LECTIE DE ISTORIE"

 

                  de Radu Pietreanu
     

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
     
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
  
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
 
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei

Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează

Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează

Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide

Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
     
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți

Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți

Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază

Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează

Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș

Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii

Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?

Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate

Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate

Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?

Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată

Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
     
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc

Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine

N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!

Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă

Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!

Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
     
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți

Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni

Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”

Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul

Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul

Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați

Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați

Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință

Am trecut peste milenii cu speranță si credință

Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi

Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...


Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară

Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?

Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții,

Banii mulți și burta plină, pentru ei sunt sensul vieții

Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre

Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții

Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții

Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți

Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți

Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
     
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale

Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume

Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul

De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?

Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili

Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?

Creierele geniale sunt trimise la străini

Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini

Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară

Să fim pentru haimanale animale de povară
     
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar

Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar

Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
     
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”

Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
     
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente

Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee

Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee

Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie

Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie

Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte

Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte

Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat

Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat! 


FEBRUARIE 2014

În ultimii 25 de ani, sufletul românesc a fost trecut prin sabie

Preşedintele Clubului de la Roma, pe Europa

Dr. Călin Georgescu este unul dintre cei mai importanţi experţi români în dezvoltare, şi anume în dezvoltarea durabilă. Între 1997 şi 2013 a fost director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România, iar din anul 2013 este preşedintele Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena, Austria). Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizaţie al cărei scop este să supună atenţiei întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Acuzat că urmăreşte regionalizarea şi unificarea întregii lumi, în realitate Clubul s-a răzvrătit împotriva „ignoranţei sinucigaşe” a omenirii cu privire la adevărata ei condiţie. Dr. Călin Georgescu, deşi deţine o funcţie internaţională atât de înaltă, nu a uitat că e român, şi încă unul dedicat cauzei naţionale. A elaborat strategia de dezvoltare durabilă a României pe următorii 30 de ani. Strategie din care nu s-a pus în operă nici măcar un paragraf. Nu întâmplător, d-l Georgescu a fost propus, la începutul lui 2012, să-l înlocuiască pe Emil Boc în fruntea guvernului României, dar interese obscure s-au opus. A fost o şansă pierdută de toţi românii. Reproducem, în cele ce urmează, pledoaria de tip clasic, „prin noi înşine”, a domnului Georgescu, pentru schimbarea României.
„Acum, în România, omul devine «resursă umană»”
Aţi detectat, în scrierile dv., „războiul nevăzut“ din lume şi din România. Cum arată acest război?
Criza actuală oferă unei umanităţi îngenuncheate de atâtea rele prilejul de a medita asupra propriei supravieţuiri, pe unica sa planetă. După ce a „îmblânzit“ natura, omul este supus acum manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma şi, mai ales, în spatele marilor corporaţii. Nu se poate fura fără a controla mintea victimei. Discutăm azi de un război dus la nivelul minţii. Este purtat de marile corporaţii şi de politica neoliberală care au creat şi menţin în continuare criza. Lăcomia marii finanţe a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere, ci de roboţei care, motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase, se înclină obedient la preceptele „politicilor corecte“. Personal, sfidez corectitudinea politică de toate culorile. Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului - accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?! Se pare că da... În România, ca şi în alte ţări eliberate de comunism, cetăţeanul este stăpânit prin frică. Ne este frică pentru că nu mai avem credinţă adevărată. Când ne rugăm şi cerem ca Dumnezeu să ne „dea“ miracole, confundăm credinţa cu magia. Fără muncă asiduă şi jertfă, nu-ţi poţi lua zborul către orizontul demnităţii. Pasărea născută în colivie crede că a zbura este o boală! De acest fapt s-a profitat după ’89 şi aşa s-a perpetuat mentalitatea că, atât timp cât ai ce consuma, e bine. Burta plină stă mai presus de libertate! Spun încă o dată: acum, în România, se trăieşte sub imperiul fricii. Când nu rămâi ferm în credinţa creştinească, se naşte un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Şi atunci omul devine „resursă umană“ - un individ manipulat, fabricat prin înrobirea minţii. Alimentele procesate industrial conţin substanţe care acţionează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea plăcerii, mănâncă tot timpul, fără să se hrănească. Mintea, sufletul şi inima îi devin captive. Sistemul educational de stat contribuie şi el din plin la încătuşarea minţii şi a spiritului. După ce sunt şcoliţi conform prejudecăţilor cultivate de adulţi, denumite eufemistic „programe naţionale”, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acţioneze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor… Eu, în aceşti 25 de ani, am văzut în România doar promovarea malignă a incompetenţei. O perioadă în care sufletul românesc a fost trecut prin sabie. De aceea, cred că se impune urgent reprofesionalizarea României şi restabilirea valorilor morale ireproşabile, de care, în istoria sa, poporul nostru a făcut dovadă prin fapte.
Aţi identificat „reţeta” şi „cheia” succesului României: micul producător, ţăranul. Pe ce vă bazaţi în acest scenariu?
A te baza pe micul producător, pe ţăranul care a dat identitatea românilor, înseamnă să contracarezi asediul corporaţiilor, care îţi dictează ce să mănânci, ce să bei, cu ce să te îmbraci, ba chiar şi cum să gândeşti. Ţăranul îşi organizează singur propria producţie. Te salvezi tu, ca ţară, şi îi mai ajuţi şi pe alţii care vor să o facă şi nu mai au cum. Micul producător contribuie la însănătoşirea României. Graţie lui vom rezolva, în cea mai mare parte, problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta, nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Acum, românii bat drumurile Occidentului, slugărind prin străini, în loc să muncească şi să prospere în ţara lor. Tot ce ar trebui să facem, ca guvern naţional, ar fi să promovăm micul întreprinzător, breslele şi meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă şi nepoluantă. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului.
„Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Sunt nişte mutanţi, o altă specie”
Ce „definiţie” ne oferă politicienii care au condus ţara în ultimii 25 de ani?
Prădătorii care au condus şi conduc ţara ignoră viitorul şi nu ne pregătesc pentru el; pe ei nu-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea poporului este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt nişte mutanţi, o altă specie! Din păcate, asistăm la o disoluţie totală a ţării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găseşti un intelectual integru. Mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc unui sistem mafiot. Politicienii, ca şi intelectualii, caută „să vorbească frumos“, ca să nu „deranjeze”, toţi vor să fie politic corecţi. Oameni buni, nu mai priviţi la culoarea cenuşie ca la un simbol al cuminţeniei, este timpul să ne trezim! Totul s-a transformat într-un imens crematoriu unde sunt incinerate libertatea şi viitorul neamului românesc. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Dar „Ion” şi „Gheorghe” sunt ignoraţi, statul român ascultă de alte „glasuri”... Care este contextul internaţional în care România ar putea să-şi folosească atuurile proprii, naturale?
Se recunoaşte la nivel european că toate modelele de până acum au erodat capitalul natural. Singura soluţie este dezvoltarea durabilă sau, mai corect spus, sustenabilă, pentru că vorbim de obiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuie să se facă prin epuizarea resurselor, ci la niveluri şi în ritmuri care să permită regenerarea acestora. Criza actuală este o criză de sistem, ea va continua mult timp de acum înainte, până la schimbarea profundă a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt şi lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente pe care le avem pe masă se datorează contribuţiei albinelor. Dispariţia acestor mici vietăţi poate duce la stingerea vieţii. Polenizarea artificială se practică deja în China, prima ţară unde aceste insecte excepţionale aproape că au dispărut. Pe acest fond se duce o luptă aprigă pentru ceea ce numim resurse strategice, adică apa şi hrana, dar şi energia verde. Or, România mai deţine încă posibilităţi importante de utilizare a acestor resurse. Ştim ce urmează; întrebarea este dacă suntem pregătiţi să întâmpinăm acest val al schimbării. Din păcate, în politica românească postdecembristă, lipseşte cu desăvârşire o viziune pe termen lung. Lipseşte harta viitorului. Dacă România ar înţelege ce şansă uriaşă are în plină criză, ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci şi pentru a ocupa o poziţie de lider imbatabil, cel puţin în zona balcanică. Am putea restaura dreptatea socială, apăra suveranitatea ţării şi conserva tradiţiile neamului românesc. Să nu uităm că România nu este o ţară oarecare. Noi, românii, suntem o civilizaţie. De aceea, necesităţile politicii externe ale României sunt, mai ales, păstrarea identităţii statului în faţa atacului entităţilor non-statale, adică a corporaţiilor şi „investitorilor strategici“ de genul fondurilor speculative. România are nevoie de un stat care îşi serveşte cu abnegaţie cetăţenii, şi nu de unul care slugăreşte capitalul internaţional. Consolidarea şi dezvoltarea statului naţional unitar modern trebuie să fie deviza noastră, aşa cum a fost a înaintaşilor noştri. Întărirea statului este esenţială în vremurile pe care le trăim. Binomul stat-cetăţean este cel pe care a funcţionat mare parte din istoria omenirii; dacă un stat colapsează, se produce şi o prăbuşire a societăţii, cetăţeanul fiind confruntat cu o situaţie de anarhie ca cea din Somalia. Statul român nu trebuie să se îndepărteze sub nici un motiv de rădăcinile sale şi de istoria neamului. Când statul serveşte „corectitudinea politică“ şi trimite jandarmii să-i bată pe truditorii pământului care-şi apără dreptul la apă şi hrană – cum se întâmplă la Pungeşti –, ne aflăm deja în faţa unei trădări de ţară. Poporul nu mai poate rămâne indiferent!
„200 de companii multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc”
