungând mai aproape de zilele noastre, găsim ocupaţia actuală a tatălui ministerial : după o carieră prodigioasă la Universitatea de Vest din Timişoara şi o scurtă trecere la Universitatea privată Tibiscus din acelaşi oraş, Ionel Funeriu ajunge cadru didactic universitar la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. În anul 2008, el a câştigat un salariu anual net de 108.000 lei iar în 2009, conform declaraţiei publice de avere, a suferit rigorile crizei, câştigând „doar” 70.000 lei (net) din salarii plus 2.500 lei ca evaluator ARACIS şi din comisii de doctorat. Cum a câştigat aceşti bani ? Ca profesor universitar şi, din 2008, prodecan, în condiţiile în care prezenţa sa la Arad era cvasi-simbolică (1-2 zile pe săptămână când avea câteva ore de curs, deşi calitatea de prodecan impunea o prezenţă zilnică la facultate). Cât de puţin extraordinar este acest salariu îi lăsăm să aprecieze pe profesorii care câştigă de câteva ori mai puţini bani lunar decât tatăl ministerial.

Investiţii pe bani (publici) grei la universitatea lui tăticu’

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad a făcut obiectul a numeroase anchete de presă privind, pe de o parte, modul în care banul public a fost cheltuit discreţionar pentru investiţii inutile şi, pe de altă parte, cum a crescut ca Făt Frumos din poveşti averea rectorului, Lizica Mihuţ, în urma derulării acestor investiţii. Ca simplu fapt divers, de 11 ani, de când a ajuns rector (fiind, actualmente, la al treilea mandat şi având vârsta de 65 de ani, ceea ce presupune că ar fi fost pensionabilă, conform legislaţiei României, de 7 ani), Lizica Mihuţ a strâns, oficial, zece case sau apartamente în ţară şi Ungaria, fără ca acest fapt să dea de gândit instituţiilor abilitate, gen A.N.I.
Ce este semnificativ este faptul că, în perioadă de criză, ministerul condus de Daniel Funeriu a alocat milioane de euro ca finanţare bugetară pentru investiţii la universitatea unde tatăl ministerial este coleg cu rectorul. Iată câteva exemple: 1.827.794 lei pentru „Laborator de mecatronică şi autoturisme rutiere”. În fapt, este vorba despre un service auto construit lângă corpul fostei Facultăţi de Inginerie (aflat în conservare de ani de zile), laborator finalizat anul trecut de când stă nefolosit, aşteptând un investitor serios pentru a fi închiriat, contra şpăgilor de rigore pentru buzunarele rectorului, ca de obicei. Alt obiectiv de investiţii finanţat de Minister este un cămin studenţesc, D + P + 4E, cu 180 locuri şi condiţii de confort de trei stele, investiţia fiind de 8.256.770 lei la care se adaugă 155.362 lei pentru mutarea unui post trafo. În fapt, clădirea căminului se ridică în cimitirul „Eternitatea” din Arad, la doi paşi de ultimele morminte, ceea ce crează un cadru inegalabil pentru studenţii stresaţi de sesiunile de examene. Mai adaugăm o finanţare bugetară de 8.866.548 lei pentru supraetajarea corpului de clădire din Complexul universitar M (Micălaca). Supraetajarea a fost necesară pentru mutarea Facultăţii de Inginerie în complexul universitar. Însă, în acelaşi timp, un alt corp de clădire, de parter plus două etaje, cu săli de curs, seminar şi laboratoare, din Calea Aurel Vlaicu, fostă clădire a Facultăţii de Inginerie, proaspăt renovat, a fost băgat în conservare, stând încuiat de ani de zile. Ceea ce demonstrează faptul că ministerul a alocat aproape 9 milioane lei în condiţiile în care facultatea respectivă dispunea de spaţii suficiente pentru funcţionare. Alte spaţii zac nefolosite: o clădire cu mai multe etaje, numită Incubator de afaceri stă cu lacătul pe uşă, iar fostul pavilion administrativ al serelor din Arad, devenit spaţiu al Universităţii este mai mult nefolosit. O altă achiziţie, sunt atelierele fostei fabrici de ceasuri, aflate în ruină, dar care figurează pe hârtiile Universităţii arădene de stat, preferata ministrului Funeriu, drept spaţii de învăţământ. Nici acestea nu sunt folosite, fiind pe rolul instanţelor peste 20 de procese numai în acest caz.
Nu în ultimul rând trebuie amintită altă investiţie cu dedicaţie : aşa-zisul „centru de practică”, Hotel Akademos de pe strada Meresiev (fost hotel al Petrom, cumpărat de Universitate în urmî cu ani de zile, pe bani grei fără justificare), care trebuie reabilitat. Ministerul a alocat alte milioane iar bătaia pentru a prinde proiectarea şi execuţia lucrării este în plină desfăşurare. Şi de această dată este vorba despre bani publici aruncaţi fără rost, în ani de criză. Să nu uităm celebra vilă din staţiunea arădeană Moneasa (chiar la ştrandul din Moneasa), achiziţionată şi renovată pe alte milioane de lei de la buget pentru chefuri discrete ale camarilei rectorului dar şi pentru înalt protocol, aşa cum s-a întâmplat la Revelion când, în prezenţa unor importanţi oameni politici, a avut loc inaugurarea oficială a obiectivului. În paranteză fie spus, în aceeaşi staţiune, peste vale, are şi Lizica Mihuţ o impozantă vilă, construită în paralel cu renovarea vilei universităţii…
Am menţionat doar o parte din „investiţiile” finanţate generos de ministrul Daniel Funeriu pentru universitatea unde predă şi câştigă bani frumoşi tatăl său. Bani alocaţi în condiţiile în care, în repetate rânduri, rectorul Lizica Mihuţ a declarat public faptul că Universitatea „Aurel Vlaicu” are fonduri de milioane de euro în conturi de depozit la bănci comerciale (o ilegalitate care nu a trezit nici o reacţie din partea Curţii de Conturi), bani din care şi-ar fi putut finanţa toate fanteziile.

Ce ilegalităţi tolerează ministrul penru colega tatălui său

Lizica Mihuţ a obţinut un titlu de doctor în anul 1980, cu o teză având denumirea : „Mişcarea teatrală arădeană. O contribuţie la o istorie a teatrului în Transilvania”. Pentru orice vorbitor de limba română, tema şi domeniul lucrării sunt evidente: contribuţii proprii la istoria teatrului în Transilvania. În plus, conducător ştiinţific a fost regretatul prof. univ. dr. doc. Octavian Gheorghiu, o somitate în domeniul istoriei teatrului. Şi acum opera sa, Istoria Teatrului Universal, figurează ca bibliografie recomandată pentru lucrări ştiinţifice de licenţă la facultăţile de teatru din România. Întreaga comisie de doctorat a fost formată din oameni de teatru, mare parte de la fostul I.A.T.C. Doar susţinerea a avut loc la Universitatea din Bucureşti, unde era asimilată şcoala doctorală de la I.A.T.C.
Culmea este că pe baza acestui doctorat onorabil în probleme legate de Istoria Teatrului, Lizica Mihuţ a scos pe piaţă o diplomă suspectă care atestă că ar avea doctorat în Filologie, care este cu totul alt domeniu în clasificarea domeniilor de doctorat, fapt dovedit şi de Ordinul 365 din 15 februarie 2007 pentru aprobarea Precizărilor metodologice cu privire la reconfirmarea sau confirmarea calităţii de conducător de doctorat, corespondenţa între domeniile de studii universitare de doctorat, precum şi nomenclatorul multilingv al domeniilor de studii universitare de doctorat, publicat şi pe site-ul oficial al Universităţii „Aurel Vlaicu”.
În baza acestui document (diploma de doctor dubioasă, ştampilată nu cu ştampila oficială a Universităţii Bucureşti ci cu una de circuit intern, de Rectorat), Lizica Mihuţ, la acea vreme secretar ştiinţific al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea arădeană, şi-a făcut şi avizat singură dosarul pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar (1996), apoi de profesor universitar (2000), specializarea Limba română contemporană şi Teoria limbii, catedra Istoria Bisericii Universale. Culmea este că în baza aceluiaşi doctorat în probleme legate de Istoria Teatrului, Lizica Mihuţ a ajuns chiar conducător de doctorat în… Gramatica limbii române, calitate în care este colegă la şcoala doctorală a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad cu profesorul Ionel Funeriu, tatăl ministrului Daniel Funeriu (care, spre deosebire de colega sa, are toate calităţile şi competenţele legale pentru această onorantă calitate).
Impostura rectorului Lizica Mihuţ a fost făcută publică în presă. Mai mult, ministrul Daniel Funeriu a fost sesizat oficial asupra acestui fapt, fără a avea vreo reacţie. În loc să aplice legea, ministrul continuă să arunce cu bani publici spre universitatea arădeană iar pentru rectorul pensionar, la al treilea mandat, care conform noii legi a educaţiei ar fi trebuit să părăsească funcţia, ministrul are o salvare: tot bani de la buget pentru realizarea unui ziar editat de o societate comercială ce va fi înfiinţată în baza art. 129 din Legea Educaţiei, de către Universitatea „Aurel Vlaicu”, ziar unde Lizica Mihuţ va ocupa postul de director. Daniel Funeriu, care are o locuinţă cumpărată recent la Arad, este văzut la fiecare vizită în oraşul de pe Mureş luând masa cu Lizica Mihuţ iar tatăl ministerial a însoţit-o pe aceasta într-o recentă vizită în Maroc, bineînţeles, finanţată tot din fondurile bugetare ale instituţiei.
Iată deci cât de imparţial este ministrul Daniel Funeriu şi pe ce criterii de performanţă ştie să cheltuiască fondurile bugetare pengru o universitate unde tatăl său are parte de un tratament privilegiat (coincidenţă sau nu), exact cam de când onorabilul său fiu a ajuns să fie cunoscut ca membru al grupului de consilieri ai preşedintelui Traian Băsescu, europarlamentar apoi ministru al Educaţiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu