EXCEPTIONALA POEZIE!! DE PASTRAT, PREDATA ELEVILOR SI CITIT IN PARLAMENT!!!!!!!!! LECȚIE DE ISTORIE

 de Nicolae Drăgușin 

  

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram 

Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam 

Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei 

Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei 

  

Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează 

Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează 

Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide 

Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide 

Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi 

Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi 

Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază 

Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează 

  

Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş 

Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş 

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii 

Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii? 

  

Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate 

Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate 

Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi 

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi? 

Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată! 

Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc 

Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc! 

  

Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine 

N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine! 

Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă 

Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă! 

  

Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul 

Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul 

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi 

Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi 

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni 

  

Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români” 

Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul 

Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul 

Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi 

Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi 

Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă 

Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă 

Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi 

  

Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci... 

  

Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară 

Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară? 

Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii, 

Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii 

Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre 

  

Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre 

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii 

Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii 

Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti 

Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi 

Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale 

Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale 

Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume 

Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? 

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul 

De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul? 

Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili 

Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili? 

Creierele geniale sunt trimise la străini 

Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini 

  

Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară 

Să fim pentru haimanale animale de povară 

Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar 

  

Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar 

Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii 

Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii” 

Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente 

Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente 

Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee 

Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee 

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie 

Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie 

Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte 

Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte 

Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat 

Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat

MIHAI MALAIMARE - Astazi am avut o revelatie !

" Astăzi am avut o revelație: sunt un om bătrân, mi-am încheiat misiunea, aștept să-mi vină rândul și nu am decât să sper că nu va fi foarte repede. Nu mai am de ce să mă implic, nu mai am de ce să visez că sunt pe un cal alb și că pot schimba lumea. 

Această misiune este a tinerilor din această țară. Dacă vouă, tinerilor, vă place să fiți conduși de analfabeți, de proști cu ghiotura, de ticăloși și trădători, nu aveți decât să vă bucurați, nimic din enumerarea mea de mai sus nu lipsește acestei clase politice care, și cu ajutorul vostru, se află acum în fruntea bucatelor. Este rândul vostru să dovediți că vă numiți români, că aveți o țară și că aveți demnitate, este rândul vostru să fiți stăpâni în propria voastră țară. Este rândul vostru să fiți președinți, prim miniștri, miniștri, parlamentari, înalți funcționari publici, demnitari români.

Ce veți înțelege voi prin asta este treaba voastră și a copiilor voștri.

Eu am trăit încercând să fiu un bun român, un bun artist, un om bun. Sper din toată inima că am reușit în mare măsură. Și mai trebuie să știți că mizeria în care se află această țară nu mă privește, eu m-am străduit cât am putut să o apăr, am încercat cu toate puterile mele să vă arăt, să vă spun că drumul ales, alături de corporațiile străine, de găinarii vocali care se dădeau anti comuniști, fiind niște lingăi ordinari, alături de această UE care ne-a dovedit în nenumărate rânduri că ne urăște de moarte, nu este, nu trebuie să fie drumul vostru. Noi v-am crescut în iubire față de aproape, față de Dumnezeu, față de istoria noastră adevărată, față de muncă, față de valorile fundamentale ale omenirii, familia și sfânta țară. După cum sunteți de tăcuți și nepăsători față de jaful pe care acești nemernici îl fac în pădurile, în adâncurile pământului românesc și în sufletele voastre, am sentimentul că ați ales un drum care nu vă va duce decât în prăpastie. Eu mă opresc aici, m-am plictisit să fiu Cassandra care dă aiurea din gură, să fiți sănătoși, dragi tineri români, dacă din toată strădania noastră a reieșit că vă place să fiți sclavi, că vă place să vi se ordone de către indivizi care n-ar merita nici să vă spele mașinile, atunci așa să fie, aveți în față o viață de fericire și veselie continuă! Așa să vă ajute Dumnezeu!"

CIOCLII APOCALIPSEI - Mihai Eminescu

Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării, 

Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării, 

Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare, 

Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale. 

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii 

Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii, 

Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace, 

Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce. 

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară, 

Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară. 

Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem, 

Și asupra voastră cade al străbunilor blestem. 

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt, 

Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt. 

Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif, 

Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav. 

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii, 

Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii. 

Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har  

Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare, 

Ne batjocoriți CREDINȚA și CHIVOTUL din ALTARE! 

Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții, 

Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții. 

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte, 

N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute? 

Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa, 

Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa? 

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii, 

Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii, 

Însă va-nvia dreptatea,  Neamu-acesta s-o trezi

Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi! 

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie, 

Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie, 

Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ATEU, 

Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui DUMNEZEU.