Românii din Pungeşti şi din alte localităţi se luptă cu una sau mai multe corporaţii. Acolo s-a ajuns deja la dictatură. Ce rol joacă politicul în acest context?
Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere şi privând naţiunile de lideri autentici şi de patrioţi. 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc! Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastru ecologic în multe locuri din lume. În loc de politici economice serioase, românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. Aceasta, pe un fond de sărăcie şi decădere morală fără precedent. Cantitatea de pâine vândută a scăzut cu 25% faţă de 1990, iar numărul cărţilor, cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precară şi lipsa de viitor a României în actuala situaţie. România are nevoie de o conducere capabilă să se opună proiectelor geopolitice care vizează distrugerea statelor naţionale şi transformarea ţării într-un teren de vânătoare economică (masacrarea faunei, vânătorile cu acte mai mult sau mai puţin în regulă sunt un capitol la fel de trist). România trebuie să găsească o poziţie de echilibru între forţele geopolitice globale şi să înveţe să negocieze cu puterile lumii, având ca ancoră doar interesul naţional. Putem să spunem, fără teama de a greşi, că destabilizarea prezentă a Ucrainei, prin proteste violente dirijate, este pe punctul de a declanşa un nou Război Rece între Rusia şi SUA. Un „război ascuns“ mocneşte deja în Asia, între China şi principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acest nou context, extrem de tensionat, România, în loc să fie un factor de stabilitate, apare, prin scandalurile politice la zi, ca un no man’s land, un fel de tărâm al nimănui care poate oricând exploda, aruncând în aer întreaga regiune sud-estică a Europei. Iată de ce, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri respectaţi pe plan internaţional, capabili să întărească statalitatea României şi să găsească alte surse de finanţare decât vânzarea pe nimic a bogăţiilor naturale şi activelor naţiei. În prezent, ţara se află într-o situaţie atât de jalnică, încât sunt aplaudate chiar şi investiţiile „europene“ în gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deşeurilor“, amenajate în satele cele mai pitoreşti şi cu mare potenţial agro-turistic (vezi cazul comunei Fărcaşa din judeţul Maramureş). Practic, România se află sub asediul marilor corporaţii. Acţiunea de la Pungeşti este relevantă. Statul apără o corporaţie împotriva propriilor săi cetăţeni. Oamenii sunt bătuţi în curtea lor. Este mai rău decât într-un război împotriva unei puteri străine! De câteva luni, statul îşi terorizează cetăţenii care nu se pleacă în faţa interesului celor fără de ţară. A luat cumva UE poziţie faţă de această încălcare flagrantă a celor mai importante drepturi ale omului, faţă de o acţiune criminală fără precedent?
„România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil, ca să fie păstrată fără luptă!”
Unde se află astăzi ţara noastră pe harta financiară şi economică a lumii?
România are nevoie de un sistem financiar care să-i aparţină, de o politică monetară care să răspundă nevoilor specifice şi de o politică fiscală dictată de realităţile noastre. În ţara noastră bătrânii sunt umiliţi, copiii nu au viitor, pământul este vândut străinilor, iar credinţa strămoşească este călcată în picioare – iată realitatea! Dezastrul este băgat sub preş. Se dau cifre, care de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reală. De pildă, se tot scrie că am ieşit din criză. Cum să iasă din criză statul român, când cheltuielile cu bunurile şi serviciile au atins, în 2013, nivelul din 2008, anul în care se arunca cu bani în stânga şi în dreapta?! Cheltuielile bugetului general consolidat, cu bunuri şi servicii, au atins în 2013 nivelul de 6,2% din PIB, apropiate de cele din 2008, când au însemnat 6,5% din PIB. Se impune o simplă constatare: România nu va prospera decât prin introducerea disciplinei financiare. Astăzi, România este o ţară în faliment, care trăieşte pe datorie.
Ce fel de stat este statul român de azi? Care sunt deciziile pe care le poate lua, cu privire la propria dezvoltare?
Statul român actual este un stat slab. Acţionează conform unor mituri şi prejudecăţi, ia decizii importante pe bază de wishful thinking (gândirea deziderativă ce distorsionează realitatea în funcţie de propriile dorinţe). Societatea românească diferă de economiile mature din Europa, în sensul că, dacă în Europa se schimbă un guvern, nu se întâmplă nimic grav, economia merge înainte, structura instituţională funcţionează. Pe când în România nu avem management performant, iar managementul înseamnă viziune, perspectivă. Statul român actual nu mai există, pentru că nu mai funcţionează instituţional. Accidentul aviatic din Munţii Apuseni este o dovadă a inexistenţei statului.
Aţi afirmat că redresarea statului nu se poate face decât prin patriotism în limitele adevărului, reluând formula interbelică „prin noi înşine“. Mai putem invoca acest concept în epoca globalizării?
Totul ne este permis, dar nu totul ne este şi de folos, spunea Sfântul Apostol Pavel. Şi mai spunea că omul întreg, puternic, chiar dacă totul îi este permis, nu se va lăsa stăpânit de tot ceea ce-i este îngăduit. Totul, dar absolut totul se face doar semănând dragoste, nu ură şi trădare. Lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a ţării în ultimii 25 de ani. Cei care au deţinut puterea au urmărit doar interesele lor, personale şi de grup, şi nu cele ale ţării. Or, nu ai cum să fii de folos ţării tale dacă nu o iubeşti şi dacă nu-i vrei binele! Formula „prin noi înşine“ nu poate fi transpusă în practică de către cei care duşmănesc România. Sunt ţări importante care, în ultimii 20 de ani, s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi înşine“. În anii ’70, Finlanda era la coada ţărilor scandinave, acum este în fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinată de globalişti, cu reţetele lor neoliberale, dar şi-a revenit spectaculos când ţara a adoptat modelul „prin noi înşine“. Japonia, Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple grăitoare de ţări care nu au cedat presiunilor „terminatorilor“ internaţionali şi au reuşit să prospere economic. A ne dezvolta prin noi înşine înseamnă în primul rând a investi în om. Or, aceasta a lipsit cu desăvârşire. Românul trebuie lăsat să facă ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviinţă nişte funcţionari de la Bucureşti sau Bruxelles, şi atunci toată ţara va înflori. De ce oare românii sunt foarte apreciaţi în multe locuri importante din lume, iar în ţara lor nu au un loc de muncă? În acest sens, exemplul istoric paşoptist ne stă la îndemână. Este greu, dar se poate! Insuflă-i tânărului mândria pentru istoria neamului său! Când ne vorbea profesorul la şcoală de Mihai Viteazul, de Ştefan cel Sfânt, intram în pielea lor ca eroi şi doream, noi, copiii, să facem la fel pentru ţara noastră. Numai aşa va deveni tânărul responsabil. Din păcate, istoria este minimalizată; pur şi simplu s-a tăiat panglica istoriei, s-a întrerupt legătura cu eroii şi martirii neamului, uitându-se că fiecare generaţie făureşte istoria celor următoare.
„Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale”
Vorbiţi, alături de mulţi alţi futurologi, de marea criză alimentară şi a apei. Dar Chevron forează pentru gaze de şist în Dobrogea, unde există un fluviu subteran de apă dulce, cât Dunărea. Nu va fi pusă această resursă în pericol?
Criza apei şi a hranei, din zona anilor 2020, va fi mult mai serioasă şi mai devastatoare decât criza economico-financiară de acum. Suntem pregătiţi să o întâmpinăm? Aceasta este întrebarea. Aurul României nu este cel mineral, îngropat sub munte, ci stratul subţire de sol fertil, la care se adaugă apa şi condiţiile geomorfologice excepţionale ale ţării noastre. Politic vorbind, e nevoie să ştii să cânţi la orgă, adică pe mai multe claviaturi simultan, ca să poţi conduce o ţară. Pentru că o decizie greşită se poate răsfrânge negativ în alte locuri. Prevenţia, anticiparea ne stau la îndemână. Cunosc resursa uriaşă de apă din Dobrogea. Sigur că poate să fie afectată, şi încă grav, dacă se permite această afacere a Chevron, extrem de nocivă, adevărat atentat la adresa vieţii. Este un exemplu tipic de acţiune de-a dreptul criminală a unei corporaţii. Wall Street-ul este numai minciună, lipsit de strategie şi de viziune, un uriaş cu picioare de lut. Exemplul Californiei este grăitor în acest sens: deşi, în ultimii doi ani, în toată California, persistă o secetă devastatoare, politicul a permis demararea forărilor pentru gaze de şist.
În context economic global, cu ce valori naturale vine România în concertul naţiunilor?
România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil, ca să fie păstrată fără luptă! Ştiinţific, din 9 regiuni bio-geografice ale Terrei, România deţine 5, având cea mai importantă eco-regiune la nivel global. Mai mult de jumătate din Carpaţi, cei mai sălbatici ca natură, sunt în ţara noastră. Peste jumătate din carnivorele mari ale Europei sunt în România. Avem apoi Delta Dunării, zonele umede şi pădurile – un tezaur. Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale. Şi, în special, de baza genetică pură pe care o are, fiind printre foarte puţinele ţări din Europa care deţin aşa ceva. Dacă numesc doar cele 220.000 de ha de pădure virgină, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, aflat cu predilecţie în Dobrogea, se poate vedea capacitatea sigură de a dezvolta durabil ţara. Nu poţi avea dezvoltare durabilă fără fundamentul dat de resursele naturale pure. Sub acest aspect, România se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un potenţial multiplicator genetic pentru ţările care au doar resurse financiare, dar nu şi pe cele naturale. Sau au pădure, dar nu au codru. Lumea occidentală este disperată să aibă hrană şi apă de foarte bună calitate pentru cetăţenii ei. Doar astfel îşi asigură continuitatea ca neam. Toţi sunt conştienţi de pericolul alimentaţiei industriale, plină de E-uri şi aducătoare de boli pe care medicina actuală nu le poate trata.
„Ţăranul român reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale”
Între factorii care subminează identitatea românească şi viitorul naţiunii române aţi numit distrugerea ţărănimii. Ce mai reprezintă ţăranii? Mai sunt ei un element identitar al românilor?
Ţăranul român reprezintă gena autentică a civilizaţiei mileniului actual. El reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale, care încearcă cu disperare să-şi îndrepte nesăbuinţele trecutului. Ţăranul român a fost în mare parte distrus de febra consumistă şi de supermarketurile care s-au înmulţit enorm la nivelul întregii ţări. Apoi a fost redus la tăcere, fiindu-i atacat cadrul natural, de care depinde existenţa sa. A fost jefuit orbeşte, s-a vândut pe nimic resursa naturală primară. Prin urmare, eu nu aş promova industria alimentelor bio, ci gospodăria ţărănească tradiţională. Prin ea am ajunge la bio în mod natural. România, ţară bio! Cu ea aş cuceri lumea toată! Roşia românească – cultivă această roşie în Germania. Pune-l pe neamţ să o facă! Ei bine, nu poate, cu toată tehnologia lui, pentru că nu are pământul ţării noastre, care este cel mai roditor. Şi, peste asta, este un pământ sfânt. Dacă se pune la punct agricultura ţărănească tradiţională, exporturile de grâne româneşti se vor face nu pe bani, ci contra aur.
În acest caz, de ce nu sprijină băncile din România ţărănimea?
Cum să sprijine băncile esenţa dezvoltării noastre, când peste 80% din ele sunt străine? Nu au nici un interes să o facă. Decapitalizarea băncilor româneşti s-a făcut cu bună ştiinţă. Dezbaterea politică cea mai frecventă din societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus, intri în impas. Ieşirea din această dilemă nu poate fi dată decât prin cultivarea profesionalismului autentic. Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul sistemului bancar. România este poligon de încercări pentru sistemul bancar internaţional. La filialele din ţara noastră, băncile-mamă trimit cadre de conducere slab pregătite profesional, dispuse la experimente, care duc o politică de jecmănire a populaţiei, şi nu de dezvoltare. S-a ajuns la situaţii absurde: dacă „economiseşti” la o bancă, ajungi să retragi, la sfârşit, mai puţin decât ai depus! România ar trebui să aibă o instituţie de credit agricol, aşa cum a propus Take Ionescu în documentul „România în anul 3000“, încă din 1920. Ce oameni, ce viziune, ce dăruire faţă de ţară!
Se ştie că aţi elaborat Strategia de dezvoltare durabilă a României. Cum ar trebui să fie şi ce puncte ar trebui să alcătuiască această strategie?
În primul rând, trebuie să gândeşti Adevărul, să spui Adevărul şi să iubeşti Adevărul. Cheia succesului în dezvoltarea ţării stă în dragoste, unire, întărirea familiei şi micul producător. Restul sunt detalii. Strategia ţării se poartă în inimă şi are câteva puncte, care încap pe o pagină: 1. Întărirea legislativă şi constituţională a statului. Legi administrate eficient de funcţionari în a căror autoritate populaţia să aibă încredere. 2. Lansarea cercetării şi dezvoltării cu implicarea universităţilor. 3. Politici monetare şi fiscale ferme. Nivelul taxelor să fie scăzut. Păstrarea monedei naţionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Şi sub nici o formă nu trebuie aderat la moneda euro! 4. Dezvoltarea căilor de transport. 5. O politică externă regională şi globală de promovare a concilierii. 6. Transformarea unui handicap în avantaj de nişă economică: agricultura românească. Protecţia pădurilor şi conservarea mediului. Dezvoltarea durabilă – concept naţional. 7. Securitatea persoanei: strategia de sănătate bazată pe prevenţie, hrană sănătoasă, educaţie prin mişcare, politică demografică stabilă. România deţine Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) încă din 2008, dar nu s-a pus în practică nici o propoziţie din acest document. SNDD este un pas spre civilizaţie, este strategia interesului comun, care ar trebui să primeze asupra confruntărilor politice şi momentelor electorale. SNDD stabileşte cadrul de manifestare a ambiţiei de dezvoltare, care nu poate fi programată şi garantată decât pe termen lung. Dificultăţile în elaborarea documentului nu au constat în introducerea de idei noi, ci în efortul de a scăpa de cele vechi. Un ultim aspect esenţial este politica demografică, neglijată total de toate forţele politice din ţară. Pierderea demografică a însumat, între 1990 şi 2014, peste 3 milioane de oameni. Aceasta a făcut să avem 19 milioane de cetăţeni acum, iar consecinţele pe viitor, dacă nu se iau măsuri imediate, vor fi dramatice.
„Laşitatea conduce România! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”
V-aţi opus economiei extractive. Guvernanţii actuali se grăbesc să demareze o serie de proiecte miniere, crezând că asta va genera dezvoltare şi locuri de muncă. Ce propuneţi în schimb?
Pe plan economic, avem nevoie de măsuri pentru a pune în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România, prin consolidarea capitalului naţional, întărirea regimului proprietăţii şi încurajarea iniţiativei antreprenoriale. Aceasta înseamnă o economie civică, moleculară, care ţine cont de faptul că prosperitatea unei naţiuni depinde de prosperitatea fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, nu am nevoie de 5 latifundiari în agricultură, ci de 500.000 de ţărani viguroşi care să dezvolte o ţară întreagă. Nu am nevoie de o economie extractivă cum este acum, în care doar se vând resursele naturale şi activele existente. Dacă îţi vinzi tot ce ai în casă, unde ajungi, cum mai trăieşti? Este nevoie să produci, deci întrebarea care ar trebui pusă fiecărui român este: ce ştii să faci? Un proiect minier sănătos nu înseamnă să vindem resursele pe nimic, ci să folosim noi resursele – asta înseamnă proiect valabil. Prin noi înşine! Mina de la Roşia Montană se poate deschide şi exploata numai de către România, apelând la tehnologia clasică şi prietenoasă cu mediul, dând de lucru la toată lumea printr-o investiţie de numai 100 de milioane de euro. Dar se vrea aşa ceva? S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. După 25 de ani, există impresia că se urmăreşte doar o redistribuire a puterii şi dobândirea de avantaje pentru cei care o deţin. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de o conciliere naţională.
V-aţi declarat îngrijorat că statul român s-a privatizat. Ce presupune această privatizare?
După 1990, statul român s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social, pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea, înainte de 1989, controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-şi, prin „privatizare“, ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic. Laşitatea conduce România! Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
„România este un vultur închis într-o colivie”
Astăzi, toţi politicienii noştri sunt profesori, de regulă la universităţi private. Ce părere aveţi despre nivelul ştiinţific al acestor universităţi?
Conducătorii vremelnici ai României au distrus ţara. Iar puţinii profesori adevăraţi pe care îi mai avem au mâinile legate. Şcoala românească actuală este în suferinţă. Dacă vrei să înrobeşti o ţară, îi distrugi educaţia. Aşa s-a şi întâmplat. Dacă ai educaţie performantă, eşti, ca popor, liber. România este un vultur închis într-o colivie, din care nu poate să-şi întindă aripile, să zboare. Universităţile particulare ar trebui desfiinţate, fără excepţie. Sunt doar o industrie de diplome fără acoperire, urmărind doar profitul şi spălarea creierelor. Au fost viciate, evident, şi universităţile de stat. La Medicină, înainte de ’89, se tragea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intră şi cu 4. Cum să mai comentezi aşa ceva? Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria poporului român este cumva alternativă? Geografia ţării este cumva alternativă? Mama ta este alternativă? Avem cumva alternative sau dileme cu privire la adevărurile morale? Mai toţi politicienii noştri, da, sunt „profesori“ – nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universitari. De unde până unde? Pe vremea lui Spiru Haret, ca să obţii titlul de profesor, treceai prin examene foarte dure, trebuia să înveţi pedagogie, iar la final numirea era semnată de Rege. Astăzi, învăţământul superior din România scoate pe bandă rulantă absolvenţi interesaţi doar de diplomă. Se citeşte foarte puţin. 1,5% din adolescenţi citesc cel mult 2 cărţi pe an. Camera Deputaţilor a votat 28 de milioane de euro pentru cumpărarea de stick-uri de memorie pentru calculatoarele şcolare, în condiţiile în care 50% din şcoli nu au apă caldă şi căldură. Totul este absurd în România!
Analizând sfertul de veac de când suntem liberi, ce puteţi spune? Am câştigat sau nu libertatea? Am ajuns să iubim competiţia între valori, şansa de a alege?
Competiţia minţilor din Occident a fost transformată în România într-o cursă nebună după profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supusă unei manipulări masive. S-a înlocuit ştiinţa cu miturile şi s-a pledat pentru libertate fără responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profeţi din ţara asta se ascund frauda şi manipularea cea mare. România nu este o ţară liberă atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijată. Mulţi şi-au vândut, pentru 30 de arginţi, şi sufletul, şi ţara. Dacă vrei să-i înveţi pe oameni să fie liberi, învaţă-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseriaşi, sunt doar afacerişti.
„Roşia Montană şi gazele de şist nu sunt proiecte, ci afaceri murdare, antinaţionale şi jefuitoare de suflete”
La capitolul „realizări“, în cei 25 de ani de democraţie, consemnăm alarmaţi retrocedările de proprietăţi, făcute pe baza legii restitutio in integrum. Cât şi cum s-a retrocedat?
„În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”, spunea părintele Arsenie Boca. Pentru pământul ţării, eroii neamului şi-au dat viaţa, iar contemporanii noştri îşi vând sufletul pentru un pumn de arginţi. Instituţia proprietăţii este dinamitată în România. Democraţie fără proprietate privată nu există, iar proprietatea privată fără instituţia care să o înregistreze şi să o apere, şi anume cadastrul general, nu există nici ea. De 25 de ani, nu a fost pusă ordine în cadastrul general, pentru că este nevoie de haos. Unde este haos este şi interes, pentru că, în toţi aceşti ani, statul a retrocedat păduri, terenuri, ape, clădiri, în valoare de peste 60 de miliarde de euro! Legea 247 şi Legea 1 din 2000 au distrus pădurile ţării. Încă mai sunt valabile ordonanţe ale lui Horthy, din 1940.
În acest context, cum vor ajuta proiectele Roşia Montană şi gazele de şist, în caz de realizare, economia românească?
În primul rând, nu sunt proiecte, ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi Chevron, în strânsă legătură cu clasa politică românească ticăloasă. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, urmat de Exxon şi British Petroleum. Sunt afaceri antinaţionale şi jefuitoare de suflete, pentru că i-au aruncat pe oameni în război, român contra român, în propria lor ţară. Nu au nici o substanţă ştiinţifică şi sunt total non-ecologice şi distrugătoare de vieţi prin consecinţele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta, dar eu vă spun un lucru: aceste intenţii nu se vor pune în aplicare. Punct. Şi Roşia Montană, şi Pungeşti sunt pământ românesc şi aşa vor rămâne! Iar cei ce le apără sunt eroi. Nu vorbesc de ecologie aici, n-am ce vorbi, eu discut despre pământul meu, care nu este al generaţiei mele, ci al urmaşilor mei şi al urmaşilor urmaşilor mei, în veacul vecilor! Cea mai jalnică este prestaţia clasei politice. Pe 2 decembrie trecut, la Pungeşti, se loveau românii pe români cu ciomegele, dar în Bucureşti era bal cu toalete de mii de euro, purtate de cocotele politice şi corporatiste. Este greţos! Şi un ultim aspect: unde este poziţia BOR faţă de situaţia de la Pungeşti? Cum au fost susţinuţi cei câţiva preoţi şi monahi care s-au opus cu mare curaj fărădelegilor? Din păcate, la noi, românii, tăcerea este un nărav vechi al clerului.
Este pământul ţării de vânzare? Se pare că politicienii şi unii proprietari români nu au nimic împotriva vânzării pământului către străini.
Pământul ţării este sfânt prin eroii, martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, spunea părintele Iustin Pârvu. Nu este de vânzare nimănui şi nicicând. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, politicienii români au dat drumul să se vândă! Dacă nu iubesc glia străbună şi nu au lucrat niciodată pământul, cum să-l apere? La fel este şi cu oamenii: îţi dai afară copiii din casă? Este o luptă teribilă pentru putere. Or, o ţară care are 12% analfabeţi şi încă până la 20% analfabeţi ştiinţific, persoane care citesc, dar nu înţeleg nimic, este uşor de manipulat. Guvernanţii au nevoie de o masă amorfă, care să pună ştampila pe buletinul de vot; în acest scop, populaţia este instrumentată să răspundă pavlovian la pomeni electorale gen ulei, zahăr şi pui.
Ce aţi dorit să spuneţi prin afirmaţia făcută într-o conferinţă: „românii au uitat să trăiască vertical“?
Ne-am uitat tradiţiile şi de unde am venit. Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute, şi atunci îşi iau lumea în cap. Nu există un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalităţii vine din lipsa noastră de dragoste faţă de pământul nostru şi de înţelegere a rostului neamului românesc. Spre exemplu, SUA au transmis de curând că investitorii americani vor veni în România numai dacă se va semna un nou acord cu FMI şi va fi votată o legislaţie permisivă pentru exploatarea gazelor de şist. Cât tupeu trebuie să ai, ca să faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugărnicie ca să o accepţi? Dar „brazii se frâng, nu se îndoiesc“, spunea un erou al neamului, Ion Gavrilă Ogoranu. Eu zic că românii nu vor sta îndărătul gratiilor, până ce bătrâneţea şi rutina vor pune stăpânire pe ei, iar vitejia va rămâne amintire şi dorinţă neîmplinită. Pentru menţinerea verticalităţii, familia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, pentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de români lucrează în afara ţării şi trimit bani acasă. Dar acasă au rămas familii distruse, divorţurile s-au înmulţit peste măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamenii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte.
„Conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii”
De ce credeţi că România este o ţară „condamnată la neputinţă”?
Statul nu pune în practică ce spune sau ce spune legea. Prin urmare, încrederea în instituţiile statului este zero. Dacă ai o lege, îţi mai trebuie una care să o pună în aplicare. Cum să ai încredere în cineva care te fură şi te umileşte permanent? Politicul în România stăpâneşte bine arta manipulării şi a dezinformării, pentru a se menţine la putere. Se schimbă doar politicienii, ei între ei, pentru că în spate au acelaşi scop anticreştin. Iar efectele se văd nu doar în sărăcia şi umilinţa trăite de români în ţară, ci şi în afara ţării. De multă vreme, „român“ este în Occident un calificativ depreciativ, şi nu denumirea unui neam demn de stimă. Supremaţia politicului este în România un semn de pierdere a orientării creştine. Omul a pierdut nădejdea mântuirii, iar politica a devenit un fel de mântuire socială. Compromisul în gândire şi vorbă, nepăsarea în faptă au deschis drum liber absurdului în societatea românească.
Ce nădejde aveţi în refacerea României? Cum vedeţi viitorul ei?
Sunt oameni pregătiţi în această ţară să facă istorie, şi nu spectacol ieftin. La ora actuală, în România este un soi de văicăreală cronicizată. Trebuie făcută diferenţa între văicăreală şi atitudine. Toţi se văicăresc că nu au bani, se plâng de ticăloşia clasei politice, dar nu ies în stradă pentru unire şi schimbare. Nu puneţi, ne îndeamnă Mântuitorul, petic de postav nou la haina veche, pentru că se rupe, şi nici vin nou în burduf vechi, pentru că se crapă. Schimbarea, ca să fie efectivă, trebuie să fie totală. Conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii. Să luăm aminte, vremea refacerii se apropie! Speranţa este mare numai pentru cel ce are credinţa mare. Chiar dacă hoţii şi impostura par astăzi de neînvins, greu de înlăturat, chiar dacă par că sporesc zilnic în putere, chiar dacă avem impresia că a dispărut credinţa, viitorul României va fi demn şi luminos, pentru că pe dedesubtul viiturii rău mirositoare de acum curge fluviul credinţei strămoşeşti. Trebuie doar să îndrăznim!

Ion Longin Popescu
Publicat Miercuri, 05 martie 2014

SURSA : Cotidianul.ro

Discurs Godfrey Bloom in Parlamentul European

ROMÂNIA, ULTIMUL BAL

de Adrian Paunescu

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

DINCOLO DE INTELECT!

A. P.  2013.

Am găsit un text, în literatura veche a Indiei (Langa Purana, II, 39-40), în cuprinsul căruia bombănelile mele şi ale altora par să fi fost anticipate cu vreo două-trei mii de ani în urmă (Puranas au apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o tradiţie orală care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuiţiile profetice ale hinduismului se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizaţiei terestre . Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunţă textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru:

„Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte – spun textele – o alarmantă creştere . Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili . Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate .

Lucrătorii  manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali , iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne . Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al castelor, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti , o ireparabilă d ezordine socială.  

Necinstea va căpăta o răspândire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri.  

(Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! ( Nu fac decât să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.).  

Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute.  

Proștii , impostorii , naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii „ drepţi “, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mâncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ şi de ( fast-food! n.m., A.P.).

Limbile vor săraci , vorbirea se va trivializa .

Vor fi mai multe femei decât bărbaţi , vor prolifera asociaţiile criminale , va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru.  

Se vor răspândi, pretutindeni, bolile de stomac . Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie , de lehamite , cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul .

Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii  fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.

Discernământul (ca percepţie a deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, instituţia respectului va intra în derivă (vor fi respectaţi, preponderent, cei nedemni ).

Vor câştiga teren neruşinarea , călcarea cuvântului dat, invidia .
Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu de trecut, forţa va prevala dreptăţii , ospeţia va declina, vulgaritatea va împânzi totul.”

Contemporanii noştri ar putea îmbogăţi acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experienţa cotidiană.
Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine.
Nu vreau, pur şi simplu, să-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie nu i-ar strica.
Ar fi, poate, un început de terapeutică...

„Nici în 44 când au venit trupele sovietice, România n-a fost într-o situație mai gravă decât este acum”, a declarat academicianul Dinu C. Giurescu, duminică seara, la Antena 3.

”O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori. Este cazul României.

După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie.

În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării!

Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.

Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!

Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească?

Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.

Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.

Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.

Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română se operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.

Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.

Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.

Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.

În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?

Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.

Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?

Încotro ne îndreptăm, Doamne?

H O T Ă R Â R E A

CONSILIULUI DE ONOARE

PENTRU ORDINUL NAŢIONAL STEAUA ROMÂNIEI

Luând act de sesizările cavalerilor Ordinului Naţional ”Steaua României” – Corina Creţu, Alexandru Petru Frătean, Şerban Constantin Valeca, Petru Şerban Mihăilescu, Gabriela Firea, Ecaterina Andronescu, Ilie Sârbu, Gabriel Oprea – pentru retragerea decoraţiei Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, acordată domnului  Tőkés László, prin Decretul nr. 1864/2009,

Consiliul de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua României”, constituit în temeiul prevederilor Legii nr. 29/2000, ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 77/1999, precum şi ale HG nr. 1511/2005, întrunit în data de 20 noiembrie 2013,

Constatând gravele prejudicii morale, civice şi de imagine publică aduse

cavalerilor Ordinului Naţional ”Steaua României” prin fapte dezonorante care aduc atingere valorilor democratice ale României, valorilor şi intereselor Uniunii Europene,   relaţiilor dintre naţiunile şi popoarele noastre, păcii şi legalităţii internaţionale şi care, totodată, dăunează bunei convieţuiri interetnice,

În temeiul atribuţiilor care i-au fost conferite prin Legea 29/2000, HG 151/2005, precum şi prin Hotărârea Adunării Generale a Ordinului din 19 septembrie 2013, cu cinci voturi pentru şi o abţinere,  

HOTĂRĂŞTE:

      Articol unic:  Se propune Preşedintelui României ca – în temeiul prevederilor Legii   nr. 29/2000, Art. 52 (b) şi Art. 53 – să retragă Ordinul Naţional  ”Steaua României”  în grad de Cavaler, acordat domnului Tőkés László, prin Decretul nr. 1864/2009.

Semnează:

1.      IONEL HAIDUC – PREŞEDINTE

2.      CONSTANTIN DEGERATU

3.      COSTIN GEORGESCU

4.      MIRCEA GEOANA

5.      ECATERINA ANDRONESCU

6.      GABRIELA FIREA 

7.      ŞERBAN BRĂDIŞTEANU

Se anexează: Motivarea privind propunerea de retragere a Ordinului Naţional ”Steaua României” domnului Tőkés László.

 20 NOIEMBRIE 2013

BUCUREŞTI, ROMANIA

Hotărârea a fost redactată în trei exemplare originale, în limba română

MOTIVARE

privind propunerea de retragere a Ordinului Național ”Steaua României” domnului Tőkés László

În contextul dezvoltării şi amplificării relaţiilor de cooperare şi colaborare dintre România şi Ungaria – ca state europene democratice angajate în procesul comun al construcţiei europene şi euroatlantice – precum şi în cel al consolidării participării comunităţii maghiare din România şi a formaţiunilor politice şi civice ale acesteia la consolidarea democraţiei în ţara noastră, în ultimii ani s-a consacrat o formă de manifestare specifică (politică, civică, ştiinţifică şi culturală) denumită Şcoala de Vară de la Băile Tuşnad (Tusvanyos). De-a lungul timpului, la această manifestare au participat numeroase personalităţi politice, culturale, civice şi ştiinţifice din România şi Ungaria, din partide şi organizaţii neguvernamentale româneşti, ungureşti sau din alte ţări europene. În multe cazuri, printre participanţi s-au numărat preşedinţi sau foşti preşedinţi ai României sau Ungariei, prim-miniştri în funcţiune sau foşti prim-miniştiri, miniştri, lideri de partide politice, parlamentari şi europarlamentari. Manifestarea a prilejuit dezbateri deschise, complexe, uneori ”aprinse”, care au contribuit, pe ansamblu, la îmbunătăţirea relaţiilor politice, culturale civice şi interumane.

Într-un astfel de context, la data de 27 iulie 2013, la finalul ediţiei din acest an a Şcolii de Vară– manifestare la care participau premierul Ungariei şi un secretar de stat din Ministerul de Externe ungar, cetăţeanul român  Tőkés László (Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler şi europarlamentar reprezentând România), a solicitat expres şefului guvernului ungar să acţioneze în aşa fel încât Ungaria să ofere protecţie Transilvaniei.

         Această declaraţie şocantă (care nu a fost infirmată la acea dată de către domnul Tőkés) a trezit numeroase reacţii în opinia publică din România, reacţii care, în esenţă, au calificat-o ca fiind provocatoare, contrară spiritului cooperării româno-ungare şi valorilor pe care se întemeiază construcţia Uniunii Europene. Marea majoritate a comentariilor diferitelor personalităţi publice (politice, culturale sau civice), dar şi ale ziariştilor sau oamenilor obişnuiţi au pus în evidenţă faptul că o declaraţie de acest fel, o asemenea solicitare şi un astfel de îndemn nu pot să nu intre  în contradicţie cu valorile şi interesele poporului român, ale democraţiei şi statului de drept, cu prevederile Constituţiei şi ale legilor statului român, obligatorii pentru toţi cetăţenii României.

         Unul din efectele acestor dezbateri publice s-a materializat sub forma ideii de retragere a Ordinului Naţional ”Steaua României” care îi fusese conferit domnului Tőkés în anii anteriori, pe considerentul că un cetăţean român, onorat cu cea mai înaltă distincţie a statului român – Ordinul Naţional ”Steaua României” – care pune în discuţie valorile fundamentale ale oricărui stat democratic de drept (cu atât mai mult ale statului al cărui cetăţean este şi care i-a conferit distincţia), nu este demn de aceasta.

         Pe acest fond, dezbaterile din opinia publică s-au canalizat spre clarificările privind modalităţile practice, legale, prin care se poate realiza sancţionarea civică a atitudinii – contrară spiritului pe care Ordinul Naţional ”Steaua României”  îl implică – manifestată de domnul Tőkés László. Dezbaterile au pus în evidenţă faptul că o asemenea procedură poate fi declanşată numai de către Consiliul de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua României”, la cererea unor membri ai Ordinului.      

            Într-un astfel de context, la data de 29 august 2013, europarlamentarul român Corina Creţu (cavaler al Ordinului în grad de Cavaler), a adresat Cancelariei Ordinelor din cadrul Administraţiei Prezidenţiale o solicitare de retragere a decoraţiei ce fusese acordată domnului Tokes. Ulterior, i s-au alăturat alţi şapte Cavaleri ai Ordinului, cu aceeaşi solicitare. Solicitarea lor a invocat drept temei art. 5 al Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare ale ordinelor naţionale, aprobat prin HG nr. 1511/2005, care are următoarea prevedere: ”Cavalerii unui ordin naţional pot semnala Cancelariei Ordinelor atitudini şi fapte pe care le consideră dezonorante, comise de alţi cavaleri ai respectivului ordin, şi care le aduc prejudicii morale şi ating demnitatea şi onoarea ordinului.”

         În procesul de evoluţie democratică a ţării noastre, reînvierea acestui Ordin s-a făcut prin OUG nr. 11/1998  care, la art. 1, prevede că ”se reinstituie Ordinul naţional Steaua României, cel mai înalt ordin românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare, aduse statului şi poporului român”. Potrivit Legii nr 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, la art. 3, al (1), se prevede că  ”Decoraţiile sunt conferite cetăţenilor români pentru serviciile excepţionale aduse statului şi poporului român... şi pentru merite deosebite în activitate”, iar la art. 4, al (1), că ”Decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret.”

Legea 29/2000 prevede, de asemenea, la art. 52: “Calitatea de membru al unui ordin se poate pierde în următoarele situaţii: a) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa privativă de libertate; b) pentru fapte dezonorante, altele decât cele prevăzute la lit. a), care aduc prejudicii morale membrilor ordinului”, iar la art. 53: “Pentru judecarea faptelor dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, altele decât cele prevăzute la art. 52 lit. a), se constituie un consiliu de onoare pentru fiecare ordin.”

         În temeiul acestor prevederi şi având în vedere solicitările formulate de unii membri ai Ordinului, Cancelaria Ordinelor a convocat Adunarea Generală a Ordinului Naţional ”Steaua României” pentru data de 19.09.2013, în scopul alegerii Consiliului de Onoare. Convocarea s-a făcut de către Cancelaria Ordinelor prin anunţarea individuală a membrilor Ordinului, prin publicarea anunţului în ziare centrale şi prin difuzarea anunţului ca ştire prin mai multe posturi de televiziune şi de radio centrale. Ştirile au fost preluate de media locală, precum şi pe forumurile de socializare.

         La data de 19.09.2013, orele 16.00, Adunarea Generală a Ordinului s-a întrunit, în şedinţă legală (Cf. prev. Legii 29/2000, art. 54, al. 2), în scopul alegerii Consilului de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua României”. La lucrările Adunării Generale a Ordinului au participat 123 cavaleri. Pe baza votului participanţilor la Adunarea Generală şi potivit prevederilor Hotărârii nr. 1511/2005 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare ale ordinelor naţionale, Art. 1, al. (1), la acea dată s-a constituit Consilul de Onoare pentru Ordinulul Naţional ”Steaua României” format din 7 (şapte) membri, în următoarea componenţă nominală: Haiduc Ionel – Cavaler al Ordinului în grad de Mare Cruce; Degeratu Constantin – Cavaler al Ordinului în grad de Mare Cruce; Brădişteanu Şerban – Cavaler al Ordinului în grad de Mare Ofiţer; Georgescu Costin – Cavaler al Ordinului în grad de Mare Ofiţer; Geoană Mircea – Cavaler al Ordinului în grad de Comandor; Firea  Gabriela – Cavaler al Ordinului în grad de Ofiţer; Andronescu Ecaterina – Cavaler al Ordinului în grad de Cavaler.

În conformitate cu prevederile art. 2, al. (3) din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare ale ordinelor naţionale, domnul academician Ionel Haiduc a fost ales Preşedinte al Consiliului de Onoare, ca fiind membrul cel mai în vârstă dintre membrii din cele două grade superioare (Mare Cruce şi Mare Ofiţer).

Potrivit prevederilor Regulamentului (art. 1 al 2), consiliile de onoare pentru ordinele naţionale ”judecă faptele dezonorante care aduc prejudicii morale cavalerilor ordinelor naţionale respective, altele decât faptele penale sancţionate cu pedeapsa privativă de libertate prin hotărâre judecatorească ramasă definitivă”. Acelaşi act normativ (art. 5 al 2) prevede că, în acest scop, ”Cancelaria Ordinelor va convoca Consiliul de Onoare şi va invita persoana învinuită, şedinţa urmând a avea loc în cel mult 45 de zile de la data primirii sesizării.” Pe aceste temeiuri, Consiliul de Onoare pentru Ordinulul Naţional ”Steaua României”, sesizat cu cererile de retragere a decoraţiei acordate domnului Tőkés László, a stabilit ca prima şedinţă să aibă loc la data de 26.09.2013. Cancelaria Ordinelor a trimis domnului Tőkés László invitaţia de a participa la şedinţă, comunicându-i acestuia data, ora, locul şi scopul activităţii.

La data de 26.09.2013, orele 16.00 Consiliul de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua României” s-a întrunit în prima şedinţă consacrată analizării sesizărilor adresate şi discuţiei cu domnul Tőkés László. În perioada anterioară, membrii Consiliul de Onoare au luat cunoştinţă de mai multe afirmaţii şi aprecieri ofensatoare făcute de domnul Tőkés László la adresa Consiliului de Onoare şi a membrilor săi, precum şi de contestarea publică a legalităţii, legitimităţii şi onorabilităţii Consiliului şi a membrilor acestuia. Membrii Consiliului luaseră, de asemenea, cunoştinţă de faptul că domnul Tőkés László declarase că nu se va prezenta la întâlnirea la care fusese invitat şi că, în schimb, îşi va trimite un avocat care să îl reprezinte. Pe baza analizei prevederilor legale şi documentaţiei disponibile, în cadrul şedinţei Consiliul a apreciat, în unanimitate, că nu există temei legal pentru primirea avocatului domnului Tőkés László (ca reprezentant al acestuia), deoarece actele normative care reglementează activitatea consiliilor de onoare prevăd expres, limitativ şi neinterpretabil (art. 10) că:

(1) La şedintele de lucru ale consiliilor de onoare poate participa, fără drept de vot, în calitate de şef al tuturor ordinelor, Preşedintele Romaniei;

(2) La şedintele de lucru ale consiliilor de onoare participa, fără drept de vot, cancelarul ordinelor sau altă persoana desemnată de acesta;

(3) Lucrările de secretariat ale consiliilor de onoare se asigură de Cancelaria

Ordinelor.

         În temeiul acestor prevederi legale, Consiliul a comunicat avocatului domnului Tőkés decizia sa, după care a trecut la dezbaterea pe fond a faptelor sesizate, a conţinutului şi a semnificaţiilor acestora, pe baza argumentaţiei depuse de cavalerii ordinului solicitanţi şi a documentaţiei publice disponibile. Au fost dezbătute aspectele şi implicaţiile de ordin etic, moral, civic şi de imagine publică pe care declaraţiile domnului Tőkés le prezintă, aspectele legale care au semnificaţie morală şi civică în cauza aflată în dezbaterea Consiliului şi căile procedurale de urmat. Având în vedere volumul mare de lucru, complexitatea cauzei şi nevoia unor documentări suplimentare, precum şi din dorinţa sinceră de a discuta, totuşi, cu domnul Tőkés László, Consiliul de Onoare a decis să organizeze o nouă şedinţă în data de 18 octombrie 2013, în care scop a adresat Cancelariei Ordinelor rugămintea de a trimite domnului Tőkés o nouă invitaţie pentru acea dată. Cu acelaşi prilej, Consiliul şi-a manifestat disponibilitatea de a discuta şi cu alţi membri ai Ordinului – la solicitarea acestora sau invitaţi – pentru clarificarea unor aspecte referitoare la faptele dezonorante puse în discuţie.

         La data de 18.10.2013, orele 16.00, Consiliul de Onoare s-a întrunit din nou în şedinţă pentru continuarea dezbaterilor privind faptele dezonorante considerate că ar fi putut aduce prejudicii morale cavalerilor Ordinulul Naţional ”Steaua României”, sesizate de cei opt membri ai Ordinului, precum şi pentru stabilirea modului de soluţionare a cererii de ridicare a decoraţiei acordate domnului Tőkés, formulate de aceştia. Şi cu această ocazie, Consiliul a constatat că domnul Tőkés László nu a dat curs invitaţiei de a discuta cu membri Consiliului de Onoare problemele sesizate de colegii săi. În plus, Consiliul a luat notă de faptul că domnul Tőkés îşi continuase campania de jignire şi denigrare a membrilor Consiliului, precum şi campania de dezinformare a opiniei publice, pretinzând că este o victimă a răfuielilor politice neocomuniste, ”pesediste”, antimaghiare şi antisemite, victimă căreia i s-ar fi refuzat dreptul la apărare. Concomitent, prin declaraţiile sale publice, domnul Tőkés încerca să identifice mişcarea revoluţionară declanşată la Timişoara cu propria sa persoană şi cu cauza separatismului etno-politic pe care încerca să îl promoveze astfel. În cadrul şedinţei, Consiliul de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua Romaniei” a ascultat punctele de vedere ale fiecărui membru, argumentele pro şi contra faţă de solicitarea aflată în dezbatere şi a evaluat semnificaţia intervenţiilor şi presiunilor făcute în favoarea domnului Tőkés László de către diferite personalităţi politice, culturale sau ştiinţifice din ţară şi din afara ţării. A fost, de asemenea, ascultat un cavaler al Ordinului – domnul  Alexandru Petru Frătean – care a dorit să informeze Consiliul cu privire la unele aspecte referitoare la acţiunile şi declaraţiile domnului Tőkés László relevante pentru analiza situaţiei. Pe baza concluziilor de etapă conturate, Consiliul de Onoare a stabilit să se întrunească într-o nouă şedinţă, la data de 20.11.2013, pentru luarea unei hotărâri privind soluţionarea cauzei.

         La data de 20.11.2013, orele 16.00, Consiliul de Onoare s-a întrunit în ultima şedinţă dedicată soluţionării cererilor de retragere a Ordinului Naţional ”Steaua României” care îi fusese conferit domnului Tőkés László în anii anteriori, cerere adresată de către cei opt cavaleri ai Ordinului. La momentul începerii şedinţei, membrii Consiliului de Onoare au constatat că domnul Tőkés László s-a prezentat (neinvitat) pentru discuţii pe tema cunoscută, după ce, în prealabil, făcuse din nou afirmaţii ofensatoare la adresa Consiliului şi a unora dintre cavalerii care sesizaseră Cancelaria Ordinelor. Deşi domnul Tőkés László nu fusese invitat, şi deşi nu mai exista obligaţia legală de a fi primit pentru discuţii, membrii Consiliului au acceptat să poarte cu acesta o discuţie colegială, pe care au considerat-o ca posibil utilă, apreciind că prin aceasta nu se încalcă dispoziţiile legii şi se dă dovadă de spirit cavaleresc. Din păcate, şi de această dată, domnul Tőkés László a manifestat rea-credinţă şi un comportament complet necolegial, dezonorant. Astfel, în primul rând, a insistat ca la discuţie ”să participe oficial”, în mod obligatoriu, avocatul său (domnul Előd Kincses), care nu este membru al Ordinului, urmând ca discuţia să fie purtată, în principal cu acesta. În al doilea rând, în faţa membrilor Consiliului de Onoare, acesta a reiterat aprecierile sale ofensatoare la adresa acestuia (numind Consiliul – o comisie pesedistă; definind activitatea Consiliului ca fiind o răfuială politică a ”şefului” PSD şi a şefului statului; numindu-i pe membrii Consiliului ”instrumente” ale unui partid politic şi agenţi antimaghiari). Consiliul de Onoare nu s-a lăsat provocat de acest comportament provocator, dezonorant pentru un cavaler al Ordinului, manifestând  moderaţie şi reţinere. Membrii Consiliului i-au solicitat domnului Tőkés să-şi ceară scuze şi i-au comunicat că acceptă prezenţa fizică în sală a domnului Előd pentru a-l ajuta/consilia în situaţiile în care acesta nu ar fi înţeles bine întrebările puse de partenerii de dialog sau semnificaţia morală, etică sau civică a unor noţiuni sau concepte. Domnul Tőkés László a refuzat să îşi ceară scuze şi a susţinut că dacă nu se acceptă participarea oficială a domnului Előd Kincses la şedinţă, el va pleca din sală, ceea ce a şi făcut în fapt.

            În aceste circumstanţe, în conformitatea cu mandatul său şi având în vedere necesitatea respectării voinţei Adunării Generale, precum şi din nevoia încadrării în termenele procedurale prevăzute de actele normative în vigoare, Consiliul de Onoare a ascultat ultimele concluzii prezentate de fiecare membru, după care a trecut la vot. La luarea deciziei au participat 6 (şase) din cei 7 (şapte) membri ai Consiliului. A lipsit, din motive obiective, domnul Şerban Brădişteanu. Votul a fost secret, cu buletine introduse în urnă. Suportul tehnic pentru desfăşurarea votării a fost asigurat de Cancelaria Ordinelor, care a pregătit buletinele şi urna şi a numarat voturile. Membrii Consiliului de Onoare au avut de răspuns, prin DA sau NU, la cererea adresată de către cavalerii care au solicitat retragerea Ordinului Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler acordată domnului Laszlo Tokes. Rezultatul votului a fost următorul:

-          Voturi PENTRU retragerea decoraţiei: 5 (cinci);

-          Voturi CONTRA retragerii decoraţiei: 0 (zero);

-          ABŢINERI: 1 (unu).

Rezultatul votului a fost comunicat Cancelariei Ordinelor, urmând ca aceasta să primească, în termen legal, HOTĂRÂREA CONSILIULUI DE ONOARE şi MOTIVAREA acesteia.  

            În temeiul atribuţiilor care i-au fost conferite prin Legea 29/2000, HG 151/2005 şi Hotărârea Adunării Generale a Ordinului din 19 septembrie 2013, Consiliul de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua Romaniei”:  

Luând act de sesizările cavalerilor Ordinului Naţional Steaua României (Andronescu Ecaterina, Creţu  Corina,  Firea Gabriela, Frătean Alexandru Petru, Mihăilescu Petru Şerban, Oprea Gabriel, Sârbu Ilie, Valeca Şerban Constantin), pentru retragerea decoraţiei Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, acordată domnului Laszlo Tokes, prin Decretul nr. 1864/2009,

Consiliul de Onoare al acestui ordin, constituit în temeiul prevederilor Legii nr. 29/2000, ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 77/1999, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1511/2005, întrunit în data de 20 noiembrie 2013, la Academia Română,

Constatând gravele prejudicii morale, civice şi de imagine adus cavalerilor Ordinului Naţional ”Steaua României” prin faptele dezonorante care aduc atingere valorilor democratice ale României, valorilor şi intereselor Uniunii Europene, relaţiilor dintre naţiunile şi popoarele noastre, păcii şi legalităţii internaţionale, şi care, totodată, dăunează bunei convieţuiri interetnice,

A hotărât să propună, cu cinci voturi pentru şi o abţinere:

Retragerea Ordinului Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, acordat domnului Tőkés László, prin Decretul nr. 1864/2009.

*

         În cursul deliberărilor, Consiliul de Onoare pentru Ordinul Naţional ”Steaua Romaniei” a constatat o serie de aspecte temeinice, relevante, substanţiale şi convingătoare care ne determină să apreciem că domnul Tőkés László a săvărşit, prin declaraţiile sale repetate, prin atitudinile, îndemnurile şi instigările sale, prin inţiativele şi acţiunile sale politice periculoase, faptele dezonorante care aduc grave prejudicii morale cavalerilor Ordinul Naţional ”Steaua Romaniei”. În sprijinul acestei concluzii, aducem în atenţie următoarele:

1. Prin Decretul numărul nr. 1.864 din 14 decembrie 2009, publicat în Monitorul Oficial  nr. 884 din 17 decembrie 2009, domnului Tőkés László Tokes i s-a acordat Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler. Ordinul a fost acordat în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 4 alin. (3), ale art. 6 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989.

În înţelesul  Legii 29/2000 şi ale HG 1511/2005, servicii excepționale, civile sau militare privesc fapte de concepție, organizare și coordonare, astfel:

a) realizări de mare importanță în apărarea intereselor supreme ale statului român: independență, suveranitate, unitate și integritate teritorială;

b) mari contribuții la dezvoltarea economiei naționale și a serviciilor publice;

c) creații științifice, artistice și culturale de mare valoare națională și internațională;

d) mari merite în dezvoltarea și promovarea colaborării dintre România și alte state sau organisme internaționale.

În termeni generici, decoraţia, cu valoare de simbol, avea menirea să onoreze persoana decorată pentru faptele sale de natură morală şi etică vizând împotrivirea faţă de dictatura comunistă şi aspiraţia pentru libertate. Orice apreciere de bună credinţă a evenimentelor din 1989 nu poate constata altceva decât faptul că Revoluţia din Decembrie a avut ca obiectiv înlăturarea dictaturii comuniste şi instaurarea libertăţii şi democraţiei. Nici în Timişoara, nici la Bucureşti şi niciunde altundeva în România, Revoluţia nu a vizat compromiterea independenţei şi suveranităţii naţionale ori a integrităţii teritoriale şi nici punerea în discuţie a acestora. Şi la Timişoara şi la Cluj-Napoca şi la Sibiu, dar, mai ales, la Bucureşti – unde s-a decis victoria poporului român împotriva dictaturii –– s-a strigat şi s-a murit pentru România (V. ”România este numai una” – Bucureşti, 22-23 decembrie 1989). Alături de libertate, democraţie şi principiile statului de drept, aceste valori fundamentale – independenţa, suveranitatea naţională şi integritatea teritorială – sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric (politic, social, economic şi militar, civic şi cultural) care încorporează marile sacrificii ale poporului român, consacrate de tratatele internaţionale la care România este parte, consfinţite în Constituţie şi încorporate în edificiul normativ al Uniunii Europene.

Este, desigur, de presupus că domnul Tőkés – europarlamentar român din 14 iulie 2009 – cunoaşte prevederile Tratatului privind Uniunea Europeană care, încă din preambul, statuează că fondarea acestui edificiu s-a făcut de către popoarele europene ”inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care     s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturi inviolabile şi inalienabile ale persoanei, precum libertatea, democraţia, egalitatea şi statul de drept”, având ca scop ”să întărească solidaritatea între popoarele” europene. Prin declaraţiile, iniţiativele politice, atitudinile revizioniste şi instigările la ură interetnică, domnul europarlamentar român încalcă în mod grosolan aceste principii, cerând – în dispreţul Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi al obligaţiilor sale de a le respecta, proteja şi promova – constituirea unei ”regiuni” în care cetăţenii români de etnie română (sau de altă etnie decât cea maghiară) să fie supuşi, simultan, şi voinţei politice şi juridice a unui alt stat ”protector” (dobândind, astfel mai multe obligaţii), în timp ce cei aparţinând etniei maghiare ar dobândi doar o serie de drepturi în plus/privilegii. Astfel de manifestări – care definesc o atititudine politică discriminatorie şi contrară spiritului Unional –  nu doar că reprezintă  fapte care îl dezonorează pe purtătorul însemnelor şi crează prejudicii morale celorlalţi membri ai Ordinului, dar sfidează şi calitatea sa de europarlamentar român, situaţie pe care o sesizăm şi Parlamentului European. Menţionăm aceasta şi deoarece Regulamentul de Procedură al Parlamentului European prevede (la Art. 19 §2) următoarele: ”Comportamentul deputaţilor este caracterizat de respect reciproc şi se bazează pe valorile şi principiile definit în textele fundamentale ale Uniunii Europene”. Este, deci, regretabil că un europarlamentar român sfidează grav, repetat şi programatic aceste norme, afectând negativ imaginea ţării şi a calităţii reprezentanţilor ţării noaste în forumul european.

Pe de altă parte, şi sub imperiul sentimentelor pe care spiritul lui Decembrie le reînvie an de an, considerăm că încercările domnului Tőkés László de a confisca  în interes şi folos personal simbolurile Revoluţiei şi de a denatura sensul acesteia dovedesc că acesta nu a înţeles nimic din mesajul pe care Ordinul conferit de preşedintele României a dorit să i-l transmită (mesaj pe care acesta îl ignoră cu aroganţă şi cinism) şi reprezintă, totodată, fapte dezonorante grave pentru un cavaler al Ordinul Naţional ”Steaua Romaniei”. La fel şi îndemnurile şi instigările sale la încălcarea legalităţii interne, a celei unionale şi internaţionale. Subliniem aceste aspecte deoarece, în declaraţiile sale publice, domnul Tőkés apreciază că propunerea de retragere a distincției ar fi "un act antirevoluționar" ce face parte din procesul "restaurării postcomuniste". Astfel, în efortul nedemn de a confisca simbolistica revoluţionară a Timişoarei, domnia sa a afirmat că "De vreme ce Timişoarei <i-a fost furată revoluţia>, Ordinul naţional Steaua României, ce mi-a fost conferit în anul 2009, i-a făcut dreptate într-o anumită măsură şi <oraşului-martir>. În cazul în care mi se va retrage această distincţie, gestul ar echivala cu desconsiderarea repetată a trecutului revoluţionar al Timişoarei. Mai mult, ar constitui o nouă dovadă a restaurării relaţiilor şi organizării de tip comunist ce are loc în prezent". [http://www.romanialibera.ro/ actualitate/politica/tokes-retragerea-ordinului-steaua-romaniei-echivaleaza cu-descon siderarea-trecutului-revolutionar-al-timisoarei-311926.html; http://www.antena3.ro/ politica/tokes-retragerea-ordinului-steaua-romaniei-ar-echivala-cu-desconsiderarea-trectului-revolutionar-al-timisoarei]. 

Din această perspectivă, Consiliul de Onoare apreciază că domnul Tőkés datorează martirilor Timişoarei mai mult respect, cel puţin pe măsura sprijinului pe care l-a primit, cu sacrificiul vieţii unora dintre revoluţionari, iar încercarea repetată de a confisca meritele Timişoarei şi timişorenilor reprezintă un abuz moral care îl dezonorează şi îl fac nedemn de a purta acest insemnele acestui Ordin Naţional. Aducem în sprijinul acestei aprecieri şi opinia unui alt europarlamentar român – doamna Renate Weber – potrivit căreia ”La acest moment, eu nu cred că domnul LaszloTokes este identificat, în Parlamentul European, că ar fi fost simbolul Revoluției”. O astfel de opinie, competentă şi de bun-simţ, reprezintă un alt argument credibil în susţinerea ideii că, prin declaraţiile şi acţiunile sale, Tőkés László se plasează într-o postură morală dezonorantă pentru el şi inacceptabilă pentru statul român şi cetăţenii săi, în numele cărora acesta este europarlamentar. De altfel, este o chestiune generală de natură etică şi morală care subliniază ideea că premierea morală pentru un fapt trecut nu conferă imunitate morală sau impunitate morală pentru fapte dezonorante săvârşite ulterior.  

2. În ceea ce priveşte problematica pusă în discuţie prin cererile adresate de cei opt cavaleri ai Ordinului, Consiliul de Onoare a luat notă că, la data de de 27 iulie 2013, la finalul Şcolii de Vară de la Tuşnad-Băi, manifestare la care participau premierul Ungariei şi un secretar de stat din Ministerul de Externe ungar, cetăţeanul român  Tőkés László – Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler şi europarlamentar reprezentând România – a solicitat expres şefului guvernului de la Budapesta ca Ungaria să ofere protectorat/protecţie Transilvaniei. Potrivit relatărilor de presă de atunci, domnul Tőkés László – referindu-se la ceea ce dânsul considera că trebuie să fie o unitate a maghiarilor din vechile teritorii ale Imperiului Austro-ungar – a făcut umătoarele afirmaţii: "Trebuie să vedem ce preţ plătim pentru această unitate. Îl rugăm pe premierul Viktor Orban şi Guvernul condus de el să construiască un sistem de cooperare naţională, în aşa fel încât să oferiţi protectorat Transilvaniei". [http://www.mediafax.ro/politic/ tokes-lui-viktor-orban-construiti-un-sistem-in-asa-fel-incat-sa-oferiti-protectorat-transilvaniei11165079].

Solicitarea – expresă şi lipsită de ambiguităţi – a trezit numeroase dezbateri şi reacţii în cadrul opiniei publice, tendinţa de dezaprobare civică şi politică fiind cea dominantă. O astfel de atitudine a vizat întregul spectru politic şi civic românesc. [Ex. Mihai Răzvan Ungureanu: Cererea de "protectorat" a lui Tokes nu intră în cadrul constituţional; http://www.mediafax.ro/politic/mihai-razvan-ungureanu-cererea-de-protectorat-a-lui-tokes-nu-intra-in-cadrul-constitutional-11165724].

         După cum menţionam anterior, Consiliul de Onoare a constatat că, pe fondul acestor dezbateri, au apărut propuneri şi solicitări privind retragerea ordinului conferit domnului Tőkés László prin Decretul numărul nr. 1.864 din 14 decembrie 2009. Astfel de aprecieri critice sau solicitări privind retragerea decoraţiei au fost făcute de numeroase personalităţi politice, culturale, ştiinţifice şi civice, de jurnalişti, formatori de opinie şi alţi cetăţeni români din ţară şi de peste hotare, unele dintre ele mergând până la observaţia că un astfel de politician nu merită nici cetăţenia română. [http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/membrii-ordinului-steaua-romaniei-discuta-joi-la-cotroceni-despre-retragerea-decoratiei-lui-tokes-312880.html;. http://www.evz.ro/detalii/stiri/1055099.html].   

3. În acest context, şi în raport cu primul criteriu de acordare a înaltei distincții a statului român, activitatea publică a domnului Tőkés László nu numai ca nu rezonează cu spiritul care guvernează existenţa Ordinului, cu exigenţele morale, de onoare şi demnitate pe care calitatea de membru – dobândită prin lege  şi conferită prin decret prezidenţial – o implică şi o presupune, ci dovedește o gravă lipsă de respect față de cetăţenii României, de statul român și de Constituția României. Din analiza cererilor privind retragerea decoraţiei, a documentaţiei puse la dispoziţie de cavalerii care au făcut această solicitare, a documentaţiei publice referitoare la activitatea antiromânească a domnului Tokes şi a altor date reliefate pe timpul dezbaterilor Consilului de Onoare, au rezultat numeroase aspecte de această natură, dintre care reţinem, în rezumat, următoarele episoade mai relevante:  

v La data de 27 iulie 2013, domnul Tőkés a făcut – în prezența premierului Ungariei – următorul apel public-instigare: ” Îl rugăm pe premierul Viktor Orban şi Guvernul condus de el să construiască un sistem de cooperare naţională, în aşa fel încât să oferiţi protectorat Transilvaniei, cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud".

v În luna august 2013, domnul Tőkés László a revenit asupra acestei declaraţii, în sensul întăririi ei, spunând următoarele: ”Noi, ardelenii, ne-am săturat ca Bucureştiul să administreze Ardealul ca pe un soi de colonie. Istoria ultimelor decenii a demonstrat - mai mult sau mai puţin - că, în mod succesiv, puterea de la Bucureşti este incapabilă de o guvernare corespunzătoare”.

v În luna iulie 2011, domnul Tőkés László a declarat că "puterea românească" trebuie să-şi ceară iertare pentru "păcatele" pe care le-au suferit maghiarii "în epocile post-Trianon şi post-comunism", ei cerând în schimbul teritoriilor pierdute drepturi, "inclusiv autodeterminare limitată şi orice formă de autonomie".

v În luna iulie 2010, domnul Tőkés László a declarat  la Universitatea (Şcoala) de Vară "Tusvanyos" că, ”dacă o microregiune precum Kosovo şi-a dobândit autonomia, acelaşi lucru ar fi posibil şi în Ţinutul Secuiesc, iar, dacă va fi nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă”.

v În luna iulie 2010, domnul Tőkés declara: "În 2008, am lansat o scrisoare către NATO, cu acel obiectiv comun al maghiarilor, obţinerea autonomiei, şi am atras atenţia conducătorului NATO că problema comunităţii maghiare poate să fie un risc de securitate în zona Europei Centrale, indirect şi pentru NATO, şi am cerut sprijin pentru înfiinţarea autonomiilor maghiare în toate zonele".

           Documentaţia studiată de membrii Consiliului de Onoare este, însă, mult mai vastă. Aprecieri asemănătoare pot fi regăsite în peste 130 de intervenţii ale domnului Tőkés László în Parlamentul European. Multe alte declaraţii, din ţară şi din străinătate, pline de neadevăruri, menite să intoxice opinia publică şi să-i consolideze beneficiile politice şi materiale proprii, obţinute prin exploatarea meritelor revoluţionare, conturează ideea unui demers programatic, planificat şi de lungă durată în direcţia denigrării statului român, a guvernării româneşti şi a românilor ca naţiune şi popor. Aşa, de exemplu, domnul Tőkés declara, la Miercurea-Ciuc  că  ”de 90 de ani încoace, în România se petrece un genocid”, referindu-se la o pretinsă politică de românizare forţată a regiunilor locuite preponderent de etnici maghiari, subliniind că ar trebui făcut un studiu privind românizarea secuimii. În aceiaşi idee, într-un comunicat de presă, domnul Tőkés László afirma că "Se pare ... că există un program guvernamental secret care ar popula teritoriile locuite de maghiari, în primul rând secuimea, cu moldoveni care deţin cetăţenia română". Şi tot în acelaşi spirit calomnios,  domnul Tőkés László ataca Biserica Ortodoxă Română pe care o acuza de "colonizare", susţinând că "Este ceva nefast că în numele Domnului Iisus Hristos se construiesc, se duce această mişcare de clădire a bisericilor ortodoxe peste nivelul necesar. Deci este clar că ortodoxia română s-a aliat politicii de colonizare a naţionalismului românesc. Şi aceasta este o metodă - românizarea, asimilarea românească a Transilvaniei".

         Simpla lectură a relatărilor despre astfel de acţiuni, a declaraţiilor ca atare, fără a lua în calcul impactul lor public negativ, pune şi mai mult în evidenţă caracterul lipsit de onoare şi demnitate a propăvăduitorului unor astfel de idei de sorginte fascisto-horthistă, revanşarde şi revizioniste, care, prin conţinutul lor, prin metodologie şi articulare, readuc în memorie campaniile regimului hortist din perioada de dinaintea Dictatului de la Viena. Ele reprezină, indubitabil fapte dezonorante care aduc grave prejudicii morale membrilor Ordinului Naţional ”Steaua României”. Mai mult decât atât, prin astfel de declaraţii (acţiuni politice conştiente, programatice), prin lansarea unor astfel de mesaje verbale cu rol de instigare şi provocare, domnul Tőkés a avut în vedere (şi a realizat) sponsorizarea (cel puţin morală) a organizaţiilor extremiste, de inspiraţie hortistă, din arealul transilvan. Din această perspectivă, şi având finalitatea urmărită, cadenţa specifică operaţiunilor psihologice din cadrul războaielor informaţionale moderne, perseverenţa şi natura mesajelor lansate, aceste fapte au aspectul unor acţiuni din arsenalul terorismului ideologic, vizând subminarea fundamentelor democratice ale statului român.

             În acelaşi timp, prin astfel de declaraţii, acţiuni politice şi instigări la încălcarea legilor şi a spiritului european, prin activitatea sa în calitatea de lider al unui partid politic şi al unor organizaţii non-guvernamentale, domnului Tőkés László face apologia ideologiilor şi acţiunilor politice extremiste promovate de partide şi organizaţii pretins civice care sfideaza prevederile normelor privind activitatea partidelor politice şi a organizaţiilor civice. Ne referim, cu prioritate la următoarele:

- Constituţia României, Art.40, alin 2: ”partidele sau organizaţiile care prin

scopurile ori activitatea lor militează împotriva … suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”;

- Legea nr.14/2003, art.3, alin 1: ”pot funcţiona ca partide politice numai asoci-

aţiile cu caracter politic, constituite potrivit legii şi care militează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale”;

- Legea nr.14/2003, art 3, alin 2: ”sunt interzise partidele care prin statutul, pro-

gramele, propaganda de idei ori prin activităţile pe care le organizează încalcă preve-derile art. 30, alin. 7, din Constituţia României”; ”sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii … … incitarea la ură naţională … la separatism teritorial…”.

Este, deci, mai mult decât evident că un om politic cetăţean român, lider al unui

partid pe care îl îneamnă să încalece aceste prevederi legale este total nedemn să poarte insemnele Ordinului Naţional ”Steaua României”.

4. Din perspectiva nemijlocită a conduitei civice, reamintim domnului Tőkés

László – cetăţean  al României decorat cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de  Cavaler – că, potrivit art. 15, §1 din Constituţie, cetăţenii României ”beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”. ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege” (Constituţie, art. 16). ”Sunt interzise prin lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă, religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică” (Constituţie, art. 30, §7). ”Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libetăţile celorlalţi.” (Constituţie, art. 57). Ce altceva sunt multe din ”declaraţiile” (”opiniile personale” ale) domnului Tőkés László decât defăimarea ţării şi a naţiunii sau îndemn la ură naţională, sau incitare la discriminare, la separatism teritorial? Şi ce sunt, din perspectiva unui Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României”, aceste acte defăimătoare, îndemnuri la ură naţională ori incitări la discriminare şi separatism altceva decât fapte dezonorante? Or, dacă dintr-o perspectivă îngustă, deformată, rău-voitoare, domnul Tőkés László poate pretinde că manifestările sale sunt expresii ale unei ciudate libertăţi de exprimare, lipsită de responsabilitatea implicită oricărei libertăţi umane, din perspectiva calităţii de europarlamentar (cetăţean) român, decorat cu Ordinul Naţional ”Steaua României”, toate acestea reprezintă fapte dezonorante  grave, care aduc prejudicii Ordinului, punând în discuţie calitatea morală şi etică a membrilor săi care, în viziunea legiuitorului (reprezentant al cetăţenilor României), a instituit această decoraţie pentru promovarea valorilor şi intereselor României eterne, nu ale unor indivizi vremelnici.

Subliniem acest aspect deoarece, potrivit legii: ”Cavalerii ordinelor naţionale care poartă vizibil însemnele ordinului primesc salutul sau onorul militar cuvenit” (art. 43/L.29/2000); ”Cavalerii ordinelor sunt asimilaţi gradelor militare şi beneficiază de onoruri militare” (art. 44/L.29/2000); ”Cavalerii ordinelor vor fi invitaţi să participe la manifestaţiile publice prilejuite de Ziua Naţională a României sau la diverse alte aniversări şi comemorări, asigurându-li-se de către organizatori locuri de onoare.” (art. 46/L.29/2000). Despre ce fel de onoruri şi onoare poate fi vorba în cazul unui membru al Ordinului care instigă la ştirbirea suveranităţii naţionale, care susţine că în România se petrece un genocid împotriva cetăţenilor români de etnie maghiară or secuiască, sau care afirmă că Biserica Ortodoxă Română este angajată într-o ”campanie de colonizare nefastă” a unor locuri din România în care trăiesc cetăţeni români de etnie maghiară? Cum ar putea primi un astfel de om onoruri militare şi locuri de onoare la sărbătoarea naţională a României pe care domnia sa o defineşte ca fiind o zi de doliu pentru el. Încercările, stânjenitoare, ale unor politicieni apropiaţi, de a-l apăra pe domnul Tőkés de impresia negativă profundă pe care declaraţia de la Tuşnad-Băi a produs-o în societatea românească (sub pretextul libertăţii de exprimare) nu au făcut decât să întăreacă şi mai mult convingerea că ne afăm în faţa unui atentat grav la onoarea şi demnitatea poporului român şi nu au mai convins pe nimeni (V. ”Cum îl apără Kelemen Hunor pe Tokes: Oricine are dreptul constituțional de a spune PROSTII” http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-il-apara-kelemen-hunor-pe-tokes-oricine-are-dreptul-constitutional-de-a-spune-prostii).

        

         5. Tema autonomiei (culturală, teritorială, totală) a comunităţilor maghiare şi/sau a secuilor din România este o temă predilectă în declaraţiile provocatoare ale domnului Tőkés László. În forma sa principială, ea poate fi considerată – în limitele raţionalităţii politice – o chestiune posibilă şi necondamnabilă din perspectiva democraţiei. În practica unor actori politici, însă, ea este utilizată cu rea-credinţă şi în modalităţi care subminează democraţia autentică. În cazul de faţă, aceasta este una din modalităţile pe care domnul Tőkés László le promovează sub acoperirea dreptului la liberă exprimare, invocând, în plus, faptul că ideea ca atare se regăşte şi în programele altor personalităţi politice de etnie maghiară din România sau ale altor partide care reprezintă interesele comunităţilor maghiare din ţara noastră. Şi, tot în apărarea sa, domnul Tőkés László invocă faptul că şi alţi politicieni aflaţi în aceeaşi situaţie ar fi făcut declaraţii asemănătoare, pentru care însă nu sunt traşi la răspundere. În această chestiune, Consiliul apreciază că, în acord cu logica firească, invocarea unei (pretinse) greşeli săvârşite de altcineva nu scuză şi nu legitimează propria greşală. Ceea ce înseamnă că faptele sale (atunci când sunt) nu sunt mai puţin dezonorante dacă fapte asemănătoare, săvârşite de alţii, n-ar fi sancţionate. Consiliul de Onoare consideră, însă, că – în baza legii – el este investit să analizeze şi să propună sancţionarea faptei (dacă există) numai în legătură cu chestiunea concretă cu care a fost sesizat, ceea ce înseamnă că, dacă domnul Tőkés László are cunoştinţă de săvârşirea altor fapte dezonorante similare, de către alţi membri ai Ordinului, domnia sa era şi este îndreptăţit să ceară retragerea lor, atât timp cât a fost şi încă este membru al Ordinului.

         Mai mult decât atât, prin solicitarea expresă a sprijinului sau a protectoratului/protecţiei din partea guvernului de la Budapesta pentru Transilvania (populaţie+teritoriu; concept politico-administrativ nedefint), domnul Tőkés László dorește, practic, să transforme o problemă locală, a unor comunități (ori, poate, mai exact, o problemă locală artificială, utilizată ca instrument de legitimare electorală de către unii politicieni în căutare de voturi), într-o problemă internațională. O astfel de atitudine provocatoare, care dezonorează pe orice cetăţean român şi european loial patriei sale şi construcţiei europene, are la bază o acţiune programatică vizând denigrarea şi subminarea Tratatului de pace de la Paris (din anul 1920), care a pus capăt Primului Război Mondial, în temeiul unor principii democratice comune (europene şi americane), de pace fără învingători şi învinşi, pace prin promovarea drepturilor popoarelor şi naţiunilor. Prin acest Tratat, respectiv prin componenta sa semnată în Palatul Trianon, Tratatul a consacrat apariţia statului ungar independent şi suveran modern (în graniţele sale actuale), întregirea democratică a unora din statele vecine (între care şi Romania), reglemetarea problemelor teritoriale şi etnice dintre Austria şi Ungaria.  Contestarea permanentă a Tratatului de la Trianon şi îndemnul adresat cetăţenilor români de etnie maghiară de a sfida realităţile consfinţite de acest Tratat (îndemn adresat şi altora – politicieni şi cetăţeni ai Ungariei, politicieni şi cetăţeni din alte state europene sau nord-americane, etc.) nu reprezintă expresia dreptului la opinie (libertate de gândire), ci expresia unei campanii revizioniste de factură fasciso-hortistă, similară acţiunilor şi atitudilor incriminate de legislaţia europeană şi internaţională din aceeaşi specie cu antisemitismul, rasismul şi xenofobia – manifestări repudiate oriunde în lume.

         Prin acestă abordare, care instigă la încălcarea legislaţiei internaţionale (dar şi prin impactul direct asupra realităţilor prezentului, consacrate în procesul construcţiei europene), domnul Tőkés László încalcă şi îndeamnă la încălcarea principiilor şi reglementărilor care stau la baza întregii construcţii politico-juridice a noii Europe şi care constituie temeiul noilor relaţii de cooperare şi colaborare dintre România şi Ungaria, în conformitate cu principiile dreptului internaţional, ale Cartei Naţiunilor Unite. În detaliu, este vorba de, cel puţin, următoarele tratate şi acorduri:

         - Tratatul de pace de la Paris (Trianon) din 1920;

- Tratatul de pace de la Paris (1947);  

- Tratatele de aderare la ONU a României şi Ungariei;

- Actul Final de la Helsinki (1975);

- Carta de la Paris pentru o Nouă Europă (1990);

- Tratatul de înţelegere şi bună vecinătate între România şi Ungaria (1996);

- Tratatele de aderare la NATO a Ungariei şi Romaniei;

- Declaraţia privind cooperarea şi parteneriatul strategic româno-ungar

  pentru Europa secolului XXI (29 noiembrie 2002);

- Tratatele de aderare la Uniunea Europeană a Ungariei şi Romaniei.

         Toate aceste documente promovează ideea respectării drepturilor omului în egală măsură şi în corelaţie cu idea respectării independenţei şi suveranităţii statelor, a integrităţii teritoriale a acestora – principii constituente ale construcţiei europene. Toate acestea cheamă la acţiune “împotriva activităţilor care încalcă  independenţa, egalitatea suverană sau integritatea teritorială a statelor participante” (Carta de la Paris), astfel că orice acţiune menită să ducă la subminarea acestor principii şi norme este ilegală, imorală şi dezonorantă pentru un cetăţean european, indiferent de etnia sa, de poziţia sa politică sau de funcţia sa.

         6. Din această perspectivă, discursul politic al domnului Tőkés László contravine flagrant prevederilor Constituției României, document pe care domnia sa îl consideră fără valoare, acesta susținând în repetate rânduri că nu el trebuie să-și ajusteze discursul și acțiunile în raport cu Legea supremă, ci că aceasta trebuie schimbată în sensul dorinţelor sale, prin renunțarea la prevederea  referitoare la caracterul de stat naţional unitar al României. Este, din aceste considerente, ilogic şi imoral ca domnului Tőkés László să-i fie permis să poarte insemnele Ordinului Naţional ”Steaua României” – acordat, potrivit Decretului nr. 1864 din 14 decembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, în condiţiile în care, prin acţiunile sale, acesta încalcă şi îndeamnă la încălcarea prevederilor Constituţiei, aducând – prin astfel de fapte dezonorante – prejudicii morale, civice şi de imagine publică membrilor Ordinului.

         Este de menţionat faptul că relaţiile politice, economice, culturale şi de securitate româno-ungare sunt reglementate prin mai mult de 150 de tratate, acorduri, convenţii şi alte documente bilaterale, toate bazate pe principiile Tratatului de la Trianon din anul 1920 şi ale Tratatului de la Paris din anul 1947. Toate aceste principii au fost încorporate în prevederile Constituţiei României şi ale Tratatului româno-ungar din anul 1996, devenind – prin aderarea României şi Ungariei la Uniunea Europeană – patrimoniu de drept al Uniunii Europene. A considera acum Tratatul de la Trianon ca fiind criminal şi a îndemna la instituirea protecţiei Ungariei asupra unor milioane de cetăţeni români din România reprezintă o ofensă foarte gravă şi impardonabilă la adresa României, a statului de drept şi a tuturor românilor. O astfel de atitudine – care îndeamnă făţiş la ură interetnică şi la conflict – se constituie, totodată, într-un un gest sfidător la adresa celor două state şi popoare, un gest care dezonorează profund pe orice cetăţean român care, în consecinţă, nu mai poate fi purtătorul unei astfel de distincţii. Prin astfel de declaraţii, atitudini, gesturi simbolice şi alte fapte reprobabile, domnul Tőkés László dovedeşte că nu vrea să a înțeleagă nimic din reproșurile legitime și argumentate care i s-au adus, continuând să lanseze în spaţiul public declarații absurde, neîntemeiate, calomnioase. Domnia sa a încălcat flagrant, continuu şi în mod deliberat, regulile de conduită publică impuse de calitatea de membru al Ordinului Național ”Steaua României”, pentru că, pe fond, promovând un discurs agresiv, profund antiromânesc, domnul Tőkés dovedește lipsă de respect față de statul român și este, prin urmare, nedemn de prestigioasa decorație primită din partea acestuia. Prin sancţiunea propusă, Consiliul nu contestă, deci, dreptul său la opinie, ci constată doar că un membru al Ordinului care face astfel de declaraţii, respectiv domnul Tőkés, este nedemn să facă parte din rândul membrilor acestui Ordin.

Din aceaste considerente, apreciem că sunt, totodată, întrunite cerinţele Curţii Constituţionale a României care, prin Decizia nr. 88/2009, stabileşte că, în evaluarea unor astfel de fapte este necesară luarea în considerare a unui just raport de proporţionalitate între faptele care au determinat acordarea unui ordin şi cele care stau la baza propunerii de retragere a lui, având în vedere că o astfel de conduită este nedemnă şi dezonorantă, indiferent de meritele anterioare ale acelei persoane.

         7. Elocvent în raport cu atitudinea nedemnă a domnului Tőkés László față de statul român, de autoritățile sale şi de organizaţiile româneşti cu valoare de simbol este și refuzul acestuia de a răspunde invitației la dialog lansată de Consiliului de Onoare [Laszlo Tokes ignoră Consiliul de Onoare al Ordinului „Steaua României” – http://www.telegrafonline.ro/1379970000/articol/246692/laszlo_tokes_ignora _consiliu l_de_ onoare_al_ordinului_8222steaua_romaniei8221.html], inițial prin neprezentare, iar, la ultima ședință, prin refuzul dialogului direct şi desemnarea unui avocat pentru a vorbi în numele său, deși i se explicase anterior acestuia că, potrivit legii, activitatea Consiliului de Onoare nu este o instanţă de judecată în sensul juridic al termenului (de natură penală, civilă, administrativă, fiscală, arbitrală, etc.), iar activitatea acestuia este una care operează în spaţiul onoarei şi al demnităţii, în cel etic şi moral.

Este adevărat că Hotărârea 1511/2005 face vorbire despre judecată (Consiliile de onoare ale fiecărui ordin judecă faptele persoanelor decorate ... – HG 1511/2005, art. 4, al. 1) şi despre persoana învinuită (HG 1511/2005, art. 5, al. 2). O astfel de ”judecată”, însă, este una colegială şi cavalerească, una care presupune participarea directă a persoanei în cauză. Şi aceasta pentru că activitatea Consiliului de Onoare nu este una bazată pe principiul contradictorialităţii – în cadrul căreia ”reclamantul” şi ”pârâtul” se confruntă încercând să convingă ”juriul” de vinovăţia, rspectiv nevinovăţia cuiva. Ca urmare, aceasta exclude din principiu reprezentarea prin avocat şi participarea unor persoane străine Ordinului la dezbateri. O astfel de procedură nu împiedecă dreptul la apărare deoarece, pe de o parte, persoana în legătură cu care s-a făcut sesizarea este invitată să participe la şedinţa Consiliului şi, pe de altă parte, hotârârea Consiliului de Onoare nu produce efecte juridice directe asupra calităţii celui în cauză. Aceste efecte se vor produce (dacă se vor produce) numai printr-un act administrativ  egal cu cel prin care aceasta s-a acordat (Decret prezidenţial). Ori acest act administrativ poate fi atacat în justiţie, fapt ce garantează dreptul la apărare.    

În context, menţionăm şi faptul că, în procesul dezbaterii acestei cauze, Consiliul de Onoare a luat notă de întâmpinarea depusă de ”avocatul”  domnului Tőkés László, care – în scopul tergiversării soluţionării problemei – a contestat legalitatea Consilului, deşi era evident faptul că acesta s-a constituit în strictă conformitate cu prevederile Legii 29/2000 și ale Hotărârii de Guvern nr. 1511/2005. Aceste acte normative nu stabilesc nici un cvorum obligatoriu pentru Adunarea Generală a Ordinului, nu interzic (nu limitează) dreptul politicienilor de a face parte din Consiliul de Onoare şi nu stabilesc nici o incompatibilitate de tipul ”antepronunţării” prin declaraţii sau cereri adresate Cancelariei Ordinelor. Mai mult decât atât, este de menţionat că unele dintre aceste persoane au fost alese, în mod democratic, în Consiliul de Onoare, în considerarea faptului că participanţii la vot cunoşteau opinia acestora cu privire la incompatibilitatea celor care săvârşesc fapte dezonorante cu calitatea de membru al Ordinului. Calitatea de membru al unui partid politic care activează legal în România (calitate pe care o au unii dintre cei ce au fost aleşi membri ai Consiliului de Onoare)  nu poate constitui un motiv temeinic şi legal pentru ca domnul Tőkés să fie îndreptăţit să califice Consiliul de Onoare ca fiind o ”Comisie pesedistă”. Dicolo de faptul că membrii Consiliului au respins cu vehemenţă acuzaţia impertinentă a domnului Tőkés, solicitându-i să-şi ceară scuze, dovada cea mai clară a lipsei de partizanat a membrilor Consiliului de Onoare şi a spiritului cavaleresc promovat este aceea că aceştia au amânat în două rânduri luarea unei decizii în absența domnul Tőkés, deși Regulamentul de funcționare nu îi obliga la o astfel de atitudine.

         Cu toate acestea, chiar şi în această situaţie, domnul Tőkés László a preferat să aducă ofense membrilor Consiliului şi, apoi, să părăsească lucrările acestui forum pe care l-a comparat cu un tribunal din perioada comunistă, aducând acuzații grave și nefondate membrilor acestuia, în particular, și regimului politic din România, în general: ”Un regim post-ceaușist și post-securist se află la Putere în țara noastră, regim care, pe lângă negarea asigurării drepturilor maghiarilor minoritari, reneagă și moștenirea timișoreană a schimbării din decembrie 1989”. În acelaşi ton, domnul Tőkés a continuat să lanseze şi alte atacuri ulterioare la adresa valorilor constituţionale, civice, democratice ale României, ale statului de drept şi ale cetăţenilor români: ”Repet această cerere faţă de Ungaria, dar şi faţă de Europa, să se asigure din partea Ungariei şi a Uniunii Europene unite apărarea comunităţii maghiare din România.” [http://www.politicaromaneasca.ro/pages/view/16219].

         8. În ceea ce priveşte susţinerea repetată şi ostentativă a domnului Tőkés László că declaraţiile sale sunt simple opinii asupra cărora nu se poate exprima nimeni fără a-i încălca dreptul la liberă exprimare, reiterăm încă odată convingerea Consiliului de Onoare că declaraţia care a declanşat această dezbatere, ca şi multe alte pretinse declaraţii, iniţiative politice, aprecieri, instigări şi îndemnuri reprezintă veritabile ”fapte dezonorante” (în înţelesul Legii 29/2000 şi OUG 11/1998) care aduc prejudicii morale membrilor Ordinului Naţional ”Steaua României”. Ne-a întărit această convingere şi recenta sancţionare publică a declaraţiilor altui europarlamentar român (domnul Corneliu Vadim Tudor), făcute în cadrul Parlamentului European. În acest sens, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii – prin Hotărârea nr. 1034/19.11.2013 – a decis că declaraţiile publice ale celui în cauză au fost de natură să aducă grave prejudicii sistemului judiciar şi magistraţilor din Romania.

         9. În considerarea tuturor acestor argumente, convingeri şi susţineri, având în vedere temeinicia şi legitimitatea morală şi civică a cererilor de retragere a Ordinului Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler acordat domnului Tőkés László, Consilul de Onoare a apreciat, cu o majoritate substanţială, că – în scopul protejării valorilor şi intereselor Ordinului – este necesară retragerea, de către Președintele României, a decoraţiei şi excluderea, pe cale de consecinţă, a domnului Tőkés László, din rândul membrilor Ordinului Naţional ”Steaua României”.

         Menţionăm încă odată că problema generată de o astfel de conduită nu poate fi, în niciun fel legată de limitarea libertății de exprimare. Libertatea – în toate formele ei – presupune și responsabilităţi, iar o retorică violentă, ce incită la ură interetnică și conflict, ce contravine spiritului democratic și regulilor de conviețuire în spațiul naţional al României şi în spaţiul Uniunii Europene, trebuie să fie sancţionată cu fermitate deoarece un astfel de discurs, dublat de gesturi provocatoare, nu este compatibil cu calitatea de membru al Ordinului Național ”Steaua României”.

MEMBRII CONSILIULUI DE ONOARE :

1.     IONEL HAIDUC – PREŞEDINTE

2.     CONSTANTIN DEGERATU

3.     COSTIN GEORGESCU

4.     MIRCEA GEOANA

5.     ECATERINA ANDRONESCU

6.     GABRIELA FIREA

7.     ŞERBAN BRĂDIŞTEANU

Documentul a fos redactat în trei exemplare originale, în limba română.