Nemuritorul Eminescu, cel mai bun sfetnic la ceas de cumpănă.

Mihai Eminescu

---

Glossă (1883)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine

Bogdan Diaconu : AJUNGE !

Mi-am dat demisia din PSD, un gest de conștiință și de consecvență pe care îl voi continua printr-o angajare și mai puternică în lupta pentru apărarea demnității românești. Această demisie este dovada că nu am renunțat la principiile pentru care lupt de 4 ani și jumătate, iar cei care au sperat că îmi vor închide gura într-un fel sau altul vor avea o mare surpriză: de acum înainte voi vorbi și mai tare!
În ce situație suntem în clipa de față. România trece printr-o criză morală profundă în care politica a devenit locul minciunii absolute, locul în care ce spui în Opoziție nu mai e valabil când ajungi la Putere, iar ce ai făcut când ai ajuns la Putere este uitat și iertat pentru că ai ajuns din nou în Opoziție.
AJUNGE! Mi-am dat demisia din PSD pentru a protesta față de acest joc duplicitar și pentru că, de patru ani și jumătate de când activez în viața publică, eu nu mi-am schimbat opiniile și atitudinile, iar ce am spus în 2010 spun și astăzi și voi spune și peste 10 ani, am spus și cât am fost în PSD și voi spune la fel de răspicat și de azi înainte.
Clasa politică din ultimii 25 de ani a distrus România în toate felurile posibile, economic, moral, demografic, și ne-a adus în situația în care nu mai suntem un stat suveran, iar în curând, dacă nu ne vom împotrivi puternic, nu vom mai fi nici stat național unitar și indivizibil.
AJUNGE cu minciuna și cu promisiunile deșarte de campanie electorală, cu schimbarea de formă a puterii cu opoziția în timp ce trădarea și furtul continuă netulburate.
AJUNGE cu disprețul față de cetățenii României și față de dorințele lor firești, în timp ce țara este vândută pe nimic la bucată, iar românii nu mai au nimic: nu mai au păduri, nu mai au pământ, nu mai au industrie, nu mai au drumuri, nu mai au un sistem viabil de educație și, mai ales, nu mai au respectul nimănui.
AJUNGE cu ușurința cu care se aruncă banii țării pe fereastră, iar în viața românilor nu se simte nimic, în timp ce România devine pe zi ce trece o țară de tip sud-american cu miliardari și săraci, în care cetățeanul nu este nici protejat, nici recunoscut ca atare, iar drepturile sale sunt călcate în picioare.
Pentru a pune capăt acestei minciuni în care trăim și care ne-a adus la ruină, plec din PSD pentru a fonda un nou proiect politic bazat pe credința în valorile românești și în puterea noastră ca națiune. Îi chem pe toți cei care doresc să salvăm România de marasmul ultimilor 25 de ani și de continua trădare a partidelor de până acum să se alăture Partidului România Unită, formațiunea care îi va uni pe români pentru a le apăra binele, spre deosebire de toți cei care până acum i-au dezbinat ca să-i înșele și să-i sărăcească.
Partidul România Unită crede în români și crede în puterea națiunii noastre de a se lepăda de mizeria clasei politice din ultimii 25 de ani pentru a-și construi o țară demnă și respectată, o țară în care bunăstarea să nu mai fie un vis, respectul legii să nu mai fie o utopie, iar un trai decent să fie la îndemâna tuturor.
Partidul România Unită va trezi energiile dezamăgite și răsfirate ale poporului român și le va uni într-un scop unic: recâștigarea țării. Să spunem lucrurilor pe nume, așa cum nimeni nu mai are curaj să o facă: România de azi nu le mai aparține românilor. Ne vrem țara înapoi! Ne vrem țara întreagă! Ajunge cu risipirea, cu distrugerea, cu nepăsarea clasei politice, cu minciuna ridicată la rang de strategie politică.

