Peste 3 milioane de romani au stat in tara pina la limita emigrarii, astazi sint imprastiati pe intreg Pamintul.
Cei care au ramas in tara sint plini de datorii la banci, au ipoteci pentru urmatorii 20-30 de ani, ei si copiii lor au datorii suplimentare de zeci de miliarde de dolari pentru tot restul vietii. Cei care au firme sint in pragul falimentului desi muncesc 14-16 ore pe zi si tin Romania din taxele si impozitele lor!
Toti ceilalti, care nu se regasesc mai sus, traiesc sub pragul subzistentei, fie ca sint pensionari, tineri, angajati sau someri, tarani sau oraseni.
Dar cel mai grav este ca 22 de milioane de romani au pierdut orice speranta pentru natiunea lor, pentru tara lor!
Cu totii am fost liberi o zi, in decembrie ’89, iar de 23 de ani sintem sclavi. Munca silnica si credinta in tara noastra ne-au orbit. Abia astazi deschidem ochii si intelegem ca nu doar Revolutia ne-a fost confiscata. Miza a fost confiscarea Romaniei, cu oamenii si cu bogatiile ei. “Gradina Maicii Domnului”, cum murmura Papa Ioan Paul al II-lea, a fost vinduta de Iudele dintre noi la pret de nimic. TRADARE, GENOCID, SUBMINARE la pachet cu VINZAREA SUVERANITATII NATIONALE!
Sint prea batrin sa plec din tara mea,
E prea tirziu sa imi gasesc o tara!
Sa ies in strada este tot ce am,
Atit mi-au mai lasat dusmanii mei de neam,
Si voi fi linga cei mai buni romani
Ce inteleg ca EI ne sint stapini!
Voi sta in ploi si frig, afara,
S-arat ca nu sint tradator de tara,
Voi fi pe strazi pina tirziu in noapte,
Pina la ultimul gram de libertate!
Fiindca ASA, NU SE MAI POATE!
E tara mea si nu a LOR,
E viata mea si simt ca mor
Daca ii las pe ei sa-mi vinda
Si SUFLETUL, pe-o biata punga!
Eu am pierdut cind am crezut in Romania,
Dar vine timpul sa intorc acest destin,
Sa-mi iau curajul, disperarea si minia
Si sa-i zdrobesc cu gindul cel divin!
Sint prea batrin sa plec din tara mea,
E prea tirziu sa imi gasesc o tara!
Sa fiti iubiti!
Radu Moraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu