duminică, 22 iulie 2018

ȘCOALA - ultima șansâ !


joi, 10 mai 2018

Ziua Regalității și Proclamarea Independenței României: Adevărul despre 9 Mai și 10 Mai



COTIDIANUL Tudor Curtifan / 10 mai 2018 / 09:17



Data de 10 Mai are o importanță aparte pentru România. Pe 10 Mai 1866 principele Carol intră în București și își începe domnia. Ulterior, România avea să devină Regat la 10 Mai 1881, la 15 ani de la venirea Regelui Carol I în țară. Însă 10 Mai 1877 și nu 9 mai, este și adevărata Zi a Independenței pentru România. Iată povestea.

Jumătatea a doua a secolului XX, anii odiosului regim comunist, au însemnat pentru România și ruperea statului de principalele valori care au clădit țara. Romanii aveau un termen: ”damnatio memoriae”, adică o ștergere din istorie.

Proclamarea Republicii Populare Române a întors complet pe dos Istoria.

Astfel s-a întâmplat și în cazul României, când comuniștii au îndepărtat din filele istoriei evenimente, personalități, principi, regi, principii liberale și democratice, însăși monarhia.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă Proclamarea Independenței, moment crucial pentru istoria României. Sărbătorirea Zilei Independenței, fie pe 9 Mai, fie pe 10 Mai de Ziua Regalității, a scindat opinia atât a societății cât și a mediului academic.

Dar cum s-a ajuns aici?

În contextul Războiului Ruso-Turc (1877–1878), România își proclama independența față de Imperiul Otoman.

Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României, rostea pe 9 Mai 1877, în Parlament, celebra frază: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.

Tot în ziua respectivă, atât în Cameră, cât și în Senat s-a votat o moțiune pentru indepedență, moțiune acceptată de Carol I sub titlul de proclamație.

Totuși, textul ședințelor a fost publicat în Monitorul Oficial abia pe 14 mai 1877 (Senat) și 27 mai (Camera Deputaților).

Desigur, politicienii vremii nu puneau accent pe detalii tehnice precum publicarea în Monitorul Oficial. Iar proclamarea independenței a fost tergiversată până în apropiere de 10 Mai, ziua în care România sărbătorea începutul domniei lui Carol I, care avusese loc în urmă cu unsprezece ani.

Întreaga clasă politică a vremii recunoștea meritele pe care viitorul rege le-a avut în proclamarea independenței. Fără Carol I, cel care va pune bazele României moderne, și care ulterior va conduce trupele ruso-române în asediul Plevnei din timpul Războiului de Independență, visul independenței rămânea o utopie.

„Și noi liberi ne făcurăm / Într-o zi de 10 Mai”

Astfel, România a sărbătorit până în 1948, în unanimitate, proclamarea indepedenței pe data de 10 Mai, dată acceptată de întreaga clasă politică.

Mai mult, Ordinul ”Steaua României”, un prim act de independență al țării, a fost promulgat de către Carol I pe 10 Mai 1877.

Iar în mentalul colectiv al societății, 10 Mai rămâne data proclamării. Poetul Vasile Alecsandri se adresa românilor prin următoarele versuri: ”Fă-te liber, dezrobește-ți / Mândra țară ce o ai / Și noi liberi ne făcurăm / Într-o zi de 10 Mai”

În concluzie, proclamarea independenţei României a avut loc în Parlament pe data de 9 Mai 1877, decizia a fost publicată în Monitorul Oficial abia după 5 zile (Senat) și 18 zile (Camera Deputaților), dar a fost sărbătorită în unanimitate pe 10 Mai, până în 1948.

Divergențele cu privire la acest moment crucial din istoria României nu ar mai fi reprezentat un subiect dacă propaganda regimului comunist nu ar fi întors pe dos istoria și nu ar fi revizuit filele ei, din considerente bine cunoscute: ambiția comuniștilor împotriva monarhiei, ultima redută împotriva instaurării regimului, nu putea accepta rolul primordial pe care Carol I l-a jucat în proclamarea independenței.

10 MAI - ZIUA NATIONALA a ROMANIEI


sâmbătă, 13 ianuarie 2018

STĂPÂNI LA NOI ACASĂ !


LECȚIE DE ISTORIE

   
 de Nicolae Drăgușin
 
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei
Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei
 
Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează
Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide
Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
 
Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş
Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
 
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată!
Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
 
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!
 
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
 
Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români”
Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi   
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
 
Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii,
Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre   
Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii
Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti
Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi

Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
 
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee.

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat

Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat.