duminică, 10 iulie 2011

Către excelenţele lor Dl Dmitri Medvedev – Preşedinte al Federaţiei Ruse Dl Vladimir Putin – Prim-ministru al Federaţiei Ruse

Excelenţele voastre,

Mă numesc Sorin Ilieşiu. Sunt cetăţean român, autorul apelurilor din 2005 şi 2006 pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului, precum şi autorul scrisorii deschise din 27 iunie 2011 pentru demisia de onoare a preşedintelui Traian Băsescu http://www.antena3.ro/demisiadeonoare, cea mai populară petiţie on-line din istorie, semnată până în prezent de peste 26.000 de cetăţeni.
Doresc să subliniez următoarele: românii nu sunt antiruşi; românii sunt doar antisovietici; românii condamnă cu fermitate faptul că fostul „conducător al statului român”, mareşalul Antonescu, s-a aliat cu Hitler şi că în această calitate a declarat război Uniunii Sovietice în iunie 1941 luptând împotriva acesteia timp de trei ani, până la Volga, la Stalingrad. Foarte mulţi români - peste 26.000 dintre ei s-au exprimându-se în scris în acest sens - consideră că preşedintele Traian Băsescu a greşit flagrant în aprecierile făcute recent despre mareşalul Antonescu şi aliatul acestuia Adolf Hitler, despre războiul antisovietic, despre rolul M.S. Regele Mihai în istorie.

Excelenţele voastre,

Vă asigur că românii au admirat întotdeauna arta, cultura şi sufletul poporului rus. Dostoievski, Cehov, Ceaikovski, Bulgakov, Eisenstein, Soljeniţîn sau Tarkovski reprezintă culmi ale umanităţii şi ale spiritului european. Ca urmare, locul Rusiei decomunizate trebuie să fie în inima Uniunii Europene şi a NATO. De peste o mie de ani, România şi Rusia sunt surori în credinţa creştină bizantină şi în cumplita năpastă impusă de comunismul criminal anticreştin şi antiuman.
Inventatorii acestui diabolic exepriment au ales Rusia pentru a-l pune în aplicare. Rusia va renaşte numai dacă va decide să fie vârful de lance al condamnării internaţionale a comunismului. Rusia trebuie să prezinte comunităţii internaţionale propriul raport de ţară referitor la nelegitimitatea şi criminalitatea regimului comunist.
Condamnarea internaţională trebuie făcută în deplină cunoştinţă de cauză, pe baza rapoartelor de ţară, în cadrul unei conferinţe mondiale, astfel încât toată lumea să cunoască întregul adevăr despre crimele comunismului pentru ca acestea să nu mai fi posibile niciodată şi nicăieri. Aşa am cerut în apelul meu din 17 mai 2006 pentru condamnarera internaţională a comunismului, apel semnat de personalităţi din întreaga lume, inclusiv din Rusia, precum Vladimir Bukovski, Iuri Fedorov, Andrei P. Grigorenko, Dmitri Lenkov, Alexandr Litvinenko, Eduard Kuzneţov (http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html).
Subliniez că în urma apelurilor mele din 2005 şi din 2006 http://www.gds.ong.ro/apel.htm, însoţite de un raport neoficial de condamnare redactat de mine http://www.revista22.ro/raport-pentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-c-2567.html, regimul comunist din România a fost condamnat în 18 decembrie 2006, în baza unui edificator raport oficial de condamnare, de către şeful statului dl Traian Băsescu, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, ca ilegitim şi criminal. Din păcate, au trecut cinci ani iar actul condamnării a rămas fără urmări. Niciuna din măsurile şi legile decomunizării recomandate de raport, nu au fost adoptate de guvern sau de parlament.
Consider că e foarte important să menţionez că am făcut aceste apeluri nu în calitate de fost luptător anticomunist sau disident, ci în calitate de fost membru al partidului comunist.

Excelenţele voastre,

În martie 1918 la Chişinău, după un secol de ocupaţie ţaristă, Parlamentul Basarabiei (provincie românească ce tocmai se declarase independentă de puterea bolşevică, în numele principiului autodeterminării popoarelor) a votat unirea Basarabiei cu regatul României.
În 23 august 1939 a fost semnat Pactul Molotov-Ribentropp dintre Stalin şi Hitler, pact care stipula “interesul” sovietic faţă de statele baltice, estul Poloniei şi Basarabia (provincie a României). În iunie 1940, prin ultimatumul guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei cu toate că ultimele două nu au aparţinut niciodată Rusiei sau Uniunii Sovietice. Populaţia românească a fost supusă la acţiuni de represiune, teroare şi masacre bestiale, elita anticomunistă fiind exterminată.
Pentru a-şi elibera fraţii, armata română a declarat război Uniunii Sovietice, în iunie 1941. Aşa cum am mai spus, mareşalul Antonescu a greşit în mod fatal aliindu-se cu Hitler. Armata română, nealiată cu Hitler, trebuia să elibereze nordul Bucovinei şi Basarabia, dar nu trebuia să treacă Nistrul, ci avea datoria să-şi elibereze şi fraţii din Transilvania de nord-est, teritoriu românesc cedat Ungariei în urma dictatului de la Viena din 1940, ordonat de Hitler şi Mussolini la cererea lui Horthy.
Din fericire, în 23 august 1944, mareşalul Antonescu a fost arestat la ordinul M.S. Regele Mihai. În aceeaşi zi, regele a declarat război Germaniei alăturându-se coaliţiei antinaziste; armata română şi-a eliberat ţara de trupele germane, apoi a eliberat Transilvania de nord-est ocupată de Ungaria horthystă. În continuare, România şi-a adus întregul potenţial militar şi economic până la sfârşitul războiului antinazist, eliberând Ungaria, Cehoslovacia şi o parte a Austriei. Datorită României, al doilea război mondial a fost scurtat cu cel puţin 6 luni, armata română jertfind pe frontul antinazist viaţa a peste 100.000 de militari, România plasându-se în această privinţă pe locul 4 între naţiunile lumii, după Uniunea Sovietică, Statele Unite şi Marea Britanie.
În 1945 Stalin a impus în România un guvern-marionetă dominat de comunişti pentru a sovietiza ţara noastră şi pentru a face posibilă fraudarea uriaşă a alegerilor în favoarea comuniştilor.
Guvernul-marionetă din România a trădat interesele naţionale prin acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947. Astfel, României nu i se recunoaşte statutul de ţară co-beligerantă conform meritelor în lupta antihitleristă, ci dimpotrivă, guvernul-marionetă a acceptat ca ţara să fie tratată ca învinsă, acceptând să cedeze Uniunii Sovietice teritoriile româneşti Basarabia, Bucovina de nord, ţinutul Herţei şi, ulterior, insula Şerpilor. De asemenea, guvernul comunist a acceptat să plătească Uniunii Sovietice despăgubiri în valoare de 300.000.000 dolari şi a fost de acord ca România să fie ocupată în continuare de trupe sovietice pentru încă 90 de zile. Dar armata sovietică de ocupaţie a rămas în România până în 1958, întreţinerea acesteia costând 2 miliarde de dolari.
Excelenţele voastre,

Pactul dintre Stalin şi Hitler, semnat la Moscova la 23 August 1939, a constituit cauza principală a celui de-al doilea război mondial. Acest criminal pact a fost parţial validat de conferinţa de la Yalta din 1945 şi de tratatul de pace de la Paris din 1947, dându-se astfel naştere scindării Europei prin cortina de fier şi războiului rece care a durat peste 40 de ani, precum şi crimelor comuniste în Europa centrală şi de est în perioada 1945-1989.

Excelenţele voastre,

În numele dreptului internaţional, statele-victimă ale acestui pact - România, Republica Moldova, Polonia, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia - împreună cu Rusia ca succesoare a Uniunii Sovietice, ar trebui să decidă la 23 august 2011, la 72 de ani de la semnarea celui mai criminal pact din istorie, înfiinţarea Comisiei internaţionale pentru analiza consecinţelor Pactului Hitler-Stalin asupra statelor-victimă şi asupra popoarelor lor. Această comisie ar urma să elaboreze un raport final în cel mult un an.
Cu certitudine, în baza acestui raport, Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui vor fi condamnate la nivel internaţional ca ilegitime şi criminale: în faţa Camerelor Parlamentelor din statele-victimă ale pactului, în Parlamentul European, în Consiliul Europei, în Duma rusă şi în Adunarea generală a O.N.U..
Una dintre consecinţele acestei condamnări va fi, fără îndoială, reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică în urma pactului Stalin-Hitler: Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor; această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
Despăgubirea morală şi materială a popoarelor şi a ţărilor-victimă ale pactului Stalin-Hitler, faţă de abuzurile, fărădelegile şi crimele comise împotriva acestora şi a cetăţenilor lor, ar urma să fie stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.
Excelenţele voastre,

Europa unită - care trebuie să cuprindă şi Rusia - nu se poate construi pe urmele celui mai criminal pact din istorie.
Rusia trebuie să devină vârful de lance al dreptăţii şi al adevărului.
Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate, în aprilie 2009, rezoluţia prin care ziua de 23 August - data semnării pactului Stalin-Hitler - a fost declarată Ziua europeană a victimelor stalinismului şi nazismului.
Bucureşti, 11 Iulie 2011

Sorin Ilieşiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu