duminică, 31 martie 2013

Calea antica de trezire a dacilor
Calea antica de trezire a poporului dac este caracterizata de termenul zamolxis, care nu desemna un zeu, ci o cale sau veriga(“za”) pt a realiza desteptarea, trezirea sau eliberarea(in lb. sanskrita: “moksha”). Dar azi urmasii amnezici ai dacilor isi privesc stramosii prin filtrul conditionarii, care le-a fost implantata de colonizatori, care afirma ca ei venerau un zeu pagan numit Zamolxis
Un popor care nu se temea de moarte, fiindca nu se identifica cu trupul si care stia ca nu are de pierdut decat inlantuirea intr-un corp, un popor a carui vitejie era legendara, nu avea cum sa divinizeze corpuri, nici chiar ale maestrilor spirituali.
De unde stim ca noul tipar inoculat prin conditionarea constiintelor este cel corect si ca de fapt nu este vorba, ca si in traditia straveche chineza, reactualizata de Lao Tzu, tot despre calea(tao) de reintoarcere Acasă. Iisus a redescoperit calea catre Imparatia lui Dumnezeu dinlauntrul nostru, dar ea a fost ascunsa prin divinizarea autorului acestei dezvaluiri. Aceeasi modalitate de deformare si de alterare a tradititiei trezirii s-a petrecut si cu metoda de trezire prin constientizare aratata de Buddha, asa ca si in Asia buddhismul a ajuns sa fie identificat cu venerarea statuilor si a moastelor trezitului(boddhi; buddha).
Intalnim subliniera importantei caii si in alte traditii de trezire. De pilda in hinduism termenul yoga inseamna calea reuniune, de aliniere, de conjunctie, de eliberare din dualitate, ia nu un zeu. In buddhismul zen(de la traducerea chineza “chan” a termenul sanskrit pt meditatie: dhyana) se practica calea meditatiei prin asezare in acum si aici.
Toate traditiie de trezire ale civilizatiilor care ne-au precedat(Mu, Atlantida), care nu au fost deformate si alterate de pe urma implantarii noului tipar informational al colonizatorilor (care au impus venerarea unor zei exteriori), pretuiau implinirea menirii omului, reamintirea adevaratei sale identitati, si venerau calea de redobandire a statutului divin al fiintei umane.
Mai cunoasteti pe Terra vreun popor care venereaza trezirea, desteptarea in imnul national ?

SURSA : http://revolutiaiubirii.wordpress.com/2-cine-suntem-noi/

vineri, 22 martie 2013

SEMNATI PETITIA - Eu am semnat-o !

http://www.yousign.org/ro/tricolor



luni, 18 martie 2013

Doru Decebal Feldiorean, director fondator al revistei „Condeiul Ardelean”:
"Va fi un mare pericol dacă nu intrăm în spaţiul Schengen!"
 COTIDIANUL.RO

Vorbind despre românii din Harghita şi Covasna, care au luat atitudine în privinţa exceselor naţionaliste maghiare din zonă, un anume domn Tapalagă spunea, citez: „... turme de cetăţeni indignaţi, frustraţi, manipulaţi cu o temă diversionistă”, sau “integritatea statului este atacată în câteva minţi înfierbântate”. Cum se vede din mijlocul „turmei” noua inflamarea spiritelor?
Acuma, mulţi „tapalagă” sunt la ora actuală în România. Asemenea lui Tapalagă, dacă deschidem televizorul, mai vedem şi „pore” şi „cristoi”.
În primul rând, îl invităm pe domnul Tapalagă şi pe alţii asemenea dumnealui să vină şi să locuiască o lună de zile în Covasna sau Harghita. Asta ar fi o bună încercare pentru a putea vorbi de pe picior de egalitate, să aibă şi dumnealui habar cum se trăieşte. Dar nu cu bani de la Bucureşti, nu venit ca turist, deci aterizat aici şi venit frumuşel să-şi caute loc de muncă, să se încadreze în societate, să pornească la drum. Nu în vacanţă, c-aşa sunt mulţi care zic c-au fost la Tuşnad, la Marika Neni, unde au mâncat un gulaş, şi ce fain o fost, ce bine ne-am înţeles, ce prieteni sunt ungurii cu românii. Da, sunt prieteni cu românii care vin şi pleacă, cu cei care stau aici nu sunt prieteni deloc. Declaraţiile astea cum că românii şi maghiarii se au foarte bine nu mai sunt valabile la ora actuală, erau valabile până în 1990, când toţi erau cetăţeni ai României şi punct!
Sunt oameni de omenie şi între ei şi între noi, dar noi aici vorbim despre o majoritate şi de o tensiune pe care politicienii o creează, şi-atunci nu ne mai putem înţelege foarte bine, atâta timp cât ura asta este alimentată continuu.
Aţi întocmit şi un studiu privind autonomia. Spuneţi că cea de facto există de mult, mai au nevoie doar de cea de jure. De ce?
Nici nu ştiu, aşa, ca să se simtă dânşii bine. Şi când spun dânşii, nu mă refer la marea masă a maghiarilor, ci la cei o sută de inşi care-i conduc. De-aia spuneam că-l invit pe domnul Tapalagă în Covasna, tocmai pentru că această autonomie există şi vreau să-l văd cum se încadrează în ea. Vreau să-l văd cum merge să se angajeze undeva, spunând că este român şi caută ceva de lucru. Nu există locuri de muncă pentru români la nivel de administraţie, acolo unde conduce UDMR. În zece primării de oraşe şi municipii din cele două judeţe nu există picior de român. Deci autonomia asta declarată le trebuie doar ca un moft. Bani să le vină de la Bucureşti în continuare - pentru că zona nu se pot autosusţine -, dar să nu-i întrebe nimeni cum îi cheltuie. Iar ei pe-ai lor îi îndobitocesc... Orice maghiar de pe stradă pe care-l întrebi şi dacă-l trezeşti brusc la două noaptea: ”Dom’le, tu de ce vrei autonomie?”. Ştiţi ce-o să vă răspundă? Standard, zece din zece: „pei, ca se nu dem noi banii la Bucureşti!”, că ştiu ei să-i gospodărească mai bine. Ce nu ştiu însă acei oameni este că ambele judeţe primesc infinit mai mult de la Bucureşti în comparaţie cu ce dau, şi-asta se poate verifica la finanţele publice.
Am fost de curând la Plăieşii de Jos şi, drept să spun, am văzut acolo nişte oameni aşezaţi, muncitori, care înjurau deopotrivă atât UDMR, care nu-i ajută cu nimic, dar şi statul român, care i-a lăsat de izbelişte.
Problema sărăciei e într-adevăr reală. Din ce se poate trăi? Sunt ape minerale, cariere de piatră, păduri - ce-a mai rămas din ce-a tăiat Verestoy Atilla -, un pic de turism, în rest nimic. Un fost primar de-aici a spus un mare adevăr, şi-anume că nu a permis investiţiile străine în Sfântu-Gheorghe pentru a nu se schimba raportul etnic al locuitorilor. Antal Arpad a continuat această politică. Şi-a permis să meargă la o fabrică şi să impună conducerii de-acolo să nu cumva să dea salarii mai mari de 1.500 de lei, deşi în Braşov, la aceeaşi fabrică, se câştigă 2.000 de lei. Ţine-i în sărăcie şi îi vei putea conduce cum vrei tu! Oamenii îi înjură, îi înjură, dar de fiecare dată tot pe ei îi votează. Nu spun că toţi, dar marea majoritate. Cu o duminică înainte de vot, se mai duc o dată la bisericile ”istorice” maghiare şi li se trasează acolo ce trebuie şi cum trebuie să voteze. În al doilea rând, se pare că UDMR n-ar fi atins pragul de intrare în Parlament.
Asta vorbeau şi secuii pe-acolo prin zonă. Erau miraţi că a fost cel mai mare absenteism la vot de când se ştiu ei şi totuşi s-a atins, la limită, pragul de 5%.
Din ceea ce se-aude pe-aici, de la oameni bine informaţi, conform unei înţelegeri Ponta-Băsescu, maghiarii au fost băgaţi forţat în Parlament. La ora 18.00, domnul Băsescu a ieşit cu acel anunţ: ”maghiari, mergeţi la vot!”, când aveau 3,5%. La ora 21.00, la închiderea urnelor, se spune că ar fi avut 4,7%. Chiar şi aşa, este inadmisibil - în nicio ţară normală nu se poate întâmpla aşa ceva -, să şantajezi o putere de 70%. Este pentru prima oară când nu mai ai nevoie de ei, este prima putere din România - excludem „făcătura” PDL-PSD - care poate guverna singură şi totuşi se căciuleşte. Şi-acuma caz concret al şantajului: schimbarea prefectului judeţului Covasna, Codrin Munteanu.
Cum a reuşit să „calce pe bec”?
Omul era singura persoană din judeţul Covasna, apolitică, care avea toate studiile necesare - administraţie publică, înalt funcţionar, drept administrativ etc. -, susţinut iniţial de această guvernare, tocmai pentru competenţele sale. A fost schimbat de acelaşi domn Ponta după opt luni de zile, pentru că-i supăra pe fraţii maghiari din UDMR. Udemeriştii dănţuiau înainte cu două săptămâni de îndepărtarea prefectului. În toată zona Târgului Secuiesc, de unde se trage actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, era tot o petrecere. Ei deja, înainte cu două săptămâni ştiau că acest om va fi schimbat. Şi cum puteau să-l schimbe, fiind cel mai bun profesionist? Nu ca pe-o măsea stricată, ci avansându-l după tipicul comunist.
A avut loc mitingul pentru autonomie.
Da, la Târgu-Mureş, pe 10 martie, unde UDMR a jucat iarăşi la două capete. De ce spun acest lucru? Preşedintele Kelemen Hunor a ieşit pe post şi a declarat pentru toată lumea că UDMR nu a fost implicată în organizarea acestui miting, şi că ăştia extremiştii, radicalii cum le zic ei, ăia au făcut şi au dres. Nu, ei sunt europeni şi democraţi... În schimb, udemeriştii de la nivelul de jos - în Covasna, în frunte cu Tamaş Şandor, primarii UDMR au organizat de zor excursiile la Târgu-Mureş - au stabilit responsabili de străzi, au închiriat autocare... A fost o şedinţă cu primarii. Dar UDMR nu organizează, nu! Una spun la Bucureşti, unde sunt europeni şi democraţi, şi alta fac în teritoriu. A mai apărut şi problema asta cu steagul secuiesc. S-a arborat şi pe parlamentul ungar. Foarte bine că l-au pus! Să-l pună pe toate instituţiile din ţara lor. Ce treabă avem noi, cu ministrul de Externe, să ne inflamăm că uite ce-au făcut, că uite cum ne-aţâţă? Nu domnule, dincolo de graniţă să facă ce vor. Tu nu eşti în stare în baza legilor din România şi-a Constituţiei ţării să le dai jos steagurile de pe instituţiile statului român puse ilegal şi te inflamezi c-au pus steagul la Budapesta? Că a avut 10 metri? Trebuia să-l pună de 20, ce treabă avem noi cu asta?
Şi să vedeţi dumneavoastră ce-o să se întâmple, că foarte mulţi români-români au început să-şi ia cetăţenie maghiară. Va fi un pericol mare dacă nu intrăm în spaţiul Schengen. De ce? Pentru că în 2013 trebuie făcută regionalizarea în România. Ei au anunţat deja că vor ieşi în stradă dacă nu li se va face regiunea aşa cum şi-au stabilit-o. Ia gândiţi-vă la varianta în care în 2014 vor fi nişte milioane de cetăţeni cu dublă cetăţenie, va veni domnul Viktor Orban şi va spune: „Cum adică în Transilvania sunt un milion de maghiari? Ia uitaţi aici că sunt cinci milioane!”. Mulţi români cărora li s-a refuzat dreptul de muncă în Occident vin, îşi iau cetăţenia maghiară şi pleacă din nou. Înainte trebuia să dovedeşti că ai avut măcar un strămoş ungur şi că ştii cât de cât maghiara. Acum nu se mai cere nimic. Şi Corlăţean are dreptate, că nici eu nu sunt adeptul intrării în genunchi, dar toată politica României ar trebui dracului odată să nu se mai facă în genunchi. Dar strict în cazul Schengen, trebuie să intrăm, pentru ca românul care vrea să plece în Marea Britanie să nu mai fie tentat să-şi ia cetăţenia maghiară. Ne vom trezi în curând, în acest ritm, că vine vreun Viktor Orban şi va reclama peste tot că din 8 milioane de transilvăneni, 5 sunt unguri. Şi va cere mai mult decât Secuimea. Şi dacă lucrurile vor merge în ritmul ăsta, tare mi-e că vor obţine ceea ce vor. Pentru că românul, aşa cum îl ştim, cum se culcă pe-o ureche, va zice: „Noa’, că doar nu ne-or lua ăştia Ardealu’...”. Şi după ce-l iau, o să zică: „Aoleu, da’ nici nu m-am gândit că chiar îl iau, n-am crezut că se va întâmpla asta!”. Şi ei ne ştiu că suntem toleranţi până la prostie.
Legat de steaguri, trebuie să vă spun că nu sunt singurele simboluri. Ei au şi adoptă proiecte de hotărâri pentru fiecare localitate, ca fiecare localitate să aibă steagul propriu, steme. Pentru unele dintre ele au deja hotărâre de guvern. Apoi site-urile primăriilor... multe sunt doar în limba maghiară. Au apărut statui, statuete şi plăcuţe: oraşul Sfântu Gheorghe, pe o distanţă de 1 km în centru, de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” şi până la fostul hotel Bodoc, a fost împânzit în aceşti 20 de ani de tot felul de busturi, bustuleţe, statui, cu tot felul de inşi despre care nu a auzit nimeni. Unii dintre aceştia au murit chiar acum 2, 5, 7, 20 de ani, nu acum 200. Asta aşa, ca, la un moment dat, conform planului, să se spună „uite dom‘le, aici e teritoriu 100% maghiar”.
În Sfântu Gheorghe au apărut plăcuţe, indicatoare turistice, scrise mai întâi în limba maghiară, apoi în limba engleză şi abia apoi în limba română. Deci cineva care vine de la Bucureşti sau de la Craiova, sau de la Londra şi aterizează aici zice „măi, aici e Ungaria, ăştia chiar sunt aici de mult timp”.
Din câte spuneţi, un alt guvern, o altă Mărie, aceeaşi pălărie. Sunt românii dezamăgiţi în zonă?
Păi la aflarea rezultatelor de la alegeri, la 21.15, Ponta le-a mulţumit celor aproape 70% care l-au votat, apoi în fraza imediat următoare ne spune că l-a sunat pe Kelemen Hunor felicitându-l pentru intrarea în Parlament. După părerea mea, ăsta a fost şi mesajul către Hunor: ”Măi, băiete, stai liniştit că s-a rezolvat problema!”. A doua zi de dimineaţă mă sună un bătrân de peste 80 de ani din oraşul Rupea judeţul Braşov şi-mi spune: „Domnule director, vreau să vorbesc un pic cu dumneavoastră, că sunt necăjit rău. Uite ce-a zis derbedeul ăla aseară”. Zic, staţi liniştit, că toată lumea-i mâhnită, dar ce să facem, printre altele românii i-au votat şi ca să nu vină UDMR-ul la putere. La care bătrânul îmi spune: „Nu, domnule director, eu i-am votat numai ca să nu mai văd UDMR-ul la guvernare, că sunt prea bătrân ca să mai cred că vine acum USL să-mi pună vreun colac pe masă. I-am votat pentru demnitatea mea de român”. Un mesaj care-ţi spune multe. Să mai ai un pic de trăit, să-i votezi pentru demnitatea ta de român şi tu să vii zici ce zici la 9 seara să explici ce nu se poate explica, cum vii tu să guvernezi cu UDMR-ul, nu-i tocmai în regulă.

