Un apel la onoare şi la responsabilitate politică

Stimaţi Parlamentari ai Puterii

În Piaţa Universităţii în iulie 1997 preşedintele SUA a recunoscut: „Nici un popor din Europa nu a suferit mai mult represiunea comunistă, nici un popor nu a plătit un preţ mai mare pentru dreptul fundamental de a trăi liber.”
Azi nu mai poţi să pleci în munţi ca să lupţi pentru adevăr, pentru bunăstare, pentru libertate, ci poţi să o faci prin gesturi simple: să-ţi asculţi propria conştiinţă şi să nu stai prins „cu cătuşe” în băncile Parlamentului, votând pentru decimarea propriului tău popor.
Vi se pare prea dur cuvântul decimare? Dar, ce se întâmplă cu pensionarii României, cu bolnavii de cancer lipsiţi de medicamente, cu atâţia sinucigaşi care găsesc astfel o rezolvare a vieţii lor înglodate în datorii, cu tinerii care stau cu diplomele în buzunar şi fără un loc de muncă, cu nou născuţii abandonaţi de părinţi încă de la naştere pentru că nu au resurse să-i crească, cu regiile care au atins cifre astronomice, inumane?
Stimaţi parlamentari din coaliţia la putere aşteptăm să vă exercitaţi dreptul fundamental la vot, vineri 27 aprilie 2012, la Moţiunea de Cenzură, aşa cum cereţi cetăţenilor României să fie prezenţi la urne în iunie şi în noiembrie 2012! Vă cerem un gest de onoare şi de responsabilitate politică.

Lucia Hossu Longin

De ce tace presa în cazul Islandei ?

Revoluţia islandeză ca lecţie europeană?

În Islanda, ţara în care guvernul a fost demis în totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intenţionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia.
Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală.
De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani.
Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?
Iata pe scurt, istoria evenimentelor:
2008. Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.
2009. Protestele populare din faţa parlamentului fac să fie convocate alegeri anticipate şi provoacă demisia prim- ministrului şi a membrilor guvernului în bloc. Continuă situaţia economică nefavorabilă.
Printr-o lege se propune rambursarea datoriei către GB şi Olanda având de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze să o plătească lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobândă.
2010. Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca această lege să fie supusă referendumului.
În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că se va consulta poporul.
La referendumul organizat în luna martie, 93% dintre voturi au fost împotriva acestei legi.
Pentru toate acestea, guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toţi bancherii implicaţi pleacă din ţară.
În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curentă, o copie a constituţiei daneze.
Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care şi-au depus candidaturile, pentru care era necesar să fie majori şi să aiba sprijinul a 30 de persoane.
Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011.
Prezintă un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară.
Noua constituţie trebuie să fie aprobată de către actualul parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este scurta istorie a Revoluţiei din Islanda:
demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criză şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.
S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană?
S-a comentat cu privire la acest lucru în talk show-urile politice?
S-au văzut imaginile de la evenimentele la televizor? Bineînţeles că nu.
Oamenii islandezi au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se împotrivească întregului sistem şi să ofere o lecţie de democraţie întregii lumi.

Romani. treziti-va pana nu este prea tarziu !

Dialog: Prigoană şi intelectualii. Şi alegătorul dintre ei

De Cristian Grosu | 6.4.2012 .

– N-aţi înţeles nimic, mă proştilor, şi mai ziceţi că faceţi politică de ani de zile. Ziceţi că sunteţi intelectuali, da nu vă duce mintea, intelectu ăla nu vă duce, că dacă vă ţineţi deştepţi când se duce şandramaua, tot ăla cu autostrăzile lui zburătoare o să câştige.
-- Păi tocmai de aia o să câştige, că în loc să venim cu un candidat fezabil, preocupat de agenda reală a bucureşteanului, care să explice priorităţile şi să vină cu un plan coerent şi aplicabil…
–Tocmai asta spuneam eu: voi nu înţelegeţi că alegerile sunt făcute ca să le câştigi, nu ca să vă daţi voi deştepţi. Şi abia după ce pui mâna pe voturi, vezi tu cum stă treaba cu planul şi cu priorităţile. Da fără voturi, frăţioare, te caci în ele planuri şi priorităţi.
-- Eu nu sunt aşa de sigur. Există multă dezamăgire, am pierdut electorat tocmai din cauza unei astfel de viziuni. Suntem un partid de dreapta, venim cu nişte principii, lumea şi-a dat seama că dincolo de discurs am renunţat la ele, sunt 25-30 de procente de oameni care văd că nu facem decât ce făcea PDSR-ul pe vremea…
– Mă omori.. Am pierdut ce? Îţi zic eu: fă cum face palavragiul ăsta şmecher cu braşoavele lui despre parcări de aur şi şosele zburătoare, da le ia banii la toţi şi mai câştigă o dată. Câştigă când vrea el.
Eu nu zic că nu pierzi nişte inşi – că-s prea gogonate toate – da tu te gândeşti ce câştigi? Tocmai asta nu vedeţi voi: că la fiecare vot pierdut câştigi altele trei..
– Depinde şi prin ce metode. Electoratul a început să judece, numai noi, clasa politică rămânem în urma aşteptărilor lui, vin oameni tineri, care au mai vizitat o ţară, au mai mers la muncă sau la studii, acum ştiu să facă şi ei o comparaţie. Şi noi ne pregătim să defilăm tot cu Prigoană.
– Ce-aveţi, moşule, cu el? Toţi, ăştia…! Hai nu, serios – voi chiar nu vedeţi care-i problema voastră? Că s-a dat în spectacol cu nevastă-sa: bun – păi asta-i şi ideea. Într-o ţară în care jumate din români îşi bate nevasta, Prigoană, care numai o înjură pe la televizor e-un intelectual sadea! Că asta înseamnă intelectual, nu să stai toată ziua ca prostu cu cartea în faţă. Şi, atenţie! Nu la orice televizor.
– Cu atât mai penibil – asocierea cu OTV ne îndepărtează de ..
– Da, te îndepărtează! Da te apropie de primărie! Tocma ăsta-i secretul, frate, pe care nu-l înţelegeţi voi: uită-te, dracului, în lada lui Dan Diaconescu şi alege şi culege de-acolo – tot, da tot, tot – buni, răi – suntem la alegeri nu la biserică.
Ai să zici: ăia-s bolnavi. Ei, da! Da sunt 20 la sută! Îşi dai seama? 20 la sută şi încă mai vin! Da unde scrie în Constituţie că dacă-s demenţi votul lor e mai mic? Ha?
Şi să-ţi mai spun ceva! Ştii de ce Prigoană e mai intelectual decât voi toţi? Că omul a înţeles! Şi că-i de-acolo! A: că poate nu le are cu treaba cu gnoseologie, ideologia, cu Vitgănştain, Malro, Haidegher şi ăştia… Da ştie cum merge treaba, îi merge creierul, are simţul publicului, are filingul cetăţeanului.. Că nu de prost şi-a demontat piciorul de lemn şi a dat cu el în masă la OTV în direct. La OTV, mă-nţelegi? 20 la sută!.. Şi zi că ia jumate din ăia douăjlasută numai aşa, că anunţă că candidează!
– Există şi alte opţiuni. Avem infrastructură electorală, suntem un partid mare, dacă ne-am concentra pe susţinerea unui candidat reprezentativ…
– Cum, cum?! Mai zi odată, candidat cum?
– Aţi auzit bine, am spus, da, reprezentativ, care să fie capabil să-şi asume nu doar un set de valori, ci şi schimbarea modului în care se face politică.
– E clar. June! Fii atent: voi, ăştia: v-aţi gândit câţi vor, de fapt, să fie schimbată, clasa politică?
– Nu-i aşa. Asta e o viziune care, de fapt, ne duce înapoi, în anii 90. Sau chiar mai jos. Există o veche clasă politică, al cărui mod de-a se manifesta şi de-a gestiona ţara s-a încheiat, intrăm într-o nouă etapă..
– Sigur, da, o nouă etapă. De aia ăştia pleacă de la Monica Macovei la Dan Diaconescu! Ce schimbare crezi tu că aşteaptă? Îţi zic eu: ăştia nu aşteaptă nimic decât să le bagi ceva în traistă în campania electorală. Că cred că nu iei pe bune referendumul lui Băsescu, cu scurtarea parlamentului şi cu unicameralul… Aia a fost o figură de-a marinarului, dacă trecea acolo pe foaie că să se desfiinţeze parlamentul toţi o votau, că nu se mai poate cu politicieni.. uite de aia şi marinarul e mai intelectual decât Cărtărescu: a înţeles. A înţeles de la bun început că..
– Nu mă laşi să termin: dacă noi, cu infrastructura şi cu resursele noastre, am fi mizat pe candidatura unui independent, cum fac ceilalţi cu Oprescu, iar noi să mergem cu Nicuşor Dan. Era o chestiune de paralelism: ceilalţi fac promisiuni vulgare, iar noi forţăm o viziune realistă şi de bun simţ tot printr-un independent. În definitiv, sunt doi independenţi susţinuţi de două megapartide.
– Greşit! Greşit pentru că ăsta micu, Dan … Nicuşor, da, e independent. Ştii ce înseamnă asta? Că lumea nu ştie de unde să-l ia. Da Oprescu, despre ce vorbim? – doar ştim care-i treaba cu independenţa şi ştie şi poporul, are el filingu ăala…
Şi-apoi unu ca Nicuşor Dan: de unde-ţi recuperezi banii pe care-i bagi în curul lui? O bordură, o vrăjeală la puz ceva, un contract pe gunoi, de-o asfaltare, de-un semafor cu laser ceva, de-un ozene…
Păi unu ca ăsta o să creadă ce s-a făcut singur primar.. De unde să ştie el că ne-a costat trei-patru euro pe fiecare cap de guvide care l-a votat? Îţi zic eu: pe unul ca ăsta nu-l votează nici englejii..
– Scuzaţi-mă, dar dumneavoastră vă gândiţi unde o să ajungem cu o asemenea mentalitate? Şi că poate că ăsta e un moment favorabil să impunem o schimbare – suntem la putere, putem susţine valoarea, avem forţa şi organizatorică, şi logistică, şi financiară de a fi-nan-ţa! – ca să zic aşa – o astfel de schimbare?
– Într-un fel, ai şi tu dreptate, da uite că treaba nu stă aşa, nu merg aşa treburile.
Hai să spun ce cred eu, pe bune: bă, n-aveţi faţă de politică. Uită-te la muia ta de profesoraş arogant la care-i pute totul. Câţi dintre puleţii care or să meargă la vot văd dimineaţa în oglindă faţa ta, şi nu faţa lui Vanghelie? Uite – alt intelectual care a înţeles – înţeles! mă-nţelegi? : acolo, in Ferentari – şi-au pus toţi bocancii pe gâtu lui, da ăla tace şi face, o să câştige – o să vedeţi cum o să le-o tragă la toţi…
Ascultă-te oleacă cum vorbeşti: câţi dintre guvizi or să se recunoască în vocea ta? Şi nu într-a lu papagalu ăsta cu bordurile lui suspendate? Şi aici până şi Prigoană are o problemă – numai matracuca aia blondă nu-şi dă seama, ea crede că a pus-o dacă-l face candidat pe Prigoană, da ăsta ştie că are toate şansele să piardă.
Pentru că nici Prigoană nu-i intelectual adevărat: n-a înţeles până la capăt. N-a înţeles că nu banii pe care-i bagi în campanie-s totul. Mai e şi prestaţia. Prestaţia, moşule: abureşte-l, promite-i, bagă din top cu izolarea blocurilor, cu câinii, cu parcările, cu autostrăzi cu paraşută, cu pana mea. Tâmpeşte-l!
Ei, abia aici e greu: trebe să-l tâmpeşti mai tare decât e tâmpit el, guvidele, ceea ce – ca să zic aşa – paradoxal -  e chiar greu, că trebuie să semene cu tine, un intelectual! Deşi Prigoană chiar dacă pierde, şi-a negociat deja noncombatu cu papagalu, ani buni o să trăiască, şi dacă pierde, din candidatura asta.. Ei, mă-nţelegi? Cum faci? Ia zi, cum faci asta, tu, care n-ai priceput cu toţi maxvebării tăi că în ţara asta şi peste 20 de ani ai să găseşti căcat pe clampa uşii?
– Rămân la părerea că a susţine un candidat precum Nicuşor Dan e singura soluţie rezonabilă: tot partidul se mobilizează, iar în caz de eşec ne rămâne măcar setul de principii prin care anunţăm noua clasă politică, urmând a se forma în jurul …
– Mai taci, bă! În jurul lui Ungureanu, vrei să zici. Da, aia o să fie o chestie care cred că o să iasă, da nu după setul de principii care… Aia-i o chestie decisă în altă parte, cu un alt sprijin, cu o altă miză, faza asta cu principiile, cu … muci… Că şi-acolo, dacă nu-ţi intră carte… adică dacă nu-ţi intră asul…
Uite,. Da: cu Nicuşor Dan: bun lucru că candidează: în felul ăsta o să ştim câţi inşi mai pun preţ pe unu ca ăsta, şi o să ştim să ne facem strategia pentru parlamentare. O să ştim cui îi dăm zăhărel, cui o să-i dăm untură de peşte hehe..!
– Da, dar în ritmul şi-n sensul ăsta n-o să reuşim să creăm clasa politică necesară să ne reprezinte intersele nici măcar aici, darămite în Europa, sau într-o lume în care globalizarea schimbă regulile pe care măcar cei care decid treuie să le înţeleagă. Mie mi-e ruşine cum arată oraşele noastre şi mi-e ruşine că ..
– Gărgăuni… Ţi-am zis că eşti prost. Frate: unde-s voturi, nu-i ruşine! Hai că m-ai enervat. N-am auzit în viaţa mea politician care să intre în campanie electorală şi să-l intereseze ce citeşte el în cărţile alea a lui, în loc să fie sensibil la ce vrea să vadă şi să audă cetăţeanul.
Atenţie: zic „viaţa mea”, zic vorbă mare. Că, la urma urmei, vorbim de viaţa cetăţeanului. Care, dacă e s-o luăm pe-a dreaptă – haha! – nu-i chiar aşa de rea. Îi curge apa din perete, apasă pe buton şi aprinde lumina, încă n-am văzut pe nimeni murind de foame la marginea drumului. Despre ce pana mea vorbim? Şi pastea le facem tot noi, care ştim cum merge treaba, care avem grijă de om, care facem să fie parlament liber, primărie liberă, societate liberă, popor liber! Şi care trebuie să-i slujim interesele şi să-l integrăm în Europa, nu?
Na, că vorbesc şi eu ca intelectualii.. Băga-ţi-ai!..

MANIFESTUL CĂTRE ŢARĂ PENTRU REÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC

Vechi popor european şi unul dintre primele popoare creştine, ROMÂNII au suferit constant din cauza presiunilor şi a uneltirilor străine, dar şi a trădărilor şi slăbiciunilor din interior, având ca efect o cvasi-permanentă dezbinare în Evul Mediu. Epoca modernă a adus constituirea statului naţional român şi apoi desăvârşirea unităţii lui teritoriale, dar, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale şi mai ales după aceea, tragedia Basarabiei şi a Bucovinei, căzute sub jugul sovietic, a cunoscut noi pagini dureroase.
Pentru o binemeritată dreptate reparatorie asupra noastră a Românilor, României şi a istoriei noastre comune (a tuturor provinciilor româneşti străbune), NOI, ROMÂNII adunaţi azi la Marea MANIFESTARE de la Piteşti, din ziua de 27 martie 2012, dedicată « Zilei Unirii Basarabia cu România », la 94 de ani, am redactat şi suţinut în faţa opiniei publice prezente -

MANIFESTUL CĂTRE ŢARĂ
PENTRU REÎNTREGIREA
NEAMULUI ROMÂNESC


şi
CEREM:

1. Condamnarea oficială de către autorităţile statului român a Păcii de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, dintre Turcia Otomană şi Rusia Ţaristă, prin care aceasta din urmă şi-a însuşit prin corupţie şi trădare, partea de răsărit a Principatului Moldovei, numită apoi BASARABIA.
2. Demararea procedurii de anulare a prezentului Tratat Politic de Bază între România şi Republica Ucraina şi perfectarea altuia, legitim istoriceşte, în sensul garantării reale, sub mandat european, a drepturilor comunităţilor de origine şi limbă română din nordul Bucovinei, ţinuturile Herţa şi Hotin, Bugeac, teritoriul dintre Nistru şi Bug, Maramureşul istoric şi Pocuţia, ca răspuns demn şi legitim la violarea sistematică de către autorităţile ucrainene a tuturor angajamentelor în materie, anterior asumate.
3. Declanşarea unei campanii sistematice, în plan istoriografic, mediatic şi diplomatic, la nivel european şi euro-atlantic, în vederea lichidării consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov, după modelul ţărilor baltice (în particular, combaterea analogiei România-Polonia, reliefând faptul că statul polonez a primit, după 1945, compensaţii teritoriale serioase în vest, în schimbul provinciilor ocupate de U.R.S.S. în 1939, aflate azi în componenţa Ucrainei şi a Bielorusiei).
4. Iniţierea operei de integrare sistematică a actualei Republici Moldova cu România, în vederea creării condiţiilor materiale şi instituţionale concrete pentru reunificare.
Reafirmăm categoric că, fără gesturi concrete de reparare a nedreptăţilor făcute POPORULUI ROMÂN, nu poate fi vorba cu adevărat de pace, stabilitate şi cooperare în estul şi sud-estul Europei Unite.
Acest MANIFEST CĂTRE ŢARĂ, este adresat:
Domnului TRAIAN BĂSESCU, Preşedintele României
Domnului VASILE BLAGA, Preşedintele Senatului României
Doamnei ROBERTA ALMA ANASTASE, Preşedintele Camerei Deputaţilor României
Domnului RĂZVAN MIHAI UNGUREANU, Prim- Ministrul al României
Domnului CRISTIAN DIACONESCU, Ministrul Afacerilor Externe al României
ÎNTREGULUI POPOR ROMÂN DE PRETUTINDENI ŞI OPINIEI PUBLICE INTERNAŢIONALE

P.S. Pentru reuşita doleanţelor noastre, semnaţi şi susţineţi pe mai departe Apelul nostru înserat în acest MANIFEST.

Piteşti 27 martie 2012