Preluare din ZIUA de VEST

De ce tolereaza Daniel Funeriu aplicarea discretionara a standardului de pensionare?
Lizica Mihut - un rector mai presus de Legea Educatiei

24 Octombrie 2011 - Echipa De Investigatii Ziua De Vest

Ministrul Daniel Funeriu îşi face un titlu de glorie din faptul că urmăreşte cu cerbicie respectarea prevederilor Legii Educaţiei Naţionale de către toţi cei angrenaţi în sistemul educaţional românesc. Un caz aparte însă demonstrează faptul că, sub patronajul ministrului, la Arad se tolerează încălcarea legii de către rectorul de trei mandate şi vârstă de pensionare, Lizica Mihuţ, de la universitatea de stat unde cadru didactic este chiar tatăl ministrului.

Lizica Mihuţ, rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (universitate de stat) a împlinit la 9 octombrie frumoasa vârstă de 66 de ani. În loc să se bucure de binemeritata pensie, ca toţi colegii ei de generaţie, Lizica Mihuţ continuă să conducă universitatea, aflându-se la al treilea mandat de rector (contrar prevederilor art. 213 din Legea nr. 1/2011, Legea Educaţiei Naţionale).

Lizica Mihuţ a fost aleasă pentru primul mandat de rector al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad în anul 2000. În anul 2004, a obţinut al doilea mandat de rector. În 2008, a reuşit printr-o stratagemă (a forţat destituirea rectorului ales, Eugen Rovenţa, pe rol fiind un proces la Curtea de Apel Timişoara, Rovenţa câştigând în primă instanţă contestarea destituirii sale) să obţină al treilea mandat (neconsecutiv) de rector. Problema este că Lizica Mihuţ nu îndeplinea condiţia legii de a nu fi pensionabilă în timpul mandatului de rector. Conform legislaţiei în vigoare, la data împlinirii vârstei de pensionare (Legea nr. 19/2000), salariaţii de sex feminin născuţi în octombrie 1945 împlineau vârsta standard de pensionare pentru limita de vârstă în decembrie 2002, la împlinirea vârstei de 57 ani şi 2 luni. Statutul personalului didactic permitea continuarea activităţii didactice, cu acordul senatului, doar ca profesori consultanţi (Legea 128/1997, art. 53, alin.2). Altfel spus, Lizica Mihuţ trebuia să fie pensionată din decembrie 2002. În ciuda acestui fapt, şi-a continuat al doilea mandat de rector şi l-a obţinut pe al treilea, încă în curs, deşi a împlinit deja 66 de ani.

Coincidenţă sau nu, tatăl ministrului Educaţiei, prof. univ. dr. Ionel Funeriu, este prodecan al unei facultăţi din universitatea de stat arădeană şi coleg de şcoală doctorală cu Lizica Mihuţ, rectorul pensionar. Ministrul Daniel Funeriu aplică deci legea cu două viteze: una pentru universităţile care şi-au scos la pensie toate cadrele didactice peste 65 de ani, vezi cazul UMF Timişoara şi alta pentru universitatea de stat unde predă tatăl său, unde tolerează încălcarea prevederilor propriei sale legi?

Echipa de investigatii Ziua de Vest

Comentariul dvs.!

¹ STUDENTUL 2011-10-24 
Pentru incalcarea crasa a prevederilor legale si a principiilor moralitati de etica si deontalogia profesiei de dascal, trebuie ca in termen de 48 de ore factorii responsabili implicati in aceste abuzuri sa-si dea urgent demisia. Un ONG daca sidicat nu exista in acest caz sa faca demersurile necesare la Parchetul General de anchetare (plangere penala sau denunt) a faptuitorilor (incepand cu aiuritu de Funeriu) pentru ilegalitatile flagrante comise.

---

² DIAGNOSTICIANUL 2011-10-24 
In Ro sunt tolerate toate mizeriele rezultate din naravurile odiosilor sai urcati in functii publice pe cai imorale.. RO este pe o cale abisala de unde nimeni nu o mai poate salva. Atata timp cat sistemul de sanatate si cel de invatamant sunt complet prabusite nu mai exista alte mijloace de rezolvare pentru a face natiunea romana sa performeze.

---

³ fane blaston 2011-10-24 
Pt. dl. Vlaston, cateva precizari: Ionel Funeriu, prodecan de doua ore/saptamana la Arad, a incheiat anul univ. la catedra si este coleg de scoala doctorala cu Lizica Mihut; Lizica Mihut este pensionabila din 2002, deci al doilea mandat trebuia sa il incheie conform legii vechi si al treilea nu ar fi avut obiect (dar, are!!!).Dl. Vlaston a fost sesizat si asupra altor probleme (MARI) legate de numele Lizica Mihut dar a preferat sa nu se pronunte. Doamna MIhut a facut lumina in acest caz, spunand in Senat de ce... si pentru ce sume...

---

⁴ Stefan Vlaston 2011-10-24 
Tatal lui Funeriu a demisionat in februarie 2011, nu mai este nini prodecan nici nimic altceva. Lizica Mihut isi mentine mandatul de rector, ca-i da voie Legea 1/2011, pana la expirare, adica pana in martie 2012, chiar daca a indeplinit conditiile de pensionare. Marga este in aceiasi situatie. Grav este faptul ca incearca sa inventeze Consilii Academice, cu atributii executive, in care sa aiba acces si pensionari, peste Carta Universitara, cu regulamente interne. Sper sa nu-i mearga.

---

⁵ student aradean 2011-10-24 
Cum de a aparut asa ceva pe ARC? Lizica Mihut s-a laudat ca a cumparat-o pe doamna Alina Mungiu de mult, platind articole publicate de aceasta in ziarul sau, Observator aradean...

---

⁶ Cornel 2011-10-25 
Vlaston s-a prins ce se intampla si are dreptate. Ce a fost pina acum nu se mai poate indrepta. Grav e ce pregateste doamna Lizica Mihut. Uitati-va pe site-ul uav.ro la Alegeri sa vedeti regulamentul consiliului academic unde presedintele e mai ceva ca rectorul. Unde mai pui ca alegerile de rector vor fi in 30 martie si nu pina la 1 martie cum scrie in lege.

---

⁷ Iacob Merca 2011-10-25 
Universitatile astea din Arad sunt o rusine pentru vestul tarii. Intrebati studentii ce se intampla acolo, cum trec prin examene ca rata prin apa, cum e la mastere etc. Ele trebuiau de mult desfiintate dar, de, ai un tata profesor acolo...Cum a reusit Funeriu sa iasa din tara in Franta cand era imposibil asa ceva pe vremea lui Ceausescu? Iar taica-su preda in Franta, numai daca te aveai bine cu securitatea se putea asta.

Avem curajul sa ne recunoastem si sa ne acceptam adevarata istorie ?!

SURSA : exploziv-news.ro

Nigel Farage: "Cine dracu' va credeti voi?"

Funeriu transformă şcoala românească în puşcărie şi balamuc

Reformă pentru îndobitocirea elevilor: Săli de corecţie în şcoli şi copii de 3 ani puşi să ştie stema ţării

SURSA : COTIDIANUL.RO

 

Mult clamata reformă în sistemul de învăţământ din care guvernanţii în frunte cu Traian Băsescu au făcut un titlu de glorie ia forme halucinante.

Ministerul Educaţiei vrea nici mai mult nici mai puţin decât să înfiinţeze săli de corecţie în şcoli, care s-ar putea numi săli de reflecţie, iar copiii de 3 ani vor fi obligaţi să ştie stema ţării.

Potrivit ministerului lui Funeriu, elevul care nu e cuminte după ce i s-a atras atenţia verbal va fi trimis în sala de reflecţie o oră unde va fi supravegheat de profesori. O astfel de măsură echivalează însă cu privarea de libertate, care nu poate fi decisă decât de organele judiciare.

Noutatea apare în proiectul de Regulament privind organizarea şcolilor.

Nici copiii de trei ani nu scapă de "reforma" lui Funeriu.

Aceştia trebuie să ştie stema ţării, să cunoască tradiţiile minorităţilor şi să descrie Ziua Unirii, conform fişelor de evaluare impuse de Ministerul Educaţiei.

Marieta Visan - Cotidianul

Treisprezece MILIOANE de gloante, trase in populatie la “revolutia” din ’89, din ordinul numitului Ion ILIESCU! Cate unul, pe cap de adult…

Roosevelt, presedinte al Statelor Unite intre 1901-1909, spunea ca: "In spatele guvernului la vedere troneaza un guvern invizibil care nu este credincios si nici raspunzator fata de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianta fara Dumnezeu intre afacerile corupte si politica marsava, este datoria sefului statului!". Pornind de la aceasta declaratie ce se potriveste ca o manusa Romaniei, de 21 de ani incoace, cerem Sefului Statului Roman sa-si faca datoria si sa distruga caracatita din umbra a bolsevicilor condusi de eminenta cenusie numita Ion Iliescu. Cat timp aceasta grupare de crima organizata functioneaza in tara noastra, niciun Guvern legal nu va putea conduce in mod eficient Romania! Iar cand acelasi Ion Iliescu insusi se face vinovat de incalcarea art. 155 a Codului Penal, prin savarsirea infractiunii de TRADARE in sensul strict juridic al cuvantului – si nu metaforic vorbind – cu atat mai mult intra in atributiile Presedintelui Romaniei – care este si sef al CSAT – sa intruneasca de urgenta acest for suprem si sa rezolve problema, infractiunea de tradare fiind inclusa in Legea Sigurantei Nationale. Cu un Ion Iliescu in libertate, niciun cetatean al Romaniei nu se poate simti in siguranta deplina, stiut fiind ca Iliescu a ordonat asasinarea atator romani, si nici Romania insasi, ca si structura nationala, nu poate fi in siguranta atata vreme cat acest individ ne adusese tancurile rusesti la granite, in anul 1989.

 

 

 

 

In alta ordine de idei, ar trebui ca CSAT sa grabeasca cumva aducerea lui Iliescu in fata completului de judecata a instantelor din Romania si sa nu i-o ia inainte CEDO, acolo unde Teodor Maries i-a reclamat deja pe Iliescu si Petre Roman, cu probe indubitabile, exact pentru savarsirea aceleiasi infractiuni. In Partea Speciala din Codul Penal al Romaniei, in articolul 155 – TRADAREA – se stipuleaza ca: “Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”. Azi aducem si noi probe in sustinerea demersului lui Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie. DA CLICK PE TITLU SI CITESTE MAI MULT:

 

 

 

La „Revoluţia” din decembrie 1989, provocata de catre Ion Iliescu, procurorii militari au stabilit ca s-au tras 13 milioane de gloanţe, o declaraţie de martor dovedind că Ion Iliescu a ordonat înarmarea populaţiei. Noile informaţii descoperite după studierea actelor din dosarul Revoluţiei, l-au determinat pe Teodor Maries să trimită la CEDO o completare la plângerea depusă iniţial, în care îi acuză pe fostul preşedinte Ion Iliescu şi pe fostul premier Petre Roman de trădare de ţară şi subminarea economiei naţionale. "O să fac o completare la plângerea depusă la CEDO unde o să adaug un nou capăt de acuzare, respectiv trădare de ţară şi subminarea economiei naţionale, împotriva lui Ion Iliescu şi Petre Roman. În acuzaţiile mele mă bazez pe declaratiile a doi oameni foarte importanţi: Cornel Dinu, care a fost prieten cu Iliescu, şi Sergiu Nicolaescu, dar mai sunt şi declaraţii şi filme, astea nu se pierd", a spus preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie. Mărieş ne-a prezentat o declaraţie de martor din dosarul Revoluţiei, din care reiese că Ion Iliescu a dispus, în timpul evenimentelor din 1989, să se împartă arme militarilor şi civililor aflaţi la Televiziunea Română. "După lansarea primului atac asupra Televiziunii, am distribuit pe bază de semnătură armament şi muniţie unor cadre militare din MApN şi Ministerul de Interne precum şi unor persoane civile cărora le-am reţinut documentele de legitimare. Distribuirea armamentului s-a făcut la apelul domnului Ion Iliescu. Au fost de faţă, şi pot confirma cele spuse de mine, domnul Petre Constantin, Mihai Lupoi, Roşoga Vladimir, Negruţi Paul, colonelul Tache Sorin, maior Şerban, domnul Alexandru Stark, avocatul Opaiţ şi alţi membri ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale", se arată în declaraţia de martor, prezentată de Teodor Mărieş, care a precizat că mărturia face parte din volumul 12 "Rapoarte Cadre" al Ministerului de Interne. La rândul său, avocatul Asociaţiei 21 Decembrie, Ionuţ Matei, a spus că filele care conţineau această declaraţie nu se regăseau în copia iniţială transmisă de Parchetul General şi că, în urma verificărilor, a cerut să i se dea o copie a acestor acte. Din actele aflate la dosarul Revoluţiei, reiese că, în perioada 22 decembrie- 27 decembrie 1989, militarii au tras peste 13 milioane de gloanţe. "Aceasta este statistica doar pentru militarii din Ministerul Apărării, dar au mai tras şi Gărzile Patriotice, Securitatea şi aşa mai departe. Am avut cel puţin un glonţ pe cap de locuitor împărţit de Armată populaţiei, indiferent că era sugar sau bătrân. Nu mai zic că doar în Capitală s-au tras două milioane de gloanţe", a mai spus Mărieş. Vom continua, cu prezentarea in premiera, a unui seral maraton ce va include toate documentele, scrise, audio si video, ale mega-dosarului nr. 97 / P / 1990. DOSARUL CRIMELOR SI AL TRADARII DE PATRIE...

 

 

Simona Ela FICA, col. (r) DSS , Dumitru PRICHICI

SURSA : Exploziv-News

PHOENIX - Toamna

Veniti Români sa cerem dreptul !

Prima lună de şcoală, pierdută

de Alexandru Calmâcu

Un profesor cu normă întreagă a avut de corectat, în medie, peste 300 de teste în trei zile. Timp de o lună, de când a început şcoala, nu s-a predat nimic. Cadrele didactice consideră că întreaga acţiune, concertată la nivel de minister, a fost o pierdere de timp şi muncă voluntară.

„Am elaborat singură testele pentru nivelul liceal, am muncit zi lumină şi nu numai, totul contra cronometru, nu am avut timp pentru nimic altceva, am terminat şi corectatul (peste 300 de teste) şi statistica, deoarece aveam termen. Dacă mai urmează şi plan de intervenţie personalizat, mă las de meserie!”, ne-a declarat Ana Roşu, profesor de matematică la un liceu din sectorul 5 al Capitalei. Cu toate că această activitate suplimentară rămâne neplătită, directorii de şcoli i-au liniştit pe profesori: „Directoarea şcolii a zis că în fişa fiecărui profesor se va consemna acest lucru. Şi că în calificativ se va vedea, mai bine zis când se va întocmi fişa pentru calificativ, se va găsi de unde să se scadă punctajul necesar pentru a nu mai avea FB”, ne-a precizat Violeta Mareş, profesor de engleză la un liceu din Alexandria.

În opinia cadrelor didactice, „testele nu au nici o relevanţă, deoarece evaluarea s-a făcut fără nici o supraveghere adecvată. Am fost tansformaţi în funcţionari, iar orele de predare pierdute nu pot fi recuperate în afara orarului, aşa cum a sugerat ministerul”, ne-a declarat Gheorghe Rădulescu, profesor de română la Liceul „George Enescu” din Bucureşti. Nemulţumirea profesorilor este din nou la cote maxime.  „Oare, la nivel de sindicate, nu ar trebui iniţiată o campanie de «normare» a muncii de profesor?!! «Norma didactică» nu mai are nici limite, nici conţinut. Înainte, ora de predare se ponta cu 1,5 ore. Sunt mai «profesor» dacă, în loc să-mi pregătesc lecţia pentru mâine, întocmesc liste, tabele şi portofolii delicioase de băgat sub nasul controalelor?”.

SURSA : PUTEREA.RO

Gabriel Liiceanu: A doua (si ultima) scrisoare deschisa adresata Domnului Daniel Funeriu, Ministru al Educatiei si Cercetarii - Cateva ganduri despre "sistem"

Stimate Domnule Ministru,

Nu vă ascund că, în afara convorbirii noastre telefonice-fulger şi a unui laconic schimb de SMS-uri, mă aşteptam să primesc de la dumneavoastră – dată fiind gravitatea problemei pe care v-o semnalam în textul intitulat Balta stătută a facultăţilor noastre – un răspuns public la scrisoarea deschisă pe care v-am adresat-o. Aţi preferat să rămâneţi la acel telefonic „Nu mă pot amesteca în concursurile de post”, iar la observaţia mea că nu de amestecul într-un concurs era vorba, ci de condiţiile în care au loc concursurile universitare la noi, mi-aţi replicat sibilinic: „Problema e sistemul”.
Am rămas să întorc pe toate părţile replica dumneavoastră, apoi, după ce a sosit şi cea plină de prospeţime, vervă şi inteligenţă, semnată anonim „Consiliul Facultăţii de Filozofie”, efortul meu de a încerca să pătrund sensul cuvântului misterios şi atotcuprinzător „sistem” s-a intensificat aproape dureros. Blestemată vocabulă, „sistemul” ăsta! O tot aud invocată de două decenii, explicaţie obidită a tuturor neputinţelor şi eşecurilor noastre. Din care cer al Istoriei a pogorât „sistemul” peste noi, făcând ca tot ce ne priveşte să se petreacă peste capetele noastre şi să ne îngenuncheze cu inflexibilitatea unei legi a naturii?
Meditând tot mai intens la răspunsul dumneavoastră şi văzând că îmi pierd liniştea în absenţa unui răspuns mulţumitor, m-am adresat unui prieten mai deştept decât mine, fizician cu doctorat la Sorbona. Un om – o să admiteţi – cu adevărat superior, de vreme ce, după ce şi-a luat prestigioasa diplomă, a ţinut să-i dea foc şi să devină, după gustul meu cel puţin, cel mai bun dramaturg în viaţă din România. Iar prietenul meu, fizicianul, care este totodată un rafinat gânditor, a început discuţia în felul următor: „După ce ai văzut cum Senatul Universităţii a validat concursul de la Filozofie, iar Ministerul a tăcut, nu ţi-ai pus oare în mod firesc întrebarea cum se face căsolidaritatea impostorilor este mai mare decât cea a oamenilor de valoare?” Înainte de ’90, a continuat el, impostorii se grupau sub umbrela Partidului, erau promovaţi şi apăraţi de el. Locul lor în vârful societăţii era garantat prin decizie politică. Era firesc, atunci, ca activistul de partid să fie şeful catedrei şi savantul, lector. Sau nimic. Impostura era fatală, de vreme ce era statal consfinţită. „Jos elitele!” a fost strigătul de luptă al comunismului ajuns la putere. Dar acum? Cum se face că solidaritatea impostorilor este în continuare posibilă, deşi dosarele de cadre au dispărut?

Am înghiţit în sec, pentru că nu-mi venea în minte nici o explicaţie mulţumitoare.

Aşadar cum se face, a reluat el, că oamenii de valoare rămân pe tuşă şi termină prin a pleca din ţară încotro văd cu ochii, iar „răii şi famenii” ocupă nestingheriţi posturile-cheie în toate domeniile? De ce crezi că România este, la toate capitolele vieţii sociale, inclusiv în învăţământ, pe ultimul loc în Europa? „Nu la voi, la Filozofie – s-a inflamat el – se află un profesor de istoria filozofiei care s-a remarcat prin faptul că a tipărit pe 400 de pagini textele presocraticilor în greacă şi română (traduse de alţii) şi, după ce le-a adăugat câteva comentarii de pripas (nu mai mult de câteva zeci de pagini), şi-a pus pe copertă, ca autor, numele lui?”
Aşa era, ce puteam să zic? „Când am văzut volumul, a urmat el, am avut încă o dată dovada faptului că ne-am făcut aproape o vocaţie din a excela în negativ: să-i plagiezi pe presocratici! For-mi-da-bil! Premieră mondială! Cel mai fabulos plagiat din istoria culturii europene!”
Am încercat să-l potolesc pe amicul meu, spunându-i că e vorba de o excepţie, că la Filozofie sunt şi destui profesori buni. „Nu de ei vorbesc, mi-a tăiat-o scurt, ci de cei care nu-s buni nici măcar să predea filozofie la un liceu industrial. De cei care ocupă posturile tinerilor formaţi la Sorbona, Oxford şi Freiburg şi care, astfel, ne ţin indefinit într-o fundătură a Europei. Şi de-aici, cum spuneai, «balta stătută a facultăţilor noastre». Iar «sistemul»? Am să-ţi spun ce-i «sistemul»!
Trebuie să vă mărturisesc, Domnule Ministru, că la aceste cuvinte am ciulit urechile. Aveam, în sfârşit, să aflu ce gândiserăţi când mi-aţi dat răspunsul acela sibilinic. „Sistemul, dragul meu, e acea pânză de păianjen care s-a ţesut, des şi strâns, înainte de ’90 pe baza pactizării cu «politica Partidului». «Sistemul» nu avea nimic de-a face cu competenţa şi cu eficienţa profesională. De-aia s-a şi prăbuşit comunismul, doborât sub greutatea cantităţii de imbecilitate şmecheră împinsă silnic la vârful societăţii. Coagularea sistemului s-a făcut atunci cu ingrediente eminamente politice.
Iar acum? Acum el funcţionează inerţial ca sistem de relaţii. A fost atât de bine alcătuit şi s-a bătătorit atât de bine încât, chiar şi-n absenţa elementelor care i-au dat naştere, s-a putut rostogoli, mânat de propria-i consistenţă, pe celălalt mal al istoriei noastre. Capitalul de relaţii deja structurate şi organizate atunci şi perpetuate acum este forţa acestor oameni. Ieşiţi din sistemul politic de-atunci, ei au preluat şi au invadat noile instituţii ale societăţii păstrând vastul sistem de relaţii creat atunci. Şi aceştia sunt mulţi şi au împânzit tot locul. Ei ronţăie astăzi fructul crescut din vigoarea vechilor rădăcini. Iar solidaritatea oamenilor de valoare, lipsită de o istorie semnificativă, este firavă pe lângă a lor. Orice fost doctorand al tău care se prezintă la un concurs de post va fi resimţit ca unul care le ia cu asalt reduta. Căci fiecare instituţie născută în falia vechiului sistem de relaţii este o redută care trebuie apărată cu ghearele şi dinţii. «Ce, bă, vreţi să ne loviţi în pâine?», m-a întrebat un profesor pe puncte de la IFA, când m-a auzit pledând în 1990 pentru nevoia de reaşezare a societăţii pe merite şi pe criteriul excelenţei. Nu mai încerca, cerând condiţii de concurs corecte, «să promovezi valoarea». Te vor aburi, având mereu acoperiri legale, până-n pânzele albe.”

Tare m-a mai tulburat discuţia cu prietenul meu, fizicianul! Credeţi, Domnule Ministru, c-o fi avut dreptate? În aşteptarea unui răspuns care ştiu că nu va veni, cu deosebită stimă, 

Gabriel Liiceanu

SURSA : HotNews

Funeriu ii ia partea lui Liiceanu in scandalul de la Filosofie

După ce Gabriel Liiceanu i-a pârât lui Daniel Funeriu, într-o scrisoare deschisă, pe șefii Facultății de Filosofie din cadrul Universității București, că l-ar fi sabotat pe preferatul său, referentul Humanitas Cristian Ciocan, în încercarea de a ocupa un post de lector universitar, ministrul Educației găsește de cuviință să intervină în mod direct în scandal.
Surse confidențiale ne-au dezvăluit că, la doar câteva zile după ce șeful Humanitas și-a acuzat colegii filosofi că i-ar fi nedreptățit pupilul, care a pierdut concursul de titularizare în dauna unui ”om al facultății”, ministrul Funeriu intră la butoane. Mai precis, el i-a telefonat personal decanului de la Filosofie, Romulus Brâncoveanu, pentru a-l întreba de ce protejatul Ciocan a suferit un atare eșec profesional. În momentul în care a auzit că Facultatea nu ia în calcul, sub nici o formă, reluarea concursului de titularizare, Daniel Funeriu i-a promis filosofului că va trimite ”la locul faptei” o comisie ministerială care va ancheta întreaga situație. (Răzvan Gheorghe)

SURSA : INPOLITICS.RO

TOPUL PROGRAMELOR DE STUDIU. Andrei Marga, ministrul Educaţiei din Guvernul din umbră al USL, atacă dur "aberaţiile" din clasamentul ministrului în funcţie Daniel Funeriu

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga, a criticat ierarhizarea programelor de studii şi a universităţilor realizată de Ministerul Educaţiei, acuzând că metodologia a fost intenţionat vagă şi că rezultatele au fost influenţate de secretarii de stat şi de anumiţi „demnitari mediocri”.

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Andrei Marga, a criticat ierarhizarea programelor de studii şi a universităţilor realizată de Ministerul Educaţiei, acuzând că metodologia a fost intenţionat vagă şi că rezultatele au fost influenţate de secretarii de stat şi de anumiţi "demnitari mediocri".

Ministru în guvernul alternativ al PNL, Andrei Marga, a contestat modul în care a fost realizată ierarhizarea universităţilor. "În unele cazuri din ţară, aceste cifre au fost umflate - de exemplu Pedagogia de la Cluj nu poate fi surclasată de Pedagogia de la Universitatea din Alba Iulia, Educaţia fizică de la Cluj de cea de la Arad şi multe altele. Se observă uşor, de pildă, că secretari de stat şi alţi demnitari mediocri şi-au plasat universitatea proprie, cunoscută prin slaba ei calitate, între primele clasate în domeniu", a precizat pentru Agerpres Andrei Marga.

El a criticat metodologia "vagă" care a stat la bază acestei ierarhizări. "Este regretabil şi condamnabil că nici de această dată autorităţile române actuale nu reuşesc să dea o metodologie curată şi să o aplice corect. Prestigiul unei instituţii - fie catedră, facultate sau universitate - este ceva important şi delicat, încât nimeni nu ar trebui să se joace cu acesta. Or, metodologia pusă în lucru de Ministerul Educaţiei este vagă, intenţionat vagă, începând cu diviziunea adesea arbitrară pe domenii, continuând cu imprecizia criteriilor şi încheind cu şansa de umflare a cifrelor raportate de către facultăţile din ţară. Metodologia a lăsat loc vizibil intervenţiilor blamabile. De aceea, clasamentul este plin de aberaţii", a adăugat rectorul UBB.

Acesta susţine că s-au cheltuit milioane de euro din bani europeni, dar rezultatul a fost "unul mediocru". "Acest fapt nu ne împiedică, însă, să spunem adevărul în ceea ce priveşte clasamentele care se fac astăzi în România, mai ales în situaţia în care persoane fără relevanţă profesională se bat în piept cu locul fruntaş, persoane slab pregătite sau inculte în fapt se consideră deasupra celorlalţi, persoane care au plagiat trec drept savanţi, iar persoane care au fraudat dau lecţii de morală şi revendică poziţii pe care nu le merită", afirmă Andrei Marga.

Liberalul a menţionat că nu s-a făcut o ierarhizare a facultăţilor ci doar "o grupare în categorii valorice a programelor de studii, luate pe domenii".

SURSA : GANDUL.INFO

Un model

Aceasta este transcrierea discursului lui Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult

Funeriu cenzurează grosolan presa. Tudorel de la minister cere dinainte întrebările...

Unul dintre consilierii ministrului Daniel Funeriu, domnul Tudorel Urian (vezi foto) prezent ieri la Comisiile reunite de Invățământ, a cerut socoteală jurnaliștilor cu privire la întrebările pe care aceștia intenționau să le adreseze ministrului la finalul unei ședințe în care Funeriu a dat încă o mostră a solidelor cunoștințe de limba română. Mai mult, pentru că reporterii acreditați pe Parlament au ezitat să dea raportul consilierului cu pricina, acesta i-a avertizat că Daniel Funeriu nu va mai sta deloc de vorba cu ei.

De fapt... şi consilierul ca şi ministrul. Poate că de aceea domnul Urian a şi ajuns consilier. Unul a încercat să inducă în eroare parlamentarii, în timp ce celălalt "s-a ocupat" de presă.

Daniel Funeriu și-a aranjat pentru ziua de marți un teritoriu pașnic în comisiile reunite ale Învățământului. După ce timp de trei săptămâni a absentat de la audierile din comisii, pe motiv de program încărcat, luni seară și-a informat colegii de la Senat că nu va participa nici de această dată.

Astfel, "consiliera de încredere" a lui Funeriu, secretarul de stat Oana Badea, a discutat personal cu președintele comisiei de Învățământ din Senat, pedelistul Mihai Hârdău, anunțându-l că ministrul Funeriu va fi marți într-o deplasare în străinătate.“Discuțiile mele cu orice parlamentar sunt private”, a fost replica lui Badea în momentul în care deputatul Dumitrescu, președintele comisiei de Invățământ din Cameră, i-a cerut socoteală pentru această dezinformare susţine Impactnews.

În realitate, susțin cei din Opoziție, Funeriu a încercat o manevră astfel încât să scape de audierile în prezența unor senatori incomozi, în frunte cu Ecaterina Andronescu, aceștia de altfel absentând de la ședință, pentru că s-au bazat pe informațiile oferite de Hârdău.Chiar dacă nu a fost incomodat de prezența unor parlamentari, pe Funeriu l-a trădat încă o dată limba română, cerându-i la un moment dat lui Dumitrescu să aibă grijă la “inexactitudini”.

Observând faptul că jurnaliștii au sesizat greșeala ministrului, consilierii din jurul lui Funeriu au început să se agite, relatează Impactnews. La final, domnul Tudorel Urian a venit spre reporteri, cerându-le socoteală cu privire la întrebările pe care urmează să le adreseze ministrului. Evident că la o astfel de întrebare orice jurnalist se zburleşte. Aşa ceva nu se face şi reporterii acreditaţi au reacţionat în consecinţă.

Când unul dintre reporteri i-a atras atenția că aceasta nu este o practică normală consilierul s-a enervat.“Să știți că dacă nu vreți să-mi spuneți, atunci ministrul n-o să vă mai răspundă la nicio întrebare”, a fost replica lui Tudorică din staffu-ul ministerial. Acesta i-a șoptit ulterior ceva la ureche secretarului de stat Badea, care i-a transmis și lui Funeriu faptul că jurnaliștii s-au împotrivit cenzurii.

În consecință, Daniel Funeriu, care la sosirea în Parlament s-a arătat extrem de bine-dispus și glumeț cu jurnaliștii, a plecam în trombă, refuzând un dialog cu presa. Vă daţi seama că apoi toată presa a bocit :))) După atâtea INEXACTITUDINI a fost şi ceva clar - la Educaţia a ajuns un accident înconjurat de nişte ospătari.

SURSA: Iosif Buble - pesurse.ro

Inexactitudinilele unui ministru fara diploma (Opinii)

Sursa: Ziare.com
Autor: Iulian Leca

Incerc sa imi imaginez ce simte un elev care a picat bacalaureatul si il aude vorbind pe ministrul Educatiei. Sau un premiant care citeste inca o stire despre dezacordurile "reformatorului" Funeriu. Stiu ca oricui i se poate intampla sa greseasca. Conteaza insa frecventa si gravitate gafelor si erorilor debitate. In cazul ministrului Educatiei regula a devenit exprimarea incorecta, iar exceptia corectitudinea.

E tot mai jenant sa auzi pe cate un ministru cum mai stalceste inca o data limba romana. Si inca o data, ieri, astazi si maine si tot asa, ca si cum limba semianalfabetilor ar fi devenit exprimarea oficiala a unor membri ai Guvernului. Traian Igasinventeaza cuvinte, adauge litere in altele si relativizeaza gramatica. Domnul Funeriu rescrie sintaxa si morfologia, revolutioneaza DEX-ul si reproduce, in conferinte de presa, fraze dictate cuvant cu cuvant de secretarul de stat. Nici nu vreau sa ma gandesc ce simte un olimpic fara bani de carti, cand priveste la acesti oameni.

Oricat de ingaduitor si tolerant ai putea fi fata de greselile si scaparile unor ministri in general, atunci cand vine vorba de ministrul Educatiei e parca vorba despre ceva mai mult. Lui si doar lui ii sunt trecute mai greu cu vederea problemele de exprimare. Pentru ca el ar trebui sa fie in primul rand si un model pentru elevi, cand il auzi cum stalceste limba romana, simti o jena infinita. "Vad ca aveti tendinta sa tratati cu mare spirit de gluma propriiile dvs inexactitudini care duc la decizii foarte grave" - Daniel Funeriu.

Sa presupunem ca domnul Funeriu este un savant de renume mondial - asa cum ii si place sa se priveasca si sa gandeasca despre sine. Sa presupunem ca este chiar si laureat al premiului Nobel in stiinte exacte. Sa facem acest exercitiu de imaginatie. In acelasi timp se exprima prost si foarte prost in limba materna - iar asta e o realitate, nu mai tine de imaginatie. Chiar si asa de-ar fi, e recomandat sa pui un astfel de personaj in fruntea unui minister public, stiind ca fiecare cuvantare de-a sa va ingrozi audienta si va oripila simturile oricarui vorbitor de limba romana?

Adevarul e ca, in comparatie cu Traian Igas, erorile si ororile comise de Daniel Funeriu tin de cu totul altceva. In cazul ministrului Igas gafele vin dintr-o ignoranta cvasi-totala. Cat il priveste pe Funeriu, el pur si simplu nu cunoaste limba romana. Si, de aici incolo, se pune intrebarea de minima decenta - cat ii mai tii pe acesti oameni in fruntea unor ministere doar pentru ca sunt ascultatori si executa ordinele venite dinspre partid si Cotroceni fara sa ridice macar din spranceana?

Doar pentru faptul ca a montat niste camere de supraveghere in salile de examene, care au demonstrat cat de mult se copiaza la bacalaureat in Romania, acestui ministru paralel cu limba romana i-au fost ridicate false statui. Numai un superficial ar putea aprecia la un ministru o masura care aduce o minima corectitudine si "exactitudine", insa rateaza esenta sistemului si, deopotriva, toate celelalte domenii de care ar fi trebuit sa ocupe si care reprezinta cu adevaratreforma in educatie.

Laude i-au mai fost decernate, de asemenea, pentru ca faptul ca NU s-a opus promovarii unei Legi a educatiei pe care a mostenit-o de la partid. O lege discutabila, cu destule lucruri probabile, printre cateva corecte, dar care nu rezolva nicidecum problema de fond a sistemului de invatamant. Cine nu l-a laudat pentru dezastrul de la bacalaureat, l-a elogiat pentru "curajul" de a nu se opune darului primit de la partid si presedintie.

Asadar, acordandu-i si cele mai bune intentii din lume, toate premiile posibile si imposibile ale comunitatii stiintifice si recunostinta pentru niste masuri ale caror efecte inca nu se cunosc aproape deloc, cu toate astea, oare cat va mai fi tolerat ministru al Educatiei un om care pur si simplu vorbeste incorect limba romana? Si care, totusi, inca nu si-a echivalat studiile. Nu ca nu l-am crede, dar prin acest refuz ofera un prost exemplu pentru respectarea legilor si normelor. Adica, singurul lucru prin care doreste sa se impuna unora. 

Coclici (PSD): Îl invit respectuos pe Funeriu să plece, să dea lecţii prin străinătate

Deputatul PSD de Alba Radu Coclici îi cere demisia Ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, pentru ultimele sale declaraţii potrivit cărora ar alege să studieze în străinătate, susţinând că Funeriu încurajează tinerii să plece din ţară, în loc să le creeze un climat propice pentru a studia în România.

Deputatul PSD de Alba Radu Coclici îi cere demisia Ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, pentru ultimele sale declaraţii potrivit cărora ar alege să studieze în străinătate, susţinând că Funeriu încurajează tinerii să plece din ţară, în loc să le creeze un climat propice pentru a studia în România.

"După dezastrul de la cele două sesiuni ale bacalaureatului din acest an, ministrul Funeriu vine acum şi încurajează tinerii să plece din ţară, în loc să le creeze un climat propice pentru a studia în România. Este incredibil cum acest ministru spune nonşalant că ar pleca în străinătate dacă ar avea 18 ani! Ce exemplu oferă el liceenilor din această ţară? Nu oferă nicio alternativă, dar le spune răspicat tinerilor «mai bine plecaţi decât să staţi aici», sau, cu alte cuvinte, «plecaţi fraierilor, că nu-i de stat şi de învăţat în România». Nu am văzut în viaţa mea un asemenea mod de a conduce destinele învăţământului naţional", susţine, într-un comunicat de presă transmis marţi, deputatul PSD de Alba Radu Coclici.

El afirmă că ministrul Daniel Funeriu trebuie să încurajeze tinerii să rămână în ţară, chiar dacă gândirea sa este diferită, având obligaţia, în calitatea pe care o are, să-şi "cenzureze" astfel de opinii.

"Ministrul Educaţiei poate să gândească orice, dar trebuie să le spună milioanelor de tineri din ţara asta că au o şansă aici, nu aiurea prin ţări străine! Chiar dacă el are opinia respectivă, trebuia să şi-o cenzureze, să o ţină pentru el. Ce pretenţii vom mai putea avea în viitor de la tinerii României dacă însuşi ministrul îi invită politicos să înveţe în afară...Nu mă mai mir, în acest context, că învăţământul românesc se duce de râpă cu repeziciune", spune Radu Coclici.

Deputatul PSD este de părere că noile reglementări introduse în vederea creşterii prezenţei elevilor la cursuri nu au efectele scontate, spunând că a primit sesizări de la unele unităţi de învăţământ din judeţul Alba potrivit cărora, din lipsă de fonduri, şcolile au angajat paznici în loc să confecţioneze cartele magnetice de acces, iar aceşti paznici nu mai lasă elevii să intre în şcoală dacă au ajuns cu două-trei minute după începerea orelor.

"Pentru toate aceste tâmpenii, ministrul Funeriu are o singură variantă de urmat: demisia. Toată lumea vede că situaţia din învăţământ nu este normală, numai Funeriu nu! Îl invit respectuos să plece, să dea lecţii prin străinătate, să plece din acest minister până nu distruge total sistemul de învăţământ şi să ne lase tinerii în pace. Du-te Funeriu, du-te şi lasă-ne!", spune Coclici.

Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a declarat, luni, la Timişoara, că dacă ar avea 18 ani ar alege să studieze în străinătate, însă problema nu este că studenţii pleacă la universităţi de peste hotare, ci că nu se mai întorc.

Întrebat de jurnalişti într-o conferinţă de presă susţinută la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB) ce ar face în cazul în care ar avea 18 ani şi ar trebui să aleagă din nou ori să studieze în străinătate ori în România, Daniel Funeriu a răspuns: "Străinătatea (...) Este o falsă problemă aceea a plecării studenţilor români în străinătate. Adevărata problemă este că ei nu se întorc. Problema nu este că un student român pleacă în străinătate. Studenţii francezi pleacă în străinătate, studenţii englezi pleacă în străinătate, studenţii chinezi pleacă. E important ca tinerii noştri să profite de libertatea pe care o au şi studieze în diferite colţuri ale lumii, cei care au aceste posibilităţi", a spus Daniel Funeriu.

Dan Lungu, corespondenti@mediafax.ro

Funeriu, obligat să plătească 20% din salariul minim, pe zi de întârziere, pentru că a refuzat să reangajeze un inspector

Ministrul Educației, Daniel Funeriu, va fi nevoit să plătească o amendă de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi pentru că a refuzat să aplice o sentință judecătorească. Disponibilizările din sistemul educațional au adus multe procese ministerului, iar unele dintre ele au fost câștigate de oamenii care își cereau drepturile. Este și cazul unui inspector școlar din județul Maramureș, Koman Valer, care a dat în judecată METCS, după ce în 2009 a fost disponibilizat.
A câștigat procesul, obligând, potrivit sentinței, instituția să-l reangajeze și să-i ”achite drepturile salariale corespunzătoare funcției deținute , drepturi datorate, începând cu data emiterii ordinului și până la reintegrarea în funcție”. Conform unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară, bărbatul are de primit 39.803,65 de lei.
Ministerul a declarat recurs, care a fost respins la 10.03.2010. Potrivit legii, METCS ar fi trebuit să pună în aplicare decizia instanței în termen de 30 de zile, adică pe 10.04.2010. În caz contrar, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are drepturi la despăgubiri.

După ce inspectorul școlar a formulat o cerere de executare silită a sentinței, la data de 30.03.2010, Ministerul a fost somat pe 2.02.2011 să-i achite drepturile salariale. Cu toate acestea, instituția a plătit doar cheltuielile de executare (onorar avocat și executor judecătoresc).
În aceste condiții, Koman Valer a depus o cerere la Curtea de Apel Cluj prin care cere daune morale de 10.000 de lei plus cheltuieli de judecată. Cerere din care s-a admis doar aplicarea acelei amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

De asemnea, potrivit acțiunii depuse, pentru că Ministerul Educației nu a achitat drepturile salariale ale reclamantului (deci nu a efectuat operațiunile administrative aferente evidențierii lor în cartea de muncă), bărbatul nu se poate pensiona, în ciuda faptului că îndeplinește condițiile necesare, deaorece nu este posibilă calcularea cuantumului pensiei.


Solutia justitiei:

Numãr unic dosar: 1129/33/2011 Înregistrat în data de: 18.08.2011 Obiect dosar: amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ) Materia juridicã: Contencios administrativ şi fiscal Stadiu procesual: Fond Părţi: KOMAN VALER : Reclamant DANIEL FUNERIU - MINISTRUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI : Pârât CĂI DE ATAC: TERMENE DE JUDECATÃ: Data Detalii 28/09/2011 Admite in parte cererea Solutie: Admite în parte acţiune formulată de reclamantul KV în contradictoriu cu MECTS - prin conducător DF. Aplică conducătorului MECTS - DF amendă în cuantum de 20 % din salariu minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 10.04.2010 şi până la executarea integrală şi efectivă a seninţei nr. 462/13.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Clujîn doasr nr. 1457/33/2009 definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1367/10.03.2010 pronunţată de ÎCCJ. Respinge cerrea privind obligarea la daune. Respins cererea privind obligarea la cheltuieli. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 28 .09.2011.