Marcel Bărbătei
Publicat Luni, 18 martie 2013

Slovacia – o ţară europeană demnă şi care trebuie respectată de noi românii



Maniera intransigentă, corectă şi europeană în care Slovacia a rezolvat problema neorevizionismului maghiar intern – care ameninţă siguranţa sa naţională – mi-a generat un sentiment de admiraţie totală şi de respect sincer faţă de această ţară. Slovacia dovedeşte Europei şi lumii întregi că, deşi este un stat mic ca teritoriu şi populaţie, posedă o splendidă calitate, specifică numai statelor puternic consolidate ca democraţii,  anume aceea a unei impresionante demnităţi naţionale şi prin aceasta că este un stat mare.
 Principiul care a generat o asemenea  atitudine politică şi naţională a Slovaciei nu este o invenţie a acestei ţări, nici nu a fost descoperit acum după îndelungi căutări, necunoscut zilelor noastre, ci este unul vechi decând lumea şi la îndemâna oricărei ţări care doreşte cu adevărat să-şi apere interesele naţionale fundamentale. A fost şi este un principiu axat pe patriotism, demnitate naţională şi apărarea cu fermitate a intereselor supreme de stat.
 Rememorarea câtorva acţiuni întreprinse de statul slovac împotriva neorevizionismului revanşard, şovin şi exclusivist etnic, practicat tenace de Ungaria, se impune pentru noi românii. România este, la fel, o ţintă permanentă a politicii extremist – revanşarde a Budapestei iar atitudinea Slovaciei ne oferă modul în care această ţară a ştiut să contracareze acţiunile respective şi să se protejeze. Un exemplu elocvent în acest sens l-a reprezentat refuzul autorităţilor slovace de a permite, în august 2009, intrarea în ţară a preşedintelui Ungariei, Laszlo Solyom, cu intenţia de a inaugura o statuie a „Sf.Stefan”, în localitatea Komarno, cu concentraţie de etnici maghiari. Refuzul Slovaciei a avut o motivare inatacabilă anume că vizita preconizată coincidea cu împlinirea a 41 de ani de la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia, între care şi cele ale Ungariei, în Cehoslovacia. Întrucât  nu s-a ţinut seama de  anunţul făcut  pe canale diplomatice că „vizita nu este binevenită”, Laszlo Solyom a fost oprit la graniţa statului slovac fiind nevoit să facă cale întoarsă; a fost declarat „persona non grata”! Prin această decizie autorităţile slovace au preîntâmpinat organizarea pe teritoriu slovac a unor manifestări cu caracter revizionist, revanşard şi şovin maghiare ce erau preconizate a se desfăşura cu prilejul vizitei lui Slyom. De asemenea, Slovacia a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care prevede că se interzice dubla cetăţenie iar etnicii maghiari care deţin cetăţenia ungară nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia. Atitudinea statului slovac, în acest caz, a fost una logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de puţine ori de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărţită, ea poate fi doar una şi faţă de o singură ţară. Cu atât mai mult cu cât politica Ungariei faţă de  Slovacia este una revanşardă, de revizuire a tratatelor de pace, de după Primul Război Mondial, care au consfiinţit crearea statului Cehoslovac şi de realizare a iluzoriei Ungarii Mari! Semnificativă în această situaţie a fost solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei. La fel, în baza aceluiaşi principiu al primordialităţii interesului naţional, autorităţile slovace au implementat regionalizarea respingând organizarea administrativ-teritorială pe criterii etnice, evitând astfel apariţia acelei „mici Ungarii” pe teritoriul său, atât de mult dorite de Ungaria şi subordonate total intereselor acesteia, nu numai în cazul de faţă dar şi în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc., peste tot unde există o minoritate maghiară. Deosebit de consecvent în planul contracarării acţiunilor neorevizioniste, extremiste, revanşarde şi de amestec în problemele sale interne, iniţiate în prezent de Ungaria, statul slovac a interzis desfăşurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27 iunie 2012, a şedinţei unei comisii a Parlamentului Ungariei. Şi în acest caz, ca şi în altele, Ungaria fidelă „principiului” care guvernează politica sa externă în raport cu ţările pe teritoriul cărora există etnici minoritari maghiari, respectiv amestecul în treburile interne ale acestor state, a intenţionat organizarea şedinţei menţionate fără a consulta, în prealabil, autorităţile slovace. În acest context, mai amintim de faptul că trupa rock Karpatia, din Ungaria, este interzisă pe teritoriul Slovaciei,datorită mesajelor extremiste, şovine, xenofobe, rasiste şi  de susţinere a refacerii aşa zisei Ungarii Mari,cuprinse în repertoriul ei. O menţiune se impune, anume că măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut referire, nu au fost criticate de ţările membre ale Uniunii Europene, ele nefiind considerate nici nelegale, nici antidemocrate, nici antieuropene, nici antimaghiare!
 Fie şi la o simplă privire este evidentă asemănarea izbitoare a modului de acţiune practicat de Ungaria, în virtutea doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului, exclusivismului etnic, separatismului teritorial şi şovinismului, în cazul Slovaciei şi României! Toate situaţiile din Slovacia, enumerate mai sus, s-au petrecut copie la indigo în  România. Trebuie spus, însă, că în timp ce Slovacia a rezolvat, ferm, logic, fără ezitare, în favoarea sa această situaţie, România, datorită atitudinii de espectativă şi ezitante a autorităţilor statului, a fost umilită şi sfidată de Ungaria! Din această perspectivă, comparativ, vorbim de un stat slovac puternic apărat printr-o  demnitate naţională  impresionantă şi de un stat român vulnerabil în care această calitate esenţială pare să nu mai existe. Autorităţile ţării mele, România, nu au considerat până în prezent necesar să găsească şi să aplice soluţii la aceaşi problemă. Cu siguranţă că nici nu au fost interesate, în acest sens, dacă este să ţinem seama numai şi  de faptul că  modelul slovac era aproape şi la îndemână!
Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu

sâmbătă, 16 martie 2013

FMI confirmă tragicul experiment făcut în România



"Qui s'excuse s'accuse", spune de veacuri un proverb francez.
Se aplică mănuşă celor care se scuză înainte de a fi acuzaţi, precum şi acelora care reacţionează ca şi cum au fost prinşi cu musca pe căciulă.
"Qui s'excuse s'accuse" - asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, când agenţia Reuters' (piesa de frunte în mass-media economice mondiale) a acuzat cu subiect şi predicat FMI de folosirea unor standarde duble în programele stabilite pentru România faţă de cele pentru ţări considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.
FMI a sărit imediat ca ars. Agenţia Reuters a avut parte de o replică lungă şi împopoţonată cu explicaţii nenecesare faţă de subiectul incriminării, unele chiar false despre situaţia economică din România şi altele şi mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.
Cât despre rezultatele obţinute, au fost evocate aceleaşi poveşti răsuflate cu stabilitatea financiară recâştigată, fără a se preciza că operaţia poate a reuşit, numai că pacientul a murit!
Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI în România, prin comparaţie cu programele pentru alte ţări europene, este însă mizilic în raport cu ceea ce specialişti sau analişti de specialitate din România observaseră de ani de zile.
Dar, bineînţeles, FMI, cel care se comportă precum stăpânul faţă de sclavi în relaţia cu ţările de la periferie, cum este şi România, s-a făcut că nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din România.
Nu era, desigur, ca stăpânul de sclavi să se coboare într-atât!
Când a spus însă ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia colonială, reacţia a venit imediat. Şi s-a dovedit că Reuters a lovit în moalele capului.
De ce însă Reuters s-a trezit abia acum, după ce s-a făcut ani de zile că nu vede ceea ce era de zărit şi de la o poştă ,este o altă problemă! Este foarte posibil însă ca, în contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat în faţa crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, să fi fost puse, alături de euro, şi pe strategiile de tip colonialist franco-germane în Europa de Est şi pe rezultatele lor dezastruoase!
Interesează foarte puţin acest aspect în legatură cu problema cu pricina. Fapt este că Reuters pune punctul pe "i" şi FMI, în calitate de instrument al asupririi Europei de Est, răbufneşte de mânie că este prins cu mâţa-n sac!
Ce au însemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI?
Cea mai precisă decriptare au folosit-o în România acei analişti care au formulat clar că, la cererea capitalului privat transnaţional vest-european, FMI a făcut în România şi cu România un experiment pe cât de dramatic pe atât de dezgustător.
Reacţia FMI la acuzaţiile Reuters confirmă că în România a avut şi are loc un experiment FMI!
Alegerea României pentru acest experiment este lesne explicabilă: stat slab, în disoluţie economică aproape completă şi în disoluţie politică în curs, clasă politică gata să facă orice, în faţa oricărei comenzi externe, dacă este lăsată în continuare să fure.
În ce a constat experimentul?
Înainte de toate
- în impunerea tezei: statul este de vină, statul să plătească!
Lucru cu atât mai caraghios în România, dar poate cu atât mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese ţara în situaţia economică nesustenabilă în care ajunsese în 2009.
Nu statul dăduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul făcuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.
- Culpabilizarea statului însemna să platească salariaţii, pensionarii, contribuabilii, şi nu băncile şi debitorii lor! În consecinţă, după ce a fost schimbat forţat Codul Muncii pentru a lăsa munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure măsuri de austeritate din Europa:
- tăieri de salarii,
- îngheţări de pensii,
- amputări de programe sociale, toate combinate cu majorări de impozite.
Şi, corolarul experimentului, toate aceste ajustări cerute a fi făcute de către stat au fost puse de la început în cârca populaţiei!
Dacă FMI consideră cumva acest experiment un succes, cum vrea să demonstreze, înseamnă că această instituţie şi-a pierdut şi drumul, şi cărarea şi a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnaţional ale cărui interese le reprezintă cu neruşinare, fără a mai încerca măcar de formă să afişeze că ar mai urmări şi o dezvoltare a ţărilor prinse în vizor!

Nivelul de trai din România s-a prăbuşit !
După trei ani de programe FMI, nivelul de trai în Romania s-a prăbuşit.
Dar, să zicem că nu acest aspect este importamt, în măsura în care era preţul pentru "câştigarea" echilibrelor şi stabilităţii.
Dar acestea sunt poveşti de adormit copiii, căci este vorba de echilibrul şi stabilitatea celui ajuns în nemişcare economică, stabil până în măduva oaselor şi pentru totdeauna!
Fundamental este că, prin programele aplicate, România a ajuns în imposibilitatea fizică de a creşte, ceea ce, pentru o ţară subdezvoltată, este un dezastru!
Acest program a consolidat în plină criză poziţia României de anexă bananieră a Vestului Europei, care s-a conturat şi articulat în perioada anterioară de creştere economică, bazată aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de băncile occidentale.
De-acum, România are perpective de dezvoltare închise.
Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate în favoarea capitalului străin de către acest program de criză şi cu aceasta soarta României, ca ţară în extincţie, a fost pecetluită, ceea ce reprezintă cel mai mare rău pe care FMI l-a făcut unui năpăstuit din Est, printre mulţi alţii din lume.

Traducere din "Times"