duminică, 16 februarie 2014

Discurs Godfrey Bloom in Parlamentul European


duminică, 9 februarie 2014

ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
de Adrian Paunescu
În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.


Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

sâmbătă, 8 februarie 2014

DINCOLO DE INTELECT!

A. P.  2013.

Am găsit un text, în literatura veche a Indiei (Langa Purana, II, 39-40), în cuprinsul căruia bombănelile mele şi ale altora par să fi fost anticipate cu vreo două-trei mii de ani în urmă (Puranas au apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o tradiţie orală care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuiţiile profetice ale hinduismului se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizaţiei terestre . Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunţă textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru:

„Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte – spun textele – o alarmantă creştere . Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili . Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate .

Lucrătorii  manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali , iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne . Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al castelor, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti , o ireparabilă d ezordine socială.  

Necinstea va căpăta o răspândire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri.  
(Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! ( Nu fac decât să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.).  

Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute.  

Proștii impostorii , naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii „ drepţi “, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mâncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ şi de ( fast-food! n.m., A.P.).

Limbile vor săraci , vorbirea se va trivializa .

Vor fi mai multe femei decât bărbaţi , vor prolifera asociaţiile criminale , va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru.  
Se vor răspândi, pretutindeni, bolile de stomac . Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie , de lehamite , cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul .
Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii  fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.

Discernământul (ca percepţie a deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, instituţia respectului va intra în derivă (vor fi respectaţi, preponderent, cei nedemni ).

Vor câştiga teren neruşinarea călcarea cuvântului dat, invidia .
Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu de trecut, forţa va prevala dreptăţii ospeţia va declina, vulgaritatea va împânzi totul.”




Contemporanii noştri ar putea îmbogăţi acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experienţa cotidiană.
Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine.
Nu vreau, pur şi simplu, să-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie nu i-ar strica.
Ar fi, poate, un început de terapeutică...