Pentru ca toate acestea să înceteze, iar România să renască din cenușa în care au prăbușit-o partidele de după 1990, este nevoie de Partidul România Unită, care să-i alăture pe români, nu să-i împrăștie și să-i alunge de la decizia care le aparține în mod suveran.
Este timpul pentru unitate, pentru muncă și pentru reconstrucția a tot ce s-a distrus. Înființez Partidul România Unită pentru că România este amenințată cu desființarea, iar acest lucru trebuie să ne îngrijoreze și să ne mobilizeze.
Îi chem pe toți cei care gândesc și simt românește să vină în acest partid nou, caracterizat din punct de vedere doctrinar prin național-democrație, iar din punct de vedere programatic prin justiție socială, protecționism economic, eradicarea corupției, păstrarea și apărarea identității naționale.
Prin fondarea acestui partid îmi propun să ofer soluția pentru rezolvarea celor trei crize majore de care suferă România: criza morală, criza de identitate și criza demografică. Iar aceste crize pot fi rezolvate doar prin consolidarea celor trei piloni ai societății: sănătatea, educația și siguranța cetățenilor.
În România a devenit o rușine să ai valori românești, să iubești tradițiile, cultura și istoria acestui neam. Partidul România Unită este partidul celor care sunt mândri de trecutul lor, de originea lor și de valorile pe care acest neam le-a produs de-a lungul istoriei dar este, în egală măsură, și partidul celor care doresc să fie mândri și de prezentul, dar și de viitorul pe care îl construiesc pentru urmașii lor. Este partidul care se naște din dezgustul față de minciună și trădare pe care le vrea înlocuite de decență, profesionalism și pasiune pentru acest pământ.

Clasa politică aflată la guvernarea României în ultimii 25 de ani se face vinovată de distrugerea deliberată a economiei naționale, de prăbușirea nivelului de trai și de transformarea românilor în chiriași în propria lor țară. Iar dacă nu intervenim acum, din chiriași vom deveni sclavi. Din cauza unei clase politice lacome și care nu are nimic sfânt ne aflăm acum, ca stat și ca națiune, într-una din cele mai dramatice situații din istoria noastră. AJUNGE!
În România nicio formațiune politică nu mai crede în nimic, nu mai are idealuri și nu își mai dorește altceva decât practicarea cu succes a incompetenței, necinstei, hoției și trădării, așa cum au făcut toate partidele de după 1990. Chiar dacă nu toată lumea va fi de acord cu ceea ce propunem, între Partidul România Unită și orice alt partid există o diferență fundamentală: noi credem în ceva!
Partidul România Unită este un proiect al credinței și al speranței adresate românilor care s-au săturat de politica duplicitară vizavi de extremismul maghiar, la fel cum s-au săturat de corupție, de taxe, de incompetență și de umilințe. Îi invit pe cei care doresc ridicarea din genunchi a Neamului Românesc să mi se alăture, pentru că milioane de români doresc altceva decât au trăit, au văzut și au votat până acum. Partidul România Unită este un proiect de generație și este adresat tuturor celor care mai cred în România, în binele acestui popor și în valorile lui.
Partidul România Unită nu are nimic împotriva comunității maghiare din România, respectă drepturile minorităților și buna conviețuire dintre etnii, dar nu poate tolera ruperea teritoriului național și transformarea românilor în minoritari și în exilați în propria lor țară. Dușmanii comunității maghiare din România sunt politicienii acesteia și păpușarii lor din Ungaria, după cum dușmanii României sunt politicienii care sunt români doar cu numele pentru că își disprețuiesc și își distrug țara.
Partidul România Unită crede că a venit timpul să nu ne mai rușinăm de cuvintele națiune, iubire de țară și românism, însă avem datoria să le conferim acestor termeni conținut și substanță. Mai presus de toate, românii trebuie să se unească pentru a-și recupera țara, bunăstarea și demnitatea.
Săptămâna viitoare voi detalia programul noului partid, precum și componența Comitetului de Inițiativă care se ocupă deja de înființarea formațiunii. Și-au anunțat dorința de implicare atât parlamentari, cât și persoane din societatea civilă, dar mai ales mii de cetățeni români care s-au săturat să fie umiliți în propria lor țară.
Pentru cei care doresc mai multe amănunte despre demisia mea din PSD, am considerat că înainte a fi membru de partid, deputat ales în Parlament sau orice altceva, sunt român şi aşa trebuie să acționeze orice cetățean al României. În virtutea acestui principiu, am demisionat din PSD pentru că nu mai pot face parte dintr-un partid care încurajează UDMR în acțiunile sale separatiste și girează astfel destrămarea României.
Am făcut toate eforturile pentru a convinge PSD mai întâi să nu accepte UDMR la guvernare, iar apoi măcar să aibă curajul de a scăpa de acest cancer al politicii românești manevrat de la Budapesta, care este la rîndul ei dirijată de Moscova pentru a fărâmița statul român. Dar, în continuare, UDMR, acceptat ca participant la conducerea României, pregătește un proiect de lege al autonomiei teritoriale care va crea în România o enclavă etnică pe modelul separatist rus din Ucraina.
AJUNGE!
Ajunge cu toleranța pe care clasa politică românească și societatea în ansamblu o manifestă față de acest pericol la integritatea statului român.
Ajunge cu felul în care partidele extremiste maghiare, în frunte cu UDMR, se folosesc de banii și pârghiile statului român pentru a-l distruge din interior.
Niciun politician din România nu a fost constant și consecvent în această privință. Atunci când au nevoie de UDMR, partidele din România se înmoaie, când intră în opoziție descoperă brusc pericolul extremismului maghiar. Timp de 4 ani şi jumătate, am luat constant atitudine publică împotriva UDMR şi, în general, a pericolului reprezentat de extremismul maghiar, indiferent dacă făceam parte oficial din opoziție sau dintr-un partid aflat la putere și indiferent de relația partidului din care făceam parte cu UDMR.
Acum, în 2014, ne găsim în aceeaşi situaţie în care UDMR foloseşte calităţile oficiale ale liderilor săi, dar şi banii bugetului de stat pentru a conspira împotriva integrităţii ţării. În tot acest timp nu am renunţat niciodată să cred şi să mă exprim public cu privire la faptul că toate partidele şi formaţiunile din România ar trebuie să respecte Constituţia, ceea ce, evident, UDMR nu are de gând să facă.
Într-un moment în care UDMR se pregătește să depună la Parlament un proiect de lege al autonomiei teritoriale pe care l-am dezvăluit de acum două luni ca fiind o tentativă de a crea o enclavă separatistă în mijlocul României, iar această formaţiune încă este păstrată la guvernare, singura opţiune corectă a fost să mă despart de PSD în semn de protest.
Îmi păstrez mândria de a fi român, dar aceasta a devenit incompatibilă cu un partid care stă la masă cu separatiștii maghiari. Înainte de a face politică, am fost român și vreau să rămân astfel și după ce nu voi mai face politică, iar acest lucru face imposibile compromisurile care au ca preț integritatea țării. Este vremea ca România să ridice fruntea din pământ și să-și afirme dreptul de a fi respectată în lume și suverană aici, acasă.
Cât timp politica României se decide la Budapesta, iar politica Budapestei se decide la Moscova, nu cred că țara noastră mai este suverană.
Voi continua să lupt pentru redobândirea independenței reale a României și pentru renunţarea la iluzia unui sprijin politic din partea unor politicieni maghiari care nu au ce căuta în spațiul de decizie al României.
Am plecat din PSD din proprie convingere și pentru că îmi respect principiile în care nu mai crede nimeni. Am jurat acum patru ani și jumătate că voi lupta pentru a lăsa urmașilor noștri o Românie întreagă și nu una ciuntită și îmi respect acest jurământ. Este adevărat că am încercat să conving PSD că se află pe un drum greșit (același pe care au mers, din păcate, și ceilalți care au condus țara după 1989), dar UDMR a fost mai importantă. Voturile UDMR sunt, la această oră, mai presus de stabilitatea României, mai presus de integritatea teritorială și mai presus de viitorul țării noastre.
Nu voi renunța la luptă. Nu mă retrag, nu dispar, nu tac, nu dau înapoi, așa cum a încercat UDMR să mă determine pe toate căile. Dimpotrivă, lupta cu extremismul maghiar abia acum începe să capete proporții! UDMR nu are ce căuta în politica românească și, de aceea, una din misiunile pe care mi le asum este scoaterea formațiunilor extremiste maghiare în afara legii, pentru totdeauna. E timpul ca acelora care lucrează subteran sau fățiș împotriva Constituției și a demnității acestui stat să le fie frică. Diplomația și-a epuizat resursele. E timpul pentru acțiune. Românii vor dovedi încă o dată că toleranța lor are limite și că, atunci când acestea sunt depășite, ei sunt gata să își ia soarta în propriile lor mâini.
Ne-am săturat de toate minciunile și trădările și de distrugerea sistematică a României. AJUNGE!

Emisiune SPERANTA TV

http://www.sperantatv.ro/web/invatamantul-romanesc-8-07-2014/

Cei care au tăiat salariile profesorilor ne spun acum că cine nu trece un examen nu trebuie să aibă nicio șansă în viață !

Atât Traian Băsescu, cât și aliații lui din PDL, continuă un discurs care face rău educației - acela că trebuie să îi abandonăm total pe cei care nu trec un examen! Ei au făcut asta, dar noi nu o vom face niciodată!

                     Una dintre promisiunile pe care am făcut-o atunci când am preluat guvernarea a fost aceea de a face din acest domeniu o prioritate. Aceasta înseamnă creșterea treptată a finanțării și așa s-a ajuns la reîntregirea salariilor tăiate, la creșterea salariilor pentru profesorii debutanți, la achiziționarea de microbuze școlare, la majorarea bu​rselor pentru olimpici sau la investiții în lucrări de modernizare a școlilor. În același timp, scoaterea educației din zona gri în care a fost aruncată de guvernarea PDL a presupus și măsuri de reparare a unor greșeli majore făcute în trecut, greșeli care își au sursa în Legea educației naționale. Așa s-a ajuns la elaborarea și adoptarea OUG nr. 49/2014, un act normativ rezultat al dialogului social, care vine să corecteze o lege adoptată pe genunchi, în spatele ușilor închise, fără legătură cu realitatea din sistemul educațional și din societatea românească.

                     Această ordonanță este expresia unei viziuni despre educație bazată pe principiile echității, solidarității și responsabilității. Este vorba despre o abordare total diferită față de cea a regimului Băsescu, care a promovat constant ideea că cei slabi, ce săraci, cei aflați în dificultate, cei care nu trec un examen nu merită nicio șansă în viață. Conform acestei viziuni a popularilor din România, cei mai slabi trebuie marginalizați, eventual eliminați din societate. Traian Băsescu și acoliții săi sunt cei care au tăiat salariile profesorilor, au închis multe școli, i-au trimis pe dascăli să muncească în afara țării și au decredibilizat un întreg sector. Tot ei sunt acum cei care, cu ipocrizie, contestă măsurile reparatorii pe care profesorii, elevii, studenții și părinții și le doresc.

                     OUG nr. 49/2014 aduce foarte multe lucruri bune pentru profesori și pentru beneficiarii sistemului de învățământ. Ea oferă un sprijin elevilor care nu trec examenul de Bacalaureat, vizând astfel atingerea de către România a obiectivelor Strategiei Europa 2020, oferă recunoaștere cadrelor didactice cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, susține învățământul profesional, țintește reducerea abandonului școlar și întărește autonomia universitară. Actul normativ propune o abordare sistemică de modernizare și dezvoltare graduală a sistemului de educație.

Dan ȘOVA

Purtător de cuvânt PSD

E timpul pentru Unirea celor două state româneșt

Republica Moldova și-a semnat actul de dezlipire de Est, dar cea mai bună și mai sigură cale pentru viitorul românilor de dincolo de Prut este reunificarea cu România. Avem în față nu doar un ideal sau o dorință, ci și o oportunitate istorică, plus necesitatea de a-i proteja astfel pe românii de dincolo de Prut și de a le oferi calea rapidă spre integrarea în UE.

Să nu desfacem șampania înainte de vreme. Asocierea cu UE înseamnă un drum lung și anevoios al Republicii Moldova, timp în care Rusia nu va sta degeaba. Hai să ne suflecăm mânecile pe ambele maluri ale Prutului și să trecem la Unire ca singură soluție realistă și corectă pentru acest neam care trebuie să fie întreg și împreună.

Există, la nivel public, o ambivalență a pozițiilor cu privire la reunificarea celor două state românești, o timiditate, de parcă am dori ceva ce nu ar fi corect istoric, legal sau din orice alt punct de vedere.

Un neam nu va fi niciodată respectat dacă nu se respectă el însuși și dacă nu-și apără în fața lumii dreptul de a fi întreg, neîmpărțit.

Hai să renunțăm la ambiguități și să afirmăm public că reunificarea este un deziderat pentru împlinirea căruia suntem pregătiți să depunem toate eforturile necesare. Dacă noi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, suntem hotărâți să ne reîntregim, nimeni nu ni se va putea opune cu succes. Ne vom recăpăta astfel nu doar dreptul de a trăi într-o Românie Unită, ci și demnitatea și respectul tuturor. Un neam nu va fi niciodată respectat dacă nu se respectă el însuși și dacă nu-și apără în fața lumii dreptul de a fi întreg, neîmpărțit.

Bogdan Diaconu, Deputat PSD

Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Până când ?! - Scrisoarea unei profesoare

Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate. Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip... De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor...

Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști" pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.

Așadar, copiilor li s-a dat să-și spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea", înțelege...

Apoi, li s-au dat sinonime... pentru „fiindcă", copilul a scris „deoarece", dar și „pentru că". Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune". Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer": în barem apăreau „solicit", „pretind", dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?" –, copilul a scris „vreau", „te rog", cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit... A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.

Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ". Dar mulți copii au scris „construcție incidentă". N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.

Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore...

Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă"!

La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, așa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induși în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea...

La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la..." ca și „îl încurajează pentru a înțelege".

Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.

E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei" că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri...

Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească.

Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București