Vă
trimit un material pentru a interveni, prin presă sau oricum altcumva, în
rezolvarea unor grave probleme din învățământ.
Elevii, ca pretutindeni în lume,
sunt amintirea zilei de mâine. În conscință, vă rog să ajutați cele câteva
milioane de elevi și familiile lor în vederea educării pentru viitor, în spirit
european, oferindu-le în primul rând modelele pe care străbunii noștri le-au consolidat
peste veacuri.
Altfel, nu vom reuși să-i învățăm să
știe să facă, să ştie să fie şi mai ales să ştie să devină. Orice
organizare sau participare la o discuție pe această temă, cu specialiști în
educație și spiritualitate românească, ar fi binevenită.
Vă mulțumesc pentru atenție!
Prof. Valeriu Anghel
Focșani – tel. 0721.286.720
Notă. Menționez că materialul a fost
trimis celor cărora le-am adresat scrisoarea deschisă, precum și unor
televiziuni și organe de presă centrale, Comisiilor pentru învățământ din Senat
și Camera Deputaților, Patriarhiei Române, Arhiepiscopiei Romano-Catolice de
București și unor personalități de prim rang ale culturii române. (V.A.)
„Nihil sine Deo“ înseamnă „Nimic fără Dumnezeu“, nu
„Fără niciun Dumnezeu“ –
așa cum arată structura anului școlar 2016-2017
aprobată de MEN
– scrisoare
deschisă adresată Domnului Klaus Johannis – președintele
României,
Domnului Dacian Cioloș –
prim-ministru, Domnului Vasile Dâncu – viceprim-ministru
și Domnului Mircea
Dumitru – ministrul educației
naționale –
Stimați înalți demnitari ai
poporului român!
Structura anului
școlar 2016-2017 a fost elaborată de un antichrist analfabet în probleme de
psihopedagogie școlară, exponent al unor forțe oculte menite să ne distrugă
subtil esența ființei naționale, așa cum considerăm că reiese din cele expuse
mai jos.
Idealul educațional al
românilor se înscrie în aria valorilor umaniste ale Europei. Civilizația
europeană s-a cristalizat pe temeiurile culturii grecești, ale Romei politice
și ale creștinismului. De-a lungul timpului, Europa s-a dovedit a fi
creștinismul întrupat.
„Idealul educațional
al școlii românești – se spune în Legea educației naționale din 2011 –
constă ... și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru
împlinirea și dezvoltarea personală“ (art. 1, al. 3). Acest sistem de valori
cuprinde și pregătirea marilor sărbători religioase ale creștinismului
(cântecele de Crăciun și Anul Nou în săptămâna premergătoare Nașterii Domnului
și întâmpinarea evlavioasă a Învierii Mântuitorului în Săptămâna Patimilor).
Structura noului an școlar prevede în cele două săptămâni de dinaintea marilor
sărbători religioase cursuri școlare, lucru pe care nu și l-au permis nici
comuniștii lui Dej și Ceaușescu.
Stimați conducători
ai României „tehnocrate“: de ce ne târâți copiii și nepoții într-un
criptocomunism devenit politică de stat? Pentru libertatea de credință a curs
sânge și s-au înfundat pușcării. Derulați un nou „memorial al durerii“ sau
pregătiți neantizarea devizei regale „Nihil sine Deo“ sub care a avut loc
nașterea și modernizarea României ca stat european de către Carol I și
reîntregirea noastră ca neam sub Ferdinand?
În 2017, Paştele
ortodox şi catolic sunt prăznuite la aceeași dată: 16 aprilie. Domnilor înalți
demnitari, nu vă bateți joc de istoria acestui neam, de credința și tradițiile
lui! Nu vă jucați de-a Dumnezeu cu un popor și așa umilit în nenumărate alte
componente ale existenței sale!
Vacanțele școlare sunt
întreruperi ale procesului de învățământ cu prilejul marilor sărbători ale
creștinismului (Crăciunul și Paștele), între două etape ale anului de studiu
(semestre) sau la sfârșitul anului școlar). De ce numiți aceste perioade
„vacanța de iarnă“ în loc de „vacanța de Crăciun“ și „vacanța de primăvară“ în
loc de „vacanța de Paști“? Ați rămas așa din vremea în care îl așteptați pe
„Moș Gerilă“ în jurul „pomului de iarnă“, cu „binecuvântarea“ activistului de
partid?
Componența patriotică
a
formării și dezvoltării personalității elevului ați șters-o complet cu
buretele. La 14 aprilie anul viitor, în Vinerea Mare, se împlinesc 560 de ani
de la urcarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt pe tronul Moldovei, iar în iulie, un
sfert de veac de la sanctificarea sa. În Săptămâna Patimilor, Ministerul
Educației Naționale a programat cursuri. Numit de Papa Sixt al IV-lea „atlet
al lui Christos“, domnitorul Moldovei este un mare european, stavilă românească
în calea expansiunii otomane în Apus. Ce activități pot fi organizate cu acest
prilej, ca să afle și ambasadorul american la Chișinău cam pe unde își avea
domnitorul cetățile, nu e greu de închipuit...
Anul viitor mai sunt
și alte aniversări demne de luat în seamă: 140 de ani de la Proclamarea
Independenței de Stat și 100 de ani de la marea bătălie de la Mărășești,
soldată cu victoria ostașilor români. Ca și sărbătorirea lui Ștefan cel Mare,
aceste evenimente pot fi omagiate cel mai bine în cadrul săptămânii „Școala
altfel“.
Săptămâna „Școala altfel“ a
dat însă cea mai mare bătaie de cap celor care au planificat învățământul în
anul școlar 2016-2017. Procesul instructiv-educativ are trei componente: educația
formală – care cuprinde acțiunile pedagogice proiectate instituțional
de minister și realizate riguros în timp și spațiu; educația informală – care
se referă la totalitatea influențelor pedagogice exercitate de familie, de
mediul social, mass-media etc., denumită și „educație permanentă“; educația
nonformală – care însumează acțiunile pedagogice proiectate și
realizate în afara clasei și/sau a școlii, acțiuni ce fac legătura între
cunoștințele asimilate la clasă și cele acumulate informal (așa-zisa „educație
extrașcolară“).
Planificarea săptămânii
„Școala altfel“ nu poate fi lăsată la latitudinea instituțiilor de învățământ,
o planificare la întâmplare putând perturba fluxul educațional, ci în perioade
fixe la nivel de țară, pe criterii ținând de particularitățile de vârstă ale
elevilor și de finalitățile educative concrete pentru fiecare ciclu școlar.
„Școala altfel“ poate
fi planificată pentru gimnaziu în săptămâna 28 noiembrie – 2 decembrie 2016,
care include o mare sărbătoare religioasă (Ziua Sfântului Andrei, patronul spiritual
al neamului românesc) și una laică (Ziua Națională a României). În gimnaziu,
personalitatea preadolescentului se consolidează ca subiect, începe să se
delimiteze de lumea exterioară ca eu și încearcă primele diferențieri
de ordin moral care, în liceu, vor sta la baza formării reprezentărilor și
judecăților etice.
Pentru liceu și
școala profesională, săptămâna „Școala altfel“ se poate organiza în perioada
3-7 aprilie 2017, premergătoare vacanței de Paști, anul acesta școlar putând fi
dedicată lui Ștefan cel Mare și celorlalte evenimente istorice. Adolescența
este una din cele mai importante perioade din viața și evoluția personalității
umane, când tânărul începe să se considere autorul propriei sale deveniri.
Pentru învățământul
primar se recomandă săptămâna 29 mai – 5 iunie, care în acest an școlar
cuprinde Ziua Internațională a Copilului, Rusaliile, cât și atât de nepotrivita
Zi a Învățătorului.
Prin Ordinul
ministrului educației naționale nr. 4577/20.07.2016, s-a stabilit că anul
școlar 2016-2017 are 35 de săptămâni cu 169 zile de cursuri. De aici reiese că
în 6 zile avem suspendarea cursurilor. Care sunt aceste șase zile, MEN ne
spune vag: „În zilele libere prevăzute de lege nu se organizează cursuri“ (art.
3), iar zilele de 5 Octombrie* – Ziua Internațională a Educației, 1 Iunie – Ziua Internațională a
Copilului și 5 Iunie – Ziua Învățătorului „se vor marca prin manifestări
specifice“.
În anul școlar
2016-2017, zilele libere (laice și religioase) prevăzute de lege care cad
în calendar pe zile lucrătoare sunt șase: 30 Noiembrie – Ziua Sfântului
Andrei, 1 Decembrie – Ziua Națională a României, 24 Ianuarie – Ziua Unirii
Principatelor, 17 Aprilie – a doua zi de Paști, 1 Mai – Ziua
Internațională a Muncii și 5 Iunie – a doua zi de Rusalii. Nu
ni se spune nimic despre 18 aprilie, a treia zi de Paști, care nu este
declarată prin lege liberă și nici inclusă de minister în „vacanța de
primăvară“ (?!). S-a substituit MEN Parlamentului și a declarat-o pe șest
liberă? Dacă da, înseamnă că nu mai avem cursuri în 165 de zile, ci în 164! Și
dacă ne gândim că unele zile de vineri (2 decembrie, 2 iunie ș.a.) se
recuperează sâmbăta doar în condica de prezență, iar în ultima săptămână de
școală se încheie medii și se adună manualele transmisibile, cursuri școlare se
mai țin doar în 156 de zile!
Parafrazând retorica
unui fost demnitar celebru, vă întreb doar atât: Păi dă bine, domnilor
demnitari?
Probleme deosebite
ridică și zilele în care se face omagierea dascălilor, în special a
învățătorului.
Care
„învățător“, onorați demnitari, fiindcă prin Legea învățământului nr. 1/2011,
funcțiile didactice de educatoare și învățător au fost
desființate și înlocuite cu profesor pentru învățământul preșcolar,
respectiv profesor pentru învățământul primar?
„Ziua
Învățătorului“ a fost propusă de poeta
basarabeană Leonida Lari în 2007, sub denumirea de „Ziua Școlii“, 5 iunie
fiind ziua de naștere a lui Gheorghe Lazăr, considerat de aceasta întemeietorul
învățământului modern românesc. Noi știm, ca și dumneavoastră, că întemeietorul
învățământului românesc modern este Spiru Haret (născut la 15 februarie 1851)
și că „Ziua Învățătorului“ s-a sărbătorit în perioada interbelică cu mare fast,
de Sfinții Petru și Pavel, când se cunoșteau rezultatele cadrelor didactice la
clasă, pentru a putea fi recompensate cele cu rezultate deosebite. La 5 iunie
nu este încheiată nicio situație școlară. În 2011, Daniel Funeriu a abrogat
toată legislația anterioară în materie de învățământ, uitând însă de Legea nr.
289/2007, prin care se instituia „Ziua Învățătorului“. Normal ar fi, domnilor
înalți demnitari, să procedați la reluarea prin lege a denumirilor de
„educatoare“ și „învățător“, mai ales că la anul se împlinesc 90 de ani de la
prima sărbătorire a „Zilei Învățătorului“ (29 iunie 1927, prim-ministru fiind
Ion I. C. Brătianu, iar ministru al instrucțiunii publice – dr. Constantin
Angelescu).
„Ziua
Internațională a Educației“ este de fapt „Ziua
Mondială a Profesorului“ („World Teacher’s Day“), celebrată la 5
octombrie din anul 1994, ca urmare a recomandărilor UNESCO și ale Organizației
Internaționale a Muncii, urmărind să aducă în atenție importanța educației ca
serviciu public și rolul major al profesorului ca expert în domeniul educației.
Domnule președinte Klaus Iohannis, aveți Guvernul
Dv., așa cum v-ați exprimat că doriți;
Domnule prim-ministru Dacian Cioloș, aveți în
Cabinetul ce îl conduceți un ministru al învățământului pe care ne place să
credem că l-ați adus și în interesul școlii, nu numai al anulării doctoratelor;
Domnule viceprim-ministru Vasile Dâncu, în
mass-media a circulat zvonul că v-ați adus la Educație un prieten;
Domnule ministru Mircea Dumitru, se spune că ați
intrat în acest guvern de „tehnocrați“ după ce v‑ați rezolvat proiectele cu
finanțare europeană pe care le coordonați:
Nu este de ajuns că am fost îmbâcsiți de comunism
și eu, și copiii mei, într-o epocă de mult apusă, de ce perpetuați această
plagă și asupra nepoților? Cine vă dă dreptul să ne „blagosloviți“ acum cu alta
din vest?...
* Sărbătorile
laice (naționale și internaționale) sau religioase (indiferent de cult) se
scriu cu inițială majusculă (DOOM2, p.LIX), nu cum sunt scrise în
ordinul pe care l-ați semnat ca primarul. Trimiteți-vă subalternii să învețe
limba română, domnule ministru al învățământului!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu