Adeseori unele autorităţi potrivnice, mass-media şi PDL spun că ar fi vorba de o sută de mii în Bucureşti, însă eu cred că numărul lor nu trece de patruzeci de mii. În toată ţara ar fi cam patru sute de mii de câini vagabonzi. Este o afacere bună pentru serviciile de ecarisaj. Se exagerează numărul câinilor, deoarece s-a ajuns la preţuri aberante pentru eutanasiere. La Slatina şi la Braşov, eutanasierea unui câine costă aproximativ două sute de euro, iar la Arad, o sută de euro. Bucureştiul şi Constanţa plătesc ceva mai puţin, 60-70 de euro, însă la final se adună sume ameţitoare.
Este enorm. Primăriile „umflă" preţul cu pixul şi restul banilor ajung în buzunarele cui trebuie, respectiv în buzunarele celor care au numit directorul care se ocupă de administraţia pentru câini. De asemenea, pe hârtie poţi „eutanasia" un câine şi de 10 ori! Dacă ei ajung cenuşă în incineratoarele Protan, după moarte nu mai poate fi verificat numărul lor. Este foarte uşor să faci bani din eutanasie! Credem că statul are un interes real să existe câini pe stradă, ca să poată disponibiliza în fiecare an sume foarte mari de la bugetul de stat pentru rezolvarea situaţiei.
În altă ordine de idei, cruzimea este la ea acasă. La Botoşani, spre exemplu, în două ore au fost omorâţi aproximativ trei sute de căţei, chipurile bolnavi, deşi unii dintre ei aveau paşapoarte internaţionale pentru adopţie, ceea ce înseamnă că erau perfect sănătoşi, cum trebuie să fie câinii care pleacă în străinătate. Dacă luăm în calcul faptul că o eutanasiere "ca la carte" la cabinetul veterinar durează un anumit număr de minute şi că, în saci, cadavrele câinilor omorâţi aveau urme de sânge, vă daţi seama ce măcel a fost acolo. Din câte ştim, medicului respectiv i s-a suspendat licenţa de către Colegiul Medicilor Veterinari tocmai pentru că nu a respectat timpul necesar unei eutanasii şi nu avea cum să eutanasieze atâţia câini în timpul pe care l-a declarat. În multe locuri, căţeii sunt otrăviţi sau omorâţi cu ranga, pentru a se face economie. Nu e greu de estimat ce sume se învârt în această afacere.
Multă lume spune că decât să dăm atâţia bani pentru adăpostirea câinilor, mai bine am suplimenta, spre exemplu, fondurile alocate copiilor orfani. Este un punct de vedere corect?
În acest moment, campania PDL de strângere de semnături dezinformează oamenii pe stradă prin fluturaşi mincinoşi, incitând la omorârea câinilor comunitari. Costul întreţinerii unui căţel într-un adăpost ajunge, după socotelile sale şi după facturile emise, la aproape patru sute de lei lunar. O aberaţie! Însă există şi soluţii pentru cei care vor să le găsească şi vor într-adevăr să facă ceva pentru comunitate. În sectorul 2 al Capitalei, un căţel este cazat şi hrănit cu doar 18 lei lunar. Deci se poate! Întotdeauna, dar întotdeauna, directorii adăposturilor publice sunt numiţi politic, fără a avea pregătire de specialitate sau voinţa politică să rezolve trista problema. Erau foarte puţini câini pe stradă dacă aveam în funcţiile respective specialişti în management sau iubitori de animale. N-am mai fi ajuns în situaţia de acum.
Cum rămâne cu oamenii muşcaţi pe stradă?
Aceşti oameni muşcaţi sunt victimele autorităţilor. De la revoluţie şi până acum nu s-a vrut adoptarea legii sterilizării! În majoritatea cazurilor, de ani şi ani, dintre căţeii fătaţi în curţile oamenilor se păstrează unul sau doi, iar restul sunt aruncaţi în stradă, unde se înmulţesc din nou . O doamnă din Găneasa, de lângă Bucureşti, a povestit că are trei căţele care fată de câte două ori pe an. Atunci ia puii şi îi aruncă la Obor. Dacă o căţea fată şapte pui, înseamnă că ea aruncă pe stradă anual 42 de câini. Există în haite şi câini mai răi care însă pot fi identificaţi şi duşi la adăposturi. Repet, cu condiţia să se dorească acest lucru. Însă hingherilor le este mai uşor să-i prindă pe cei cuminţi.
Cine va rula banii în afacerea eutanasierii?
Serviciile publice de ecarisaj, iar în oraşele mici şi în comune, firme aduse pe „sprânceană". Primăria Buftea a plătit în 2010 cinci milioane de lei vechi pentru un câine, chipurile dus la adăpostul unui SRL din afara oraşului. După un an şi jumătate de la demararea acţiunii, trebuia, conform estimărilor, să fie „cazaţi" trei mii de câini în acel adăpost. Însă la numărătoare au ieşit doar câteva zeci. Sunt oameni care spun că au văzut cu ochii lor în ce condiţii proaste stăteau, iar după ceva timp li se dădea drumul din nou pe stradă în altă localitate. Înaintea campaniilor electorale se declanşează "nebunia" cu eutanasierile. Sunt bani mulţi la mijloc, bani care intră în diverse conturi, de unde se scot apoi pentru campanie. Dacă PDL dorea cu adevărat rezolvarea problemei câinilor comunitari, o putea face de mult. Se pare că interesul era să fie înainte de campanie cât mai mulţi câini în stradă. Cu omorârea lor, în lipsa legii sterilizării, problema se rezolvă doar pentru un an, cel mult doi. Între 2001 şi 2007, în Bucureşti au fost omorâţi, conform statisticilor, 100.000 de câini, însă acum, la 4 ani de la oprirea eutanasiei, sunt iarăşi mulţi câini pe stradă. Dacă am fi sterilizat toţi câinii cu şi fără stapân, nu mai aveam acum străzile pline. Cercetările conduse de Organizaţia Mondială a Sănătăţii au relevat faptul că programele de eliminare a câinilor de pripas sunt atât ineficiente, cât şi costisitoare. În concepţia promovată, „controlul" populaţiei canine se bazează pe sterilizări, vaccinări, plus educaţie şi supraveghere. Noi, asociaţia şi toţi iubitorii de animale suntem primii care nu mai dorim să vedem căţeii în stradă. Totul se va rezolva cu o lege adevărată a sterilizării în masă a câinilor cu şi fără stăpân şi cu ocuparea posturilor de conducere în domeniu de către specialişti, şi nu de către politruci.
SURSA : COTIDIANUL.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu