LECȚIE DE ISTORIE

   

 de Nicolae Drăgușin

 

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram

Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam

Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei

Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei

 

Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează

Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează

Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide

Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide

Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi

Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi

Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază

Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează

 

Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş

Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii

Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?

 

Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate

Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate

Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?

Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată!

Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc

Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

 

Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine

N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!

Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă

Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!

 

Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul

Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi

Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni

 

Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români”

Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul

Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul

Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi

Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi

Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă

Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă

Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi   

Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...

 

Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară

Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?

Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii,

Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii

Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre   

Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii

Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii

Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti

Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi

Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale

Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale

Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume

Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul

De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?

Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili

Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?

Creierele geniale sunt trimise la străini

Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini

 

Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară

Să fim pentru haimanale animale de povară

Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar

Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar

Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii

Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii”

Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente

Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente

Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee

Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee.

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie

Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie

Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte

Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte

Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat

Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat.