joi, 31 ianuarie 2013

Declaratia de la Sfantu Gheorghe ne intereseaza pe toti!



Declaratia de la Sfantu Gheorghe ne intereseaza pe toti!
Nu este vorba de o simpla gogorita si nu e inventata de Vadim si de Funar!
Transilvania este vizata de locuitorii ei cu cetatenie dubla, romana si maghiara (sau poate invers) care nu recunosc constitutia romaniei (cel putin nu si articolul 1), drapelul si imnul de stat, impartirea administrativa, etc... si pentru care ziua nationala este zi de doliu... 

marți, 27 noiembrie 2012

Ungurii au fost parte la Guvernarea Romaniei timp de 2 decenii - sunt insa deceptionati de aceasta guvernare si acum cred ca solutia este autonomia! ... Desigur ei viseaza granita cu Ungaria (probabil jinduiesc si la aurul din Apuseni), uitand insa un lucru esential: nici in vechime si nici astazi, nu prea gasesti picior de ungur prin Muntii Apuseni.

declaraţie
Sfântu Gheorghe, 24 noiembrie 2012
DECLARAŢIA DE LA SFÂNTU GHEORGHE
Autonomia este soluţia!
Noi, cetăţeni liberi ai României şi ai Europei în curs de unificare – exercitându-ne dreptul la asociere, precum şi cel la opinie şi libertatea de exprimare – conştienţi de responsabilitatea pe care o purtăm pentru generaţiile viitoare, confirmându-ne voinţa comună azi, 24 noiembrie 2012, la Sfântu Gheorghe ne declarăm din nou şi cu devotament credinţa în autonomia comunităţii noastre maghiare din Transilvania şi a Ţinutului Secuiesc.
Nu mai dispunem de alţi douăzeci şi doi de ani pentru a aştepta soluţiile problemelor noastre comune de la Bucureşti. Trebuie să spunem că experienţa nefastă a deceniilor trecute este generarea problemelor, nu soluţionarea acestora prin intermediul centralizării puterii!
Am aşteptat minunea cu mâinile încrucişate – ne-a fost de ajuns!
Ne-am săturat de compromisurile de culise adoptate fără implicarea noastră!
Ne-am săturat de situaţia în care politiceni corupţi risipesc şi fură viitorul copiilor noştri!
Ne-am săturat să plătim preţul deciziilor eronate luate de guvernele care se perindă la cârma ţării!
Ne-am săturat de negarea însăşi a existenţei Ţinutului Secuiesc!
Ţinutului Secuiesc a existat, există şi vrea să existe. În acest scop ne-am întrunit astăzi.
Dorim să ne simţim acasă pe plaiurile natale moştenite de la înaintaşii noştri. Este moştenirea noastră – ţinem la ea.
Dorim să ne folosim în mod liber limba maternă şi simbolurile naţionale. Limba maghiară să fie a doua limbă oficială în Ţinutul Secuiesc. Avem acest drept.
Dorim un sistem de învăţământ de sine stătător de la creşă până la universitate. Vrem să avem acest drept!
Vrem să cheltuimbanii proveniţi din impozitele noastre în scopul prosperităţii locuitorilor acestui ţinut! Vrem să avem acest drept!
Vrem să ne gospodărim singuri bogăţiile naturale. Vrem să avem acest drept!
Nu vrem ca un prefect, care nu ne cunoaşte problemele, să împiedice munca noastră de păstrare şi creare a valorilor.
Vrem să decidem noi înşine în treburile noastre.
Vrem autonomie! Autonomia este soluţia. Scopul autonomiei este să ne asigure demnitatea sărbătorilor şi eficacitatea activităţilor zilnice – arătând totodată că putem avea un viitor sigur.
De la acestea nu facem rabat. Ne vom continua lupta prin mijloace paşniceşi democratice până la atingerea obiectivului nostru final: autonomia.
Nici unul dintre noi nu are şanse de izbândă de unul singur. E nevoie de noi toţi.
Facem apel la biserici! Puterea credinţei şi sistemul de valori al creştinătăţii funcţionează în cazul nostru ca şi busolă milenară.
Facem apel la organizaţiile noastre non-guvernamentale, care au rolul de a asigura confortul vieţii cotidiene! Trebuie să ne reclădim comunităţile.
Facem apel la intelectualii noştri din sfera ştiinţei şi a culturii! Putem fi, pe bună dreptate, mândri de unicitatea culturii transilvănene.
Facem apel la politicienii noştri! Ţinând seama de voinţa clară a maghiarilor din Transilvania, să elaboreze un plan comun de acţiune pentru dobândirea autonomiei. Mai mult, să nu se abată de la acest plan indiferent de partidul maghiar pe care îl vor reprezenta în parlament.
Facem apel la vârstnici! Ne putem baza pe înţelepciunea şi experienţa lor.
Facem apel la tineri! Avântul lor creator asigură progresul.
Evocăm spiritualitatea Transilvaniei! Lupta noastră pentru autonomia pe care vrem să o dobândim este parte a concepţiei despre Transilvania pe care o dorim – şi anume, o Transilvanie ferită de imixtiunea Bucureştiului. Din acest motiv căutăm parteneriatul şi colaborarea cu acei români, care doresc recuperarea demnităţii Ardealului!
Dacă trebuie să colectăm un milion de semnături pentru a atrage atenţia Europei asupra problemelor noastre, le vom aduna.
Dacă este nevoie de o sută de mii de semnături pentru ca persoanele care au obţinut mandat în Parlamentul României să simtă greutatea cuvintelor şi doleanţelor noastre îndreptăţite, le vom aduna.
Dacă este nevoie de demonstraţii cu ocazia cărora să strigăm în mod repetat apelul nostru la autonomie, atunci vom ieşi în stradă ori de câte ori va fi nevoie. Şi nu facem acest lucru împotriva cuiva, ci pentru noi înşine.
Îl cităm pe apostolul autonomiei noastre naţionale, Kós Károly: „Va trebui să muncim, dacă vrem să trăim; şi vrem să trăim, deci vom munci.”
Cu credinţă şi asumarea răspunderii vom munci cu devotament pentru dobândirea autonomiei, în scopul păstrării şi apărării moştenirii noastre, a îmbunătăţirii prezentului pe care îl trăim şi al asigurării viitorului.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
comunicat de presă al Partidului Popular Maghiar din Transilvania
Dvs. primiţi cu regularitate comunicatele de presă şi luările de poziţie ale Partidului Popular Maghiar din Transilvania. Dacă în viitor nu mai doriţi să primiţi aceste documente, vă rugăm se ne semnalaţi acest lucru printr-un mesaj de răspuns.
Pentru informaţii suplimentare despre Partidul Popular Maghiar din Transilvania, vizitaţi site-ul www.neppart.eu.
Puteţi contacta biroul nostru de presă la aceeaşi adresă.

Persoană de contact:
Szabó-Györke Zsombor
referent de presă al PPMT
telefon: +40 (0)762 248 696

joi, 17 ianuarie 2013

Eminescu și arta flegmei la adresa sa

Eminescu și arta flegmei la adresa sa
Scris de George Roncea   
vineri, 18 ianuarie 2013

http://www.curentul.ro/2013/images/stories/2013/01/18/02-atac.jpg
De la hidosul număr al Dilemei nr 265 din data de 5 martie 1998, dedicat în întregime demolării lui Eminescu, arta flegmei s-a diversificat. Periodic Eminescu este atacat și terfelit în fel și chip, mai ales de către personaje de alt neam. Cum ar fi de exemplu, zilele trecute, CTP, care s-a întrebuințat în stilul său cvasi comunist pentru a-i contura lui Eminescu o imagine de ateu, anticreștin adică, rupt și diferit de romani până într-acolo încât CTP-ul l-a definit drept neromân – ca și când romanii ar fi ceva scârbos și grețos, definiție ce nu poate veni decât de la un personaj de alta etnie.
Tâmpeniile lui CTP vin din neantul minții sale înguste de evreu credincios în farfurii zburătoare, de inginer autor de insalilari și nuvelete de science fiction, cu omuleți verzi, adus de Iulian Vlad, unchiul său în presă (cel puțin așa se lauda pe vremuri CTP).
Nu înțeleg de ce foarte puțini dintre evreii din presa și din viața politică își asuma public etnicitatea. Ciutacu, Andrei Gheorghe sunt doar doi dintre aceia care și-au clarificat public evreitatea. Sunt însă mult mai mult decât doi evrei în media și în politică. Corect ar fi cånd se manifestă public să-și decline identitatea pentru ca publicul să-și poată calibra percepțiile în cunoștință de cauză. Faptul că evreii au în mod special o problemă cu Eminescu e de înțeles. Din motive întemeiate Eminescu le-a dedicat „israeliților” la vremea să, numeroase materiale de presă. Până în ziua de azi, Eminescu, deși mort de mult, este încă o țintă predilectă a comentatorilor evrei, dar și al autorităților „religioase” ale evreilor (am pus ghilimele deoarece ei nu au chiar o religie) rabinul comunist Moses Rosen. În perioada comunistă Eminescu a fost pus la index – pe partea de jurnalism politic, iar după 1989, încă mai abitir a devenit ținta politrucilor kominternisti, a urmașilor bolșevicilor evrei, concentrați in reduta lui Brucan de la GDS.
Gogomăniile proferate cu un senin imbecilism de CTP fac parte din seria de nesfârșite flegme aruncate înspre efigia lui Eminescu. CTP-ul este un supraviețuitor zelos al acelor vremuri în care comentariul despre Eminescu era tributar indicațiilor de partid, care-l transformau pe Eminescu într-un fel de profet al luptei proletare, un marxist angajat în lupta de clasă.
A-l face ateu și comunist pe Eminescu este în cel mai bun caz o probă de cretinism și analfabetism. A proclama apoi, cum o face CTP-ul, fără nicio replică publică, ca Eminescu nici n-ar fi român, (atât de diferit era el de romani, vrea să o întoarcă șmecherește CTP), arata nivelul delirului la care au ajuns detractorii lui Eminescu.

Întreaga familie a lui Eminescu era dedicată Ortodoxiei

Pentru a clarifica așa zisul „ateism” pe care i-l atribuie lui Eminescu CTP-ul, analfabetul trustului evreiesc al lui Ronald Lauder, trasam câteva coordonate și date ale vieții lui Eminescu plus fragmente dintr-o analiză a cunoscutului profesor și eminescolog Nae Georgescu, unul dintre cei mai calificați cunoscători ai „temei” Eminescu.
Familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credință ortodoxă și o strânsă legătură cu Biserica neamului, biserica din Ipotești construită în 1803 fiind cumpărată de Raluca Eminovici, mama lui Eminescu, în 1847 cu 250 de galbeni de la boierul Theodor Murguleț. Biserica a fost locaș de cult pentru sătenii din Ipotești și după cumpărare salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești.
Printre frații mamei lui Eminescu se numărau nu mai puțin de cinci călugări și călugărite - doi frați și trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie: Calinic, Jachift, Fevronia, Olimpiada și Sofia. Jachift a ajuns chiar stareț iar Olimpiada a ajuns maica stareță la Agafton. Olimpiada Jurcasu a fost cea mai apropiată de poet, tot ea îndemnându-l spre studiul credinței străbune. O altă soră a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiică, Xenia, care s-a călugărit și ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece și întâmplări povestite de călugărițe, iar mătușa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic și i-a înlesnit accesul la cărțile și manuscrisele din mănăstire. La rându-i, maica Olimpiada Jurașcu, stareța de mai târziu a mănăstirii, l-a urmărit aproape toată viața pe poet, interesându-se la un moment dat de cumpărarea unei case în Botoșani pentru Mihai și sora să Harietta, care îi îngrijea sănătatea.
Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj și s-a stabilit în Bucovina, la Călinești, prin anul 1802, unde a ridicat o căsuță și, alături, o biserică din lemn la care a slujit.
Cercetătorul Nae Georgescu descrie într-unul din studiile sale un episod mai puțin cunoscut din viața lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creștină a poetului și primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamț de Sfinții Mihail și Gavriil, unde a cerut să fie spovedit și împărtășit de preot. Consemnarea duhovnicului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron și citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă părintele duhovnic: „Pe ziua de Sfinții Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. și mi-au sărutat mâna și mi-au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Cântărea de la vecernie” Lumina lina”, se regăsește și în versurile poeziei „Răsai asupra mea” în care este invocată imaginea Fecioarei Maria dar și în alte dintre poeziile sale se găsesc motive creștine cum ar fi în „Rugăciune”, „Melancolie”,” Învierea”.

Gândul călugăririi

Cercetătorul Theodor Codreanu arata în volumul „Eminescu și mistica nebuniei” ca poetul a avut în vedere chiar alternativă și gândul călugăririi - mărturisit și lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Românul”, în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de „alienat”. „știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la „Românul”, eu de la „Timpul”, și hai să ne călu­gărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ”, îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul lui răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Titu Maiorescu, pus însă pe seama nebuniei și luat drept glumă. Că nu putea fi vorba doar de o simplă glumă sau de un semn al alienării, o dovedesc eroii săi din „Sărmanul Dionis”, „Cezara”, „Povestea magului călător în stele”, aflați în ipostaza cea mai grăitoare, aceea a călugărului
Eminescu a trăit relația cu Ortodoxia, sincer, cu respect și evlavie întocmai unui bun creștin. Acest lucru îl mărturisește însuși Mihai Eminescu, atunci când spune: „Istoria omenirii este desfă­șurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu”.

George Roncea - CURENTUL

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Fost deputat al Republicii Moldova: „Distrugerea României este o cauză nobilă”



Andrei Safonov, analist politic de la Tiraspol şi fost deputat în parlamentul Republicii Moldova, susţine într-un comentariu pe site-ul nr2.ru că a venit momentul potrivit pentru dezmembrarea României.
 „Faptul că la 13-14 ianuarie la Cernăuţi va avea loc o întâlnire a miniştrilor de Externe a Ucrainei şi Rusiei - Leonid Kozhar şi Serghei Lavrov - nu este întâmplător. România are pretenţii pentru nordul Bucovinei. Aşa că pe lângă reglementarea transnistreană nu este exclus că Moscova şi Kievul vor discuta şi despre coordonarea eforturilor de luptă contra expansionismului românesc", afirmă politologul de la Tiraspol în comentariul de pe portalul nr2.ru.
România are o diplomaţie profesionistă
Acesta susţine că a trecut timpul paşilor mărunţi. „Chiar dacă Rusia şi Ucraina îşi vor unifica eforturile contra urmaşilor lui Ion Antonescu, aceasta nu va da nici-un rezultat", constată Safonov. Aceasta pentru că România are o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana UE, SUA şi NATO.
 „Trebuie să spunem deschis: singurul mod de a scăpa odată şi pentru totdeauna de pericolul românesc - aceasta este încetarea existenţei statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii", declară Safonov.
Cum poate fi distrus statul român
Potrivit acestuia pentru „această cauză nobilă" ar trebui să-şi unească eforturile toate statele care au de suferit de pe urma Bucureştiului - Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova. Safonov descrie pe scurt şi modul cum poate fi distrus statului român. Astfel Moldova de peste Prut ar putea fi stat separat sau să se unească cu Republica Moldova, dar fără Transnistria. Ucraina ar urma să-şi extindă teritoriul încoporând regiunile unde locuiesc ucraineni, iar Moscova ar putea institui un patronaj asupra minorităţii ruse din România. Ungaria are tot dreptul de a prelua „pământurile istorice", adică Transilvania, iar Bulgaria o parte din Dobrogea. Astfel se creează premise pentru restabilirea Valahiei, care poate chiar reveni la monarhie, dar nu în persoana regelui Mihai I, menţionează fostul parlamentar al Republicii Moldova.
Concluzia acestuia este că astfel România din vânător se tranformă în vânat şi doar dispariţia de pe harta lumii a României este singura soluţie pentru o viaţă mai liniştită în regiune.
CINE ESTE ANDREI SAFONOV
Safonov este unul dintre fondatorii şi conducătorii la finele anilor 80 ai secolului XX a Mişcării şovine pro imperiale „Edinstvo”, cunoscută sub numele popular Interfront, care se opunea proclamării independenţei Republicii Moldova. În anii 1990-1994 a fost deputat în parlamentul Republicii Moldova, dar din 1992 a stat mai mult la Tighina sau Tiraspol, fiind unul dintre ideologii regimului separatist. cesta este cunoscut pentru faptul că a administrat departamentul informaţiei din stânga Nistrului creând şi agenţia de presă oficială a regimului de la Tiraspol Olivia-press. Ulterior s-a îndepărtat de administraţia separatistă, iar în anul 1998 a fondat ziarul "Noua Gazetă" considerată drept o publicaţie de opoziţie faţă de regimul de la Tiraspol. Totodată, Safonov a participat la "alegerile prezidenţiale" de la Tiraspol din anii 2001, 2006 şi din 2011, dar cel mai bun rezultat a fost în anul 2006, 3,9%. În prezent Andrei Safonov este preşedintele Asociaţiei analiştilor politici independenţi din Transnistria. Susţine că revenirea regiunii transnistrene în componenţa Republicii Moldova este o abordare învechită a problemei, pentru că Transnistria ar fi deja o structură statală independentă.
SURSA : adevarul.md