vineri, 2 septembrie 2016

„Nihil sine Deo“ înseamnă „Nimic fără Dumnezeu“, nu „Fără niciun Dumnezeu“ – așa cum arată structura anului școlar 2016-2017 aprobată de MEN


Vă trimit un material pentru a interveni, prin presă sau oricum altcumva, în rezolvarea unor grave probleme din învățământ.
            Elevii, ca pretutindeni în lume, sunt amintirea zilei de mâine. În conscință, vă rog să ajutați cele câteva milioane de elevi și familiile lor în vederea educării pentru viitor, în spirit european, oferindu-le în primul rând modelele pe care străbunii noștri le-au consolidat peste veacuri.
            Altfel, nu vom reuși să-i învățăm să știe să facă, să ştie să fie şi mai ales să ştie să devină. Orice organizare sau participare la o discuție pe această temă, cu specialiști în educație și spiritualitate românească, ar fi binevenită.
            Vă mulțumesc pentru atenție!
Prof. Valeriu Anghel
Focșani tel. 0721.286.720

            Notă. Menționez că materialul a fost trimis celor cărora le-am adresat scrisoarea deschisă, precum și unor televiziuni și organe de presă centrale, Comisiilor pentru învățământ din Senat și Camera Deputaților, Patriarhiei Române, Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și unor personalități de prim rang ale culturii române. (V.A.)


„Nihil sine Deo“ înseamnă „Nimic fără Dumnezeu“, nu „Fără niciun Dumnezeu“
așa cum arată structura anului școlar 2016-2017 aprobată de MEN

scrisoare deschisă adresată Domnului Klaus Johannis președintele României,
Domnului Dacian Cioloș – prim-ministru, Domnului Vasile Dâncu – viceprim-ministru
și Domnului Mircea Dumitru – ministrul educației naționale –

            Stimați înalți demnitari ai poporului român!

            Structura anului școlar 2016-2017 a fost elaborată de un antichrist analfabet în probleme de psihopedagogie școlară, exponent al unor forțe oculte menite să ne distrugă subtil esența ființei naționale, așa cum considerăm că reiese din cele expuse mai jos.
            Idealul educațional al românilor se înscrie în aria valorilor umaniste ale Europei. Civilizația europeană s-a cristalizat pe temeiurile culturii grecești, ale Romei politice și ale creștinismului. De-a lungul timpului, Europa s-a dovedit a fi creștinismul întrupat.
            „Idealul educațional al școlii românești – se spune în Legea educației naționale din 2011 – constă ... și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală“ (art. 1, al. 3). Acest sistem de valori cuprinde și pregătirea marilor sărbători religioase ale creștinismului (cântecele de Crăciun și Anul Nou în săptămâna premergătoare Nașterii Domnului și întâmpinarea evlavioasă a Învierii Mântuitorului în Săptămâna Patimilor). Structura noului an școlar prevede în cele două săptămâni de dinaintea marilor sărbători religioase cursuri școlare, lucru pe care nu și l-au permis nici comuniștii lui Dej și Ceaușescu.
            Stimați conducători ai României „tehnocrate“: de ce ne târâți copiii și nepoții într-un criptocomunism devenit politică de stat? Pentru libertatea de credință a curs sânge și s-au înfundat pușcării. Derulați un nou „memorial al durerii“ sau pregătiți neantizarea devizei regale „Nihil sine Deo“ sub care a avut loc nașterea și modernizarea României ca stat european de către Carol I și reîntregirea noastră ca neam sub Ferdinand?
            În 2017, Paştele ortodox şi catolic sunt prăznuite la aceeași dată: 16 aprilie. Domnilor înalți demnitari, nu vă bateți joc de istoria acestui neam, de credința și tradițiile lui! Nu vă jucați de-a Dumnezeu cu un popor și așa umilit în nenumărate alte componente ale existenței sale!
            Vacanțele școlare sunt întreruperi ale procesului de învățământ cu prilejul marilor sărbători ale creștinismului (Crăciunul și Paștele), între două etape ale anului de studiu (semestre) sau la sfârșitul anului școlar). De ce numiți aceste perioade „vacanța de iarnă“ în loc de „vacanța de Crăciun“ și „vacanța de primăvară“ în loc de „vacanța de Paști“? Ați rămas așa din vremea în care îl așteptați pe „Moș Gerilă“ în jurul „pomului de iarnă“, cu „binecuvântarea“ activistului de partid?
            Componența patriotică a formării și dezvoltării personalității elevului ați șters-o complet cu buretele. La 14 aprilie anul viitor, în Vinerea Mare, se împlinesc 560 de ani de la urcarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt pe tronul Moldovei, iar în iulie, un sfert de veac de la sanctificarea sa. În Săptămâna Patimilor, Ministerul Educației Naționale a programat cursuri. Numit de Papa Sixt al IV-lea „atlet al lui Christos“, domnitorul Moldovei este un mare european, stavilă românească în calea expansiunii otomane în Apus. Ce activități pot fi organizate cu acest prilej, ca să afle și ambasadorul american la Chișinău cam pe unde își avea domnitorul cetățile, nu e greu de închipuit...
            Anul viitor mai sunt și alte aniversări demne de luat în seamă: 140 de ani de la Proclamarea Independenței de Stat și 100 de ani de la marea bătălie de la Mărășești, soldată cu victoria ostașilor români. Ca și sărbătorirea lui Ștefan cel Mare, aceste evenimente pot fi omagiate cel mai bine în cadrul săptămânii „Școala altfel“.
            Săptămâna „Școala altfel“ a dat însă cea mai mare bătaie de cap celor care au planificat învățământul în anul școlar 2016-2017. Procesul instructiv-educativ are trei componente: educația formală – care cuprinde acțiunile pedagogice proiectate instituțional de minister și realizate riguros în timp și spațiu; educația informală – care se referă la totalitatea influențelor pedagogice exercitate de familie, de mediul social, mass-media etc., denumită și „educație permanentă“; educația nonformală – care însumează acțiunile pedagogice proiectate și realizate în afara clasei și/sau a școlii, acțiuni ce fac legătura între cunoștințele asimilate la clasă și cele acumulate informal (așa-zisa „educație extrașcolară“).
            Planificarea săptămânii „Școala altfel“ nu poate fi lăsată la latitudinea instituțiilor de învățământ, o planificare la întâmplare putând perturba fluxul educațional, ci în perioade fixe la nivel de țară, pe criterii ținând de particularitățile de vârstă ale elevilor și de finalitățile educative concrete pentru fiecare ciclu școlar.
            „Școala altfel“ poate fi planificată pentru gimnaziu în săptămâna 28 noiembrie – 2 decembrie 2016, care include o mare sărbătoare religioasă (Ziua Sfântului Andrei, patronul spiritual al neamului românesc) și una laică (Ziua Națională a României). În gimnaziu, personalitatea preadolescentului se consolidează ca subiect, începe să se delimiteze de lumea exterioară ca eu și încearcă primele diferențieri de ordin moral care, în liceu, vor sta la baza formării reprezentărilor și judecăților etice.
            Pentru liceu și școala profesională, săptămâna „Școala altfel“ se poate organiza în perioada 3-7 aprilie 2017, premergătoare vacanței de Paști, anul acesta școlar putând fi dedicată lui Ștefan cel Mare și celorlalte evenimente istorice. Adolescența este una din cele mai importante perioade din viața și evoluția personalității umane, când tânărul începe să se considere autorul propriei sale deveniri.
            Pentru învățământul primar se recomandă săptămâna 29 mai – 5 iunie, care în acest an școlar cuprinde Ziua Internațională a Copilului, Rusaliile, cât și atât de nepotrivita Zi a Învățătorului.
            Prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4577/20.07.2016, s-a stabilit că anul școlar 2016-2017 are 35 de săptămâni cu 169 zile de cursuri. De aici reiese că în 6 zile avem suspendarea cursurilor. Care sunt aceste șase zile, MEN ne spune vag: „În zilele libere prevăzute de lege nu se organizează cursuri“ (art. 3), iar zilele de 5 Octombrie* – Ziua Internațională a Educației, 1 Iunie – Ziua Internațională a Copilului și 5 Iunie – Ziua Învățătorului „se vor marca prin manifestări specifice“.
            În anul școlar 2016-2017, zilele libere (laice și religioase) prevăzute de lege care cad în calendar pe zile lucrătoare sunt șase: 30 Noiembrie – Ziua Sfântului Andrei, 1 Decembrie – Ziua Națională a României, 24 Ianuarie – Ziua Unirii Principatelor, 17 Aprilie – a doua zi de Paști, 1 Mai – Ziua Internațională a Muncii și 5 Iunie – a doua zi de Rusalii. Nu ni se spune nimic despre 18 aprilie, a treia zi de Paști, care nu este declarată prin lege liberă și nici inclusă de minister în „vacanța de primăvară“ (?!). S-a substituit MEN Parlamentului și a declarat-o pe șest liberă? Dacă da, înseamnă că nu mai avem cursuri în 165 de zile, ci în 164! Și dacă ne gândim că unele zile de vineri (2 decembrie, 2 iunie ș.a.) se recuperează sâmbăta doar în condica de prezență, iar în ultima săptămână de școală se încheie medii și se adună manualele transmisibile, cursuri școlare se mai țin doar în 156 de zile!
            Parafrazând retorica unui fost demnitar celebru, vă întreb doar atât: Păi dă bine, domnilor demnitari?
            Probleme deosebite ridică și zilele în care se face omagierea dascălilor, în special a învățătorului.
Care „învățător“, onorați demnitari, fiindcă prin Legea învățământului nr. 1/2011, funcțiile didactice de educatoare și învățător au fost desființate și înlocuite cu profesor pentru învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar?
„Ziua Învățătorului“ a fost propusă de poeta basarabeană Leonida Lari în 2007, sub denumirea de „Ziua Școlii“, 5 iunie fiind ziua de naștere a lui Gheorghe Lazăr, considerat de aceasta întemeietorul învățământului modern românesc. Noi știm, ca și dumneavoastră, că întemeietorul învățământului românesc modern este Spiru Haret (născut la 15 februarie 1851) și că „Ziua Învățătorului“ s-a sărbătorit în perioada interbelică cu mare fast, de Sfinții Petru și Pavel, când se cunoșteau rezultatele cadrelor didactice la clasă, pentru a putea fi recompensate cele cu rezultate deosebite. La 5 iunie nu este încheiată nicio situație școlară. În 2011, Daniel Funeriu a abrogat toată legislația anterioară în materie de învățământ, uitând însă de Legea nr. 289/2007, prin care se instituia „Ziua Învățătorului“. Normal ar fi, domnilor înalți demnitari, să procedați la reluarea prin lege a denumirilor de „educatoare“ și „învățător“, mai ales că la anul se împlinesc 90 de ani de la prima sărbătorire a „Zilei Învățătorului“ (29 iunie 1927, prim-ministru fiind Ion I. C. Brătianu, iar ministru al instrucțiunii publice – dr. Constantin Angelescu).
„Ziua Internațională a Educației“ este de fapt „Ziua Mondială a Profesorului“ („World Teacher’s Day“), celebrată la 5 octombrie din anul 1994, ca urmare a recomandărilor UNESCO și ale Organizației Internaționale a Muncii, urmărind să aducă în atenție importanța educației ca serviciu public și rolul major al profesorului ca expert în domeniul educației.
Domnule președinte Klaus Iohannis, aveți Guvernul Dv., așa cum v-ați exprimat că doriți;
Domnule prim-ministru Dacian Cioloș, aveți în Cabinetul ce îl conduceți un ministru al învățământului pe care ne place să credem că l-ați adus și în interesul școlii, nu numai al anulării doctoratelor;
Domnule viceprim-ministru Vasile Dâncu, în mass-media a circulat zvonul că v-ați adus la Educație un prieten;
Domnule ministru Mircea Dumitru, se spune că ați intrat în acest guvern de „tehnocrați“ după ce v‑ați rezolvat proiectele cu finanțare europeană pe care le coordonați:
Nu este de ajuns că am fost îmbâcsiți de comunism și eu, și copiii mei, într-o epocă de mult apusă, de ce perpetuați această plagă și asupra nepoților? Cine vă dă dreptul să ne „blagosloviți“ acum cu alta din vest?...




* Sărbătorile laice (naționale și internaționale) sau religioase (indiferent de cult) se scriu cu inițială majusculă (DOOM2, p.LIX), nu cum sunt scrise în ordinul pe care l-ați semnat ca primarul. Trimiteți-vă subalternii să învețe limba română, domnule ministru al învățământului!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu