Incep sa apara „PILONII” REFORMEI !

Lizica Mihuţ, rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad - o carieră construită pe un CV umflat cu… articole de ziar

Scris de Lucian Paulescu - ZIUADEVEST.ro

Joi, 07 Aprilie 2011 11:24

 Rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Lizica Mihuţ, a reuşit să acceadă în funcţii importante (membru CNCSIS, structura care se ocupă cu cercetarea ştiinţifică în învăţământul superior românesc, de exemplu) în baza unui CV umflat, la propriu, cu date fie irelevante, fie cu afirmaţii false, fie cu… articole publicate, de-a lungul anilor, în presă şi botezate pompos studii ştiinţifice pe diverse teme. Am arătat deja cum acelaşi personaj a reuşit, parte şi în baza acestui CV, să pună mâna pe bani nemeritaţi din proiecte şi programe europene, unde apare fie ca director de proiect, fie ca membru în echipă deşi nu are competenţe în domeniile respective.
Vezi CV-ul rectorului
Ca fapt divers, chiar declaraţia sa de avere postată pe site-ul oficial al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (www.uav.ro) atestă că Lizica Mihuţ a încasat din aceste programe şi proiecte peste 140.000 lei într-un an, adică, aproape un miliard şi jumătate de lei vechi. Nu vom mai insista asupra acestui aspect dar vom analiza alte surprize scoase la lumină de acelaşi CV care, ignorat de cei cu drept de decizie, a permis ca Lizica Mihuţ să-şi construiască o nemeritată aură de specialist care i-a facilitat, printre altele, accesul în organisme importante şi chiar în postura de conducător de doctorat într-o disciplină pentru care nu are pregătirea superioară necesară, în afara diplomei de licenţă.

Lizica Mihuţ, o viaţă concentrată într-un… rând

Nu este vorba, evident, de întreaga sa carieră, ci de primii 48 ani de viaţă sau, mai precis, despre primii 25 de ani de experienţă profesională, după absolvirea, în 1968, a Universităţii din Timişoara. Nu găsim nici un detaliu concret despre ce a făcut Lizica Mihuţ în perioada 1968-1993, în afara menţiunii: „01.09.1968-01.10.1993-Profesor în învăţământul preuniversitar”. Evident că în aceşti ani, 25 la număr, Lizica Mihuţ a avut o activitate profesională însă, din CV, aceasta nu poate fi cuantificată. A predat în câteva şcoli şi licee din Arad însă rectorul de azi, conducător de doctorat în Gramatica limbii române, membru a diverse comitete şi comiţii care de care mai prestigioasă, autor de volume pe care le vinde studenţilor şi masteranzilor (parte dintre ei profesori titulari, cu grade didactice) nu a reuşit, la vremea respectivă, să ocupe post de profesor titular în vreuna dintre aceste unităţi de învăţământ preuniversitar din Arad.

Mai mult, din CV-ul care atestă parcursul profesional al Lizicăi Mihuţ lipseşte un capitol însemnat, de aproximativ un deceniu, în care a fost cadru didactic la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Există sute de foşti studenţi care au urmat cursurile predate de actualul rector al Universităţii „Aurel Vlaicu” la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”. Omisiunea în acest caz nu ascunde nimic altceva decât, eventual, o problemă de caracter a celei care şi-a publicat CV-ul detaliat pe site-ul universităţii.

Fantezii de CV

Pentru că un CV de cadru didactic universitar trebuie să evidenţieze, în principal, competenţele acestuia în domeniul căruia i s-a dedicat şi, mai ales, anvergura ştiinţifică a celui care l-a întocmit, nici din CV-ul Lizicăi Mihuţ nu puteau să lipsească detalii legate de specializări şi studii ştiinţifice realizate şi publicate de-a lungul anilor. O simplă lectură a documentului însă scoate la lumină de la început multe semne de întrebare. Fără a intra în toate detaliile (www.uav.ro), evidenţiem doar câteva fantezii care au fost plasate de cea în cauză pe post de materiale doveditoare ale competenţelor ale. La capitolul „Specializări” putem găsi, de exemplu, câteva mostre din perioada celor 25 de ani de discreţie despre care am amintit anterior care ridică semne de întrebare: o aşa-zisă specializare la Biblioteca Naţională din Ierusalim (Israel) din 1988 sau cele de la Sremski Karlovici (Iugoslavia), Arhivele Academiei de Stiinţe (1986, 1987). Trecând peste inerentele dubii privind modul cum a ajuns în perioada comunistă în cele două ţări, ne punem întrebarea ce şi în ce limbă a putut studia Lizica Mihuţ în cele două specializări externe atâta vreme cât nu stăpâneşte limba oficială a nici uneia dintre cele două ţări. Nu mai vorbim despre „specializările” asumate de un filolog prin formaţie la Universităţi Politehnice din Barcelona, Londra, Coimbra (Portugalia) sau la un Institut de Mine din Saarbrucken. Urmează apoi o sarabandă de universităţi vizitate de Lizica Mihuţ după ce a devenit rector, unde a avut eventual discuţii despre parteneriate universitare, în nici un caz nu a urmat specializări.

Presa, domeniu de… cercetare ştiinţifică

În lipsă de lucrări de referinţă (trecem aici peste volumele de Gramatică, scrise ca autor unic sau co-autor, după anul 1995, nota bene, care intră în domeniul său de competenţă), filoloaga Lizica Mihuţ a ales să-şi umfle CV-ul cu… articole publicate în presă. Un impresionant capitol din CV, Capitolul 3, este dedicat lucrărilor de Management universitar. Pentru un lector neavizat, cele 10 lucrări postate pot epata. Însă în opt cazuri, este vorba despre binecunoscutele cărţi dedicate Universităţii „Aurel Vlaicu” pentru fiecare din anii în care Lizica Mihuţ a devenit rector, compuse în majoritate din culegeri de articole din presă despre activitatea Universităţii, dublate de documente administrative, Laudatio ale personalităţilor distinse cu titlul de Doctor Honoris Causa etc. Orice, numai teorie de management nu. Diferenţa până la totalul de 10 este dată de un articol la o sesiune de comunicări, unde Lizica Mihuţ apare coautor şi un document despre sistemul de credite transferabile ECTS, unde apare tot ca şi coautor. Apogeul este atins însă în capitolul VII – Publicaţii în reviste de cultură. Alte reviste şi ziare. Selectiv. Aici, ne-am aştepta să găsim, aşa cum se practică în cazul unor universitari sau cercetători de prestigiu, dovezi de studii profunde, în domenii ştiinţifice legate de pregătirea profesională a titularului de CV. Şi găsim… articole publicate în presă, de-a lungul anilor, de Lizica Mihuţ, cum ar fi fostul cotidian judeţean de partid „Flacăra roşie”, care cu siguranţă nu a fost un ziar cultural şi nici nu a avut pretenţii ştiinţifice. Merită consemnat faptul că mare parte dintre articolele de aşa-zisă istorie a culturii reprezintă detalii despre istoria teatrului care apar şi în controversata teză de doctorat a Lizicăi Mihuţ, susţinută, conform unor autori, în problematici legate de Teatru, nu de Filologie. Cele mai semnificative postări din CV apar la sub-capitolul numit simplu: Alte articole. Cităm câteva titluri: Invitaţie la băi (Flacăra roşie nr. 11909, 15 septembrie 1984), Vacanţele copiilor la Năvodari (Litoral, nr. 1489, 1985), o întreagă serie dedicată Năvodariului şi vacanţelor la Năvodari, Minunaţi oameni care ne fac vacanţele frumoase (Litoral, nr. 1740, 1987), Agricultura… (Flacăra roşie, nr. 13330, 16 aprilie 1989) şi multe de acelaşi calibru. Completate de interviuri publicistice cu personalităţi, alte articole de ziar şi, în concluzie, aproape orice în afară de adevărate studii şi articole ştiinţifice care ar fi trebuit să compună un CV la asemenea nivel.

Congrese şi sesiuni ştiinţifice inventate

Pentru că dă bine, un universitar de prestigiu, cu bogată activitate ştiinţifică, trebuie să participe obligatoriu la sesiuni de comunicări şi congrese internaţionale. Este drept, într-un domeniu oarecum limitat privind vizibilitatea internaţională, cum este cel al gramaticii limbii române sau al limbii române contemporane, e dificil să găseşti congrese internaţionale pentru a viza participări. Dar dacă nu le găseşti, le poţi inventa. Este cazul Lizicăi Mihuţ, care enunţă o bogată listă de localităţi unde ar fi participat la asemenea congrese. Parte dintre ele par să fie aşa-zisele specializări amintite anterior la Universităţi Politehnice (vezi Barcelona, Coimbra) sau la Institutul de Mine din Saarbrucken. Culmea este însă atinsă cu menţionarea localităţii ungare Gyula (2002, 2003, 2004 şi 2005) ca loc al unor asemenea sesiuni sau congrese de prestigiu. La Gyula nu există nici o universitate care să le fi găzduit, însă există apartamentul proprietate personală cumpărat de Lizica Mihuţ după ce a ajuns rector…

Aşteptăm reacţia celor în drept

Postarea de informaţii nereale într-un document cum este CV-ul, la acest nivel, mai ales atunci când în baza sa semnatarul vizează funcţii importante, ne poate duce cu gândul la un fals în declaraţii. Pentru că CV-ul Lizicăi Mihuţ impresionează doar prin volum, nu prin conţinut (spre comparaţie, să menţionăm CV-ul tatălui ministrului Educaţiei, profesorul universitar doctor Ionel Funeriu, cadru didactic şi prodecan la aceeaşi universitate de stat din Arad, un document extrem de consistent şi serios care, spre deosebire de Lizica Mihuţ, chiar atestă o bogată activitate ştiinţifică), este evident că toţi cei care i-au permis accesul în aceste funcţii în baza CV-ului au închis vinovat ochii şi au dat drum liber imposturii. Nu este târziu ca organele în drept să se sesizeze, să analizeze temeinic documentul şi să ia măsurile care se impun.

Până acum, Lizica Mihuţ a reuşit să îşi rezolve problemele aruncând cu titluri de Doctor Honoris Causa spre persoane unde avea interese: vezi cazurile academicienilor Eugen Simion şi Marius Sala, care i-au facilitat obţinerea conducerii de doctorat, a fostului ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a sprijinit-o neîntrerupt şi, mai recent, a profesorului Adrian Curaj, preşedinte al structurii de finanţare a învăţământului superior, prin care Universitatea „Aurel Vlaicu” a primit fonduri discreţionare şi totodată vicepreşedinte al Comisiei de Etică a Cercetării, comisie care, deşi sesizată asupra unui posibil plagiat legat de numele Lizica Mihuţ, se încăpăţânează să nu se pronunţe în acest caz.



Lizica Mihuţ, rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu”, toacă bani europeni fără drept

Scris de Sorin Marascu - ZIUADEVEST.ro

Miercuri, 23 Martie 2011 13:00

Sunt binecunoscute scandalurile legate de rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” (universitate de stat) din Arad, Lizica Mihuţ. Este vorba despre manevre de a rămâne pe post în ciuda cumulului de mandate (trei la număr), a atingerii (de mult) a vârstei de pensionare sau, aşa cum au arătat doi cercetători, de faptul că a acces la grade universitare (conferenţiar şi profesor universitar) fără a îndeplini condiţiile legale, legate de domeniul în care a obţinut diploma de doctor şi de condiţiile de cărţi şi studii publicate în domeniu, conform legislaţiei în vigoare.
Nu putem omite nici suprafinanţarea de care se bucură universitatea de stat arădeană, comparativ cu alte universităţi româneşti, legată, aşa cum s-a mai arătat şi de faptul că ministrul Daniel Funeriu devine mult mai sensibil atunci când este vorba despre o universitate în care tatăl domniei sale ocupă o funcţie de prodecan deşi are doar o prezenţă simbolică la Arad.

Mai puţin cunoscute sunt însă alte aspecte legate de modul în care Lizica Mihuţ a reuşit, pe de o parte, să-şi creeze o aură de valoros om de ştiinţă, bazat pe un CV care, în locul unor creaţii ştiinţifice autentice şi solide abundă în citări de articole scrise de respectiva în ziarele vremii, pe post de cercetări ştiinţifice sau de pretinse participări la sesiuni ştiinţifice inventate în oraşe din toată lumea pe unde Lizica Mihuţ s-a plimbat de-a lungul anilor. Toate acestea pot fi găsite chiar pe site-ul oficial al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (www.uav.ro), analizând CV-ul postat de aceasta. Mult mai semnificativ este însă faptul că Lizica Mihuţ, absolventă de Filologie, fără nici un document de studii în domenii legate de Management sau gestionarea de proiecte cu finanţare europeană, se împăunează cu calităţi de director de proiect, membru în colectivul proiectului sau manager de proiect pentru proiecte cu finanţare europeană în domenii cum ar fi nanotehnologii, textilele inteligente sau alte domenii de inginerie specializate, în care domnia sa nu are nici un fel de competenţă. În aceste zile în care Europa este cu ochii pe România în urma aşa-zisului caz legat de europarlamentarul Adrian Severin, este interesant de văzut cum aceeaşi Europă ar putea reacţiona văzând cum o profesoară de limba română ajunge specialistă în proiecte finanţate cu bani (europeni şi guvernamentali) grei, în domenii pentru care nu are expertiză şi competenţă. Sau, mai scurt spus, cum Lizica Mihuţ a tocat banii europeni beneficiind de munca colegilor săi care într-adevăr sunt specialişti în aceste domenii.

Filoloaga din Arad, specialistă în... nanotehnologii

Pentru a-şi contura o imagine de specialist în accesarea de finanţări europene, Lizica Mihuţ a postat în CV-ul său personal proiectele în care a ocupat funcţii importante. O scurtă lectură a acestora, selectiv, din documentul respectiv, ne arată fără nici un dubiu faptul că aceasta a eludat regulile elementare care guvernează accesarea de fonduri europene, care spun că posturile şi poziţiile din echipele de proiect pot fi ocupate doar de specialişti (cu documente în regulă, eliberate după absolvirea de cursuri specializate, acreditate de Comisia Europeană) în domeniile respective. Iată câteva exemple de competenţe (conform CV-ului) pentru Lizica Mihuţ, absolventă a Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara, promoţia 1968: director într-un proiect NATO – Biosensors for environmental polluant monitoring (Biosenzori penru monitorizarea poluanţilor de mediu) – 2006-2009, membru în echipa proiectului CEEX Modulul III – Partexnet- parteneriat ştiinţific în domeniul nanotehnologiilor aplicate – februarie 2006 – decembrie 2007 sau membru în echipa proiectului CEEX Modulul III – Eurotexmed – Reţea regională de excelenţă în micro-nano-biotehnologiilor şi materialelor textile pentru aplicaţii medicale. Şi lista ar putea continua, cu alte exemple dintr-un CV fabricat să fie cât mai stufos şi spectaculos.

Trebuie menţionat că aceste proiecte sunt extrem de valoroase şi reprezintă de fapt rodul muncii adevăraţilor specialişti din corpul didactic al facultăţilor de profil tehnic din Universitatea arădeană, Lizica Mihuţ apărând doar cu numele.

Lista proiectelor de care Lizica Mihuţ şi-a legat numele este mult mai lungă însă, ciudat, deşi CV-ul său a fost înaintat pentru accesarea de poziţii în instituţii cum ar fi CNCSIS sau ARACIS, nimeni nu s-a sesizat de faptul că postările respective sunt simple laude fără acoperire, care au permis ca o persoană fără competenţe reale să se pretindă a fi specialist în forurile respective şi pretins om de ştiinţă.

Presa, a patra Putere... în cercetare

Lizica Mihuţ şi-a construit un CV de 23 de pagini, impresionant la o primă vedere, care însă la o sumară lectură (nici măcar nu este nevoie de o analiză prea aprofundată) demonstrează faptul că aceasta are în spate o activitate de cercetare subţire, unde, de exemplu, apar drept aşa-zise lucrări de management strategic nişte culegeri de articole din ziare locale sau centrale despre activitatea universităţii pe ani, botezate, pompos, lucrări de... management universitar (vezi cele 9 ediţii ale volumelor Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad- fiind menţionat fiecare an universitar începând cu anul 2000, cel când Lizica Mihuţ a fost aleasă pentru prima dată rector. Drept studii ştiinţifice apar în acelaşi CV zeci de articole publicate în diferite ziare iar pentru a proba participarea la sesiuni ştiinţifice, găsim menţionate asemenea sesiuni în localităţi unde nu există universităţi şi nu au fost organizate sesiuni de anvergură academică (oraşul ungar Gyula, unde Lizica Mihuţ deţine un apartament şi unde a participat la acţiuni fără legătură cu cercetarea ştiinţifică, de exemplu). Nu lipsesc pretinse specializări (vezi una, la Saarbrucken, în Germania, de exemplu, în anul 2002, la... Institutul de Mine, Înnobilarea Materialelor şi Ştiinţa Muncii), în ţări a căror limbă Lizica Mihuţ nu o stăpâneşte.

Lizica Mihuţ, banii europeni înapoi!

Atragem încă o dată atenţia forurilor în drept şi în special Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, asupra acestor aspecte legate de dimenisunea „ştiinţifică” reală a rectorului universităţii de stat din Arad, pentru adoptarea măsurilor legale care se impun, şi asta făcând abstracţie de faptul că tatăl ministrului (un cadru didactic cu o carieră deosebită, de altfel şi cu o operă ştiinţifică autentică, spre deosebire de cea a rectorului) predă acolo şi deţine chiar o funcţie de prodecan la una dintre facultăţile universităţii. CV-ul în cauză, cunoscut la Minister, ar fi necesar să genereze o analiză atentă şi, dacă se va constata că banii europeni au fost accesaţi de persoane neavizate, cum este cazul Lizicăi Mihuţ, să fie returnaţi înainte ca un nou scandal legat de fondurile europene să aducă din nou România pe prima pagină a presei europene.