Revoluţia islandeză ca lecţie europeană?
În Islanda, ţara în care guvernul a fost demis în totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intenţionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia.
Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală.
De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani.
Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?
Iata pe scurt, istoria evenimentelor:
2008. Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.
2009. Protestele populare din faţa parlamentului fac să fie convocate alegeri anticipate şi provoacă demisia prim- ministrului şi a membrilor guvernului în bloc. Continuă situaţia economică nefavorabilă.
Printr-o lege se propune rambursarea datoriei către GB şi Olanda având de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze să o plătească lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobândă.
2010. Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca această lege să fie supusă referendumului.
În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că se va consulta poporul.
La referendumul organizat în luna martie, 93% dintre voturi au fost împotriva acestei legi.
Pentru toate acestea, guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toţi bancherii implicaţi pleacă din ţară.
În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curentă, o copie a constituţiei daneze.
Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care şi-au depus candidaturile, pentru care era necesar să fie majori şi să aiba sprijinul a 30 de persoane.
Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011.
Prezintă un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară.
Noua constituţie trebuie să fie aprobată de către actualul parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este scurta istorie a Revoluţiei din Islanda:
demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criză şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.
S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană?
S-a comentat cu privire la acest lucru în talk show-urile politice?
S-au văzut imaginile de la evenimentele la televizor? Bineînţeles că nu.
Oamenii islandezi au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se împotrivească întregului sistem şi să ofere o lecţie de democraţie întregii lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu