marți, 13 decembrie 2011

Citim in revista „Școala Românească”

Pamflet

Portret de om... mare

Fără doar şi poate, politichia este o mare socoteală la casa omului, ba pu­tem zice chiar a Guvernului, care nu­mai Executiv nu se cheamă şi totuşi aşa e, că de la o vreme încoace, ce zic eu, trei-patru ani, tot de execuţii se ţine, din cele mai trăsnite, gen „Cartea recordurilor” - ba o lefuşoară de bugetar, ba o pensi­oa­ră slăbuţă, fără nerv în ea, ba o „în­ghe­ţare”, ba o sănătate, o cultură, o edu­caţie, toate pe rând s-au pe­rin­dat şi se perindă încă (până când, Doamne?) pe eşafodul politic, care nu ţine seamă decât de cei cu arginţii mulţi, nu de să­răn­tocii ăştia, gen eu, gen tu, cititorule, gen şomer, gen indiferent de sex şi vârstă, gen etc. Că unul dintre ei e chiar omul nostru, Daniel (fără nicio legătură cu Preafericitul Părinte Pa­tri­arh), a cărui crudă blândeţe o simţim toţi, de la vlă­di­că până la opincă (a se citi de la pre­şco­lar la universitar), dar şi Petru - nume predestinat şi bla­gos­lo­vit, de mare paznic la poarta raiului - apostolul ”cerber” la porţile învăţă­mân­­tului ”băş­ti­naş”. Şi noi, după atâta dezvoltare în sens invers, tot băş­tinaşi primitivi am ră­ma­s, legaţi de glie, desigur, şi nu ca omul nostru, neaoş carpato-danubiano-pontic după naş­te­re, dar franţuz după cantitatea de cre­ie­raş educat şi pe­de­list după politichie - nu după chelie -, mic de stat, dar mare-n stat, băiatul nostru, plin de energie negativă şi-a jurat în barbă, aşişjderea unui Baiazid modern să treacă peste toţi enoriaşii necredincioşi, organizaţi în ”secte” sindicale, să-i afurisească şi să-i condamne la pie­ire pentru cârteala lor neobrăzată la pra­vilele ţării, date cu firman şi semnătură de la micul Daniel Petru-Vo­ie­vod, care va ramâne scris cu litere poleite minuscule în cartea pamântului din vatra amintită; asta-i cu junele nostru, la vo­roavă-i meşter mare, dar şi gu­gu­mănii la fel de mari scoate, iar dacă nu le scoate din tigva personală, i se suflă de mica sfetnică a palatului, cu nume folcloric, şi ea devenită peste noapte mâna dreaptă ciungă a voievodului nostru, care vede în „moşia” ad­mi­nis­tra­tă oile negre sindicalizate, care au dus ţara în faliment pentru niscaiva bănet mult datorat de vistieria ţării su­pu­şilor ei credincioşi, datorie pe­ce­tluită şi de marii judecători neascultători; şi bărbatul, despre care-i vorba, ce şi-a zis: băi, mi-a spus căpitanul aşa, păi aşa o să fac: ia să le bag eu o funie (că şi „funier” este o meserie cum e cea de „sforar”) în casa „sectelor” (a se traduce „sindicate”) să le luăm „pă­pica” şi să le tăiem capetele la toţi, mai ca Lă­puş­neanu, că democraţie asta înseamnă: supuşenie fără cârteală, blegoşenie şi ascultare întru totul, şi a bă­gat-o! că nici dracu’ ăl mare n-o mai scoate, balamucul fiind întronat mai ca la nebuni, pentru că nebuni sunt EI, nebuni suntem toţi, precum şi EU; am zis!
u Vasile Pistriţu
P.S. Orice asociere de idei cu ordinea actuală sau cu numele unor actori politici nu este deloc întâmplătoare
.
www.scoalaromaneasca.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu