duminică, 30 decembrie 2012

„Când ai comunişti, aduci monarhia”. Priveşte înapoi cu mânie: 30 decembrie 1947

 

Se împlinesc anul acesta 65 de ani de când, ameninţat cu uciderea a 1.000 de studenţi arestaţi pentru demonstraţiile desfăşurate împotriva regimului comunist şi aflându-se în Palatul Elisabeta înconjurat de trupele înarmate “Tudor Vladimirescu” ale guvernului Groza, Regele Mihai a fost forţat să abdice.
Să ne amintim contextul intern şi internaţional (Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor, povestită celor tineri, Ed. Humanitas, 2000, 2005, 2007, 2008):
“Războiul se sfârşeşte în august 1945, o dată cu lansarea bombei atomice la Hiroshima şi Nagasaki. În 1945, Germania ... este ocupată acum în jumătatea de Răsărit de ruşi, iar în jumătatea de Apus de aliaţii americani, englezi şi francezi. Dar, o dată cu Germania de Răsărit, e ocupată de ruşi şi toată Europa de Est, adică Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria. Înţelegerea semnată în februarie 1945 la Yalta, în Crimeea, de către cei trei mari, Roosevelt, Churchill şi Stalin, prevedea că se vor organiza alegeri libere în ţările eliberate de hegemonia germană (şi că influenţa sovietică în Ungaria va fi de 50%, în Bulgaria de 75%, în România de 90% ! - n.n). Cum au înţeles sovieticii aceste alegeri libere e cunoscut (alegerile din 9 noiembrie 1946 au fost câştigate de Partidul Naţional Ţărănesc cu 80% din voturi, dar rezultatul votului a fost inversat în favoarea comuniştilor- n.n.). Încetul cu încetul, au creat mişcări politice artificiale. La noi, în momentul când au sosit ruşii, partidul comunist n-avea decât 900 de membri. Se poate obiecta că erau 900 de membri pentru că partidul se afla în ilegalitate. Dar fusese interzis fiindcă era în solda unei puteri străine care voia să ne răpească Basarabia... . Dar de îndată ce s-a instalat puterea sovietică la noi în ţară, au ieşit ca din pământ mii şi mii de comunişti. Poate că erau simpatizanţi dinainte, dar în mare parte au devenit comunişti numai pentru a fi de partea învingătorului, de partea celui care deţine puterea.... La 6 martie 1945, regele Mihai a fost silit să chimbe guvernul. Prim-ministru era un general antiantonescian, generalul Rădescu. A venit ministrul adjunct de externe sovietic, Andrei Vâşinski ..., a izbit cu pumnul în masă, a înconjurat palatul cu tancuri, iar regele a fost silit să accepte ca prim-ministru pe cel pe care ruşii îl desemnaseră : Petru Groza. … El este cel care i-a ajutat pe comunişti să preia puterea între martie ’45 şi sfârşitul anului ’47. În aceşti aproape trei ani, în zadar a încercat regele, cu ajutorul teoretic al anglo-americanilor, să reziste presiunilor sovietice. Guvernul se afla din ce în ce mai mult în mâna comuniştilor, prin hotărâri unilaterale, confiscarea pământurilor, declanşarea procesului de cooperativizare forţată, după model sovietic, a agriculturii, confiscarea industriilor etc. ...
Îmi veţi spune: “ne-au vândut anglo-americanii la Yalta”, de ce nu ne-au apărat ? …În 1945, ideea de a începe un război împotriva fostului tău aliat, chiar dacă acesta comite abuzuri în Europa, nici nu putea să treacă prin gând unui englez sau unui american, după cinci ani de război în Europa, Africa şi Extremul Orient. … Oamenii noştri politici de atunci, în frunte cu Iuliu Maniu, şi de asemeni regele au fost mai întâi surprinşi, apoi consternaţi de slăbiciunea reacţiilor Aliaţilor faţă de încălcările din ce în ce mai grave din partea ruşilor ale înţelegerilor convenite între aliaţi şi ale angajamentelor internaţionale. … Învinovăţirea cea mai evidentă pe care o putem aduce anglo-americanilor e că n-au avut măcar curajul să-l prevină atunci cinstit pe Maniu şi opoziţia română de neputinţa lor şi de hotărârea calculată, categorică, de a nu interveni, ţinând cont de riscuri, în acea fază. Poate că am fi evitat în acest caz sacrificii zadarnice . »
În 1947, România rămăsese singura monarhie din blocul răsăritean. După abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947, comuniştii au proclamat în aceeaşi zi instaurarea Republicii Populare Române, iar pe 13 aprilie 1948 a fost promulgată noua constituţie republicană. Aceasta până la 21 august 1965, când a fost adoptată o nouă constituţie care proclama Republica Socialistă România. În decembrie 1989, am fost ultimii din blocul răsăritean care ne-am eliberat (am fost eliberaţi ?) de comunism, când s-a revenit la numele de România, dar păstrându-se forma de guvernamant republica (constituţia din 1991, revizuită în 2003).
În anul 1958, s-a reuşit pe cale diplomatică, retragerea trupelor Armatei Roşii din România.
Nu vom aminti aici în primul rând cum şi de ce a ajuns comunismul în Rusia (şi de aici în Europa de Răsărit) şi de ce nazismul este condamnat în Europa, dar comunismul nu este condamnat, deşi a făcut mai multe victime.
Nu vom aminti aici mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România, deportările în Bărăgan, experimentul Piteşti – aduse la cunoştinţa publicului larg de serialul cutremurător al Luciei Hossu Longin, „Memorialul Durerii”.
Nu vom aminti aici nici imensele greşeli, nici micile realizări din aceşti 65 de ani.
Moştenirea cea mai tragică a regimului comunist, a republicilor populară şi socialistă, a fost că „ne-a stricat sufletul” (Neagu Djuvara). Regimul comunist a fost nociv. „Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. ... Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite.” (Neagu Djuvara) Dezideratul trebuie să fie: „ cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni”.
Cei 23 de ani de republică postdecembristă, în care foşti comunişti sau oameni din eşalonul doi comunist au condus ţara cu metehnele lor vechi, nu au reuşit schimbări profunde pozitive (comparaţi realizările acestor 23 de ani cu realizările perioadei de 23 de ani de monarhie 1918-1940). Au fost retrocedate parţial unele proprietăţi, dar nu a fost retrocedată forma de guvernământ, monarhia. Dezideratul enunţat mai sus este departe de a fi atins. Oamenii trăiesc prost, în marea lor majoritate. Criza economică mondială este departe de a fi stinsă.
Ce putem face noi, românii, ca România să reziste în această lume nedreaptă ? Cum putem atinge dezideratul enunţat mai sus? Cum putem scăpa de comunism pentru totdeauna? Cine poate dirija şi superviza acest proces greu, de refacere morală a societăţii şi de integrare în lumea civilizată? de modernizare, dar cu păstrarea tradiţiilor? Eu cred că doar un rege, într-o monarhie constituţională. Uitaţi-vă la Regatul Unit şi la celelalte monarhii din Europa (şi din lume). Când ai şoareci, aduci pisica. Când ai comunişti, aduci monarhia.
Afrodita Iorgulescu,
profesor universitar doctor matematician
Fundaţia Iuliu Maniu-Ion Mihalache
Departamentul PROMONARHIA
Bucureşti, 29 decembrie 2012

sâmbătă, 29 decembrie 2012

MEDIEREA- ALTERNATIVA LA INSTANTA DE JUDECATA

video

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Ora Reîntregirii se apropie. Blestemați cei ce-și abandoneaza frații !

video

CRACIUN FERICIT !