Poate nu întâmplător este faptul că cei care au pornit zavistia și dezbinarea în spațiul public s-au exprimat împotriva Paștilor celebrate de ortodocși, tocmai în Săptămâna Patimilor.

În general la marile praznice cel ”rău” lucrează prin veriga slabă. ”Teologii de budoar” și ”intelectualii de salon”, care au crescut și s-au afirmat în jurul sistemului marinarului Petrov au găsit de cuvință ca tocmai în Săptămâna Mare, când creștinii români se roagă și postesc, să vină cu propunerea schismatică, ca ortodocșii români să celebreze Paștile când dorește Vaticanul.

Până la urmă acești intelectuali de salon promovați de sistem în diverse funcții de-a lungul timpului, care de mai mulți ani se afirmă ecumenic și cu simpatii ”protestante”, au considerat că Săptămâna Mare este cea mai bună perioadă de a tulbura apele ortodoxiei prin mutarea datei Paștilor ortodoxe. Paleologu, Papahagi sau Baconschi par că au mai mult meritul de a fi ”băieții lui tata”, decât să se afirme prin operele lor și care de fiecare dată au acționat conform discursului oficial al sistemului, fiind beneficiarii ministeriali sau de deputății din partea marinarului care semna la securitate cu numele de Petrov.

Baconschi s-ar fi visat patriarh în ianuarie 1990, când ca foarte tânăr mirean teolog conducea Patriarhia, atunci când Patriarhul Teoctist era retras din scaun la mănăstirea Sinaia? Cel mai bun răspuns la propunerea schismatică a ”intelectualilor lui Petrov” l-a dat însă părintele Calistrat într-o înregistrare video, în care spunea că această propunere de mutare a datei Paștilor trebuie să vină din cadrul membrilor Sfântului Sinod sau din partea Patriarhului, iar propunerea intelectualilor de salon, fiind doar o simplă opinie de oameni care nu mai par că sunt creștini practicanți și nu înțeleg mare lucru despre Lumina Sfântă de la Ierusalim sau despre credința creștin-ortodoxă în general.

Mai gravă este ”sminteala” din Săptămâna Luminată a lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care nu este doar un simplu intelectual de sistem – pus să fie ”trompeta” pseudo-progresismului – ci vocea instituției religioase instituționale care reprezintă BOR.

Sunt extrem de grave acuzele, într-un limbaj gregar și nedemn la adresa lui IPS Teodosie, arhiepiscopului Tomisului, care este membru al Sfântului Sinod. Aceste derapaje jurnalistice, ca purtător de cuvânt patriarhal, la adresa unui membru al Sfântului Sinod, creează ”sminteală” în rândul creștinilor ortodocși, dar și încalcă codul deontologic și de etică al instituției în care lucrează și o repărezintă, atacând un ierarh BOR la cel mai josnic nivel. Credincioșii ortodocși ce să mai creadă sau spună, când văd un mirean care jignește un arhiepiscop, membru al Sfântului Sinod, fără să fie sancționat de către Patriarh?

Ultimele postări publice ale lui Vasile Bănescu la adresa arhiepiscopului Tomisului sunt de un limbaj suburban și jignesc nu numai ierarhul Sfântului Sinod al BOR, dar și milioane de credincioși creștin-ortodocși care îl prețuiesc pe episcopul tomitan.

Să afirmi că ierarhul celui mai vechi scaun episcopal de pe teritoriul României este „o persoană care s-a compromis personal până la creșterea stufoasă în jurul ei a unui bogat folclor public/ infrabisericesc deloc favorabil, care a polarizat major comunitatea eclezială, sfidând în formă continuată Patriarhia Română, legea, binele comun și interesul național, persoană asociată azi cu simpatia declarată pentru un dictator declarat criminal de război și în timp cu alte lucruri tenebroase care compromit grav inclusiv instituția pe care o reprezintă, într-un asemenea nesfârșit de trist și scandalos caz”…

Apoi Vasile Bănescu revine ca ne-purtător de cuvânt al Patriarhiei și jignește inclusiv pe milioanele de români din poporul ortodox, că ”ce-i unește…impostura prost camuflată,/gregarismul zgomotos,/putinismul mărturisit sau nu, viguros admirat pentru autoritarism viril și gesturi ctitoricești,/antioccidentalismul analfabet și vulgar,/ignoranța funciară ca fundament indestructibil al inculturii,/populismul aurit sau nu,/șmecheria și aflarea în treabă,/parazitarea vechilor simboluri și partide, a postumității realelor personalități agățate la butonieră sau la profilul virtual,/resemnarea mioritică, deloc poetică,/cârtirea lașă,/credința ritualistă, căldicică, festivistă”.

Cu un așa limbaj de gazetă de perete și cancan, Vasile Bănescu nu mai poate vorbi în numele Patriarhiei Române și a BOR, el nu mai reprezintă milioanele de români ortodocși, care în Săptămâna Luminată se roagă și se bucură de Învierea Domnului.

Vasile Bănescu a devenit portavocea schismei, dezbinării și zavistiei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, un reprezentant al celor care au pierdut rațiunea și bunul simț în comunicarea intra-bisericească.

Nu sunt un fan al lui IPS Teodosie, dar în pandemie a fost singurul ierarh care a luptat împotriva închiderii bisericilor și în care românii s-au identificat, când statul și sistemul le-au închis lăcașurile de cult de Paști și credincioșii luau Lumina Sfântă pe ogrăzi, pe la porți și de pe balcoane.

Românii nu au uitat când teologii de salon vorbeau la Trinitas să nu mergem la Slujba de Înviere.

Milioanele de români creștin-ortodocși se simt jigniți azi, fiind făcuți ”gregari” de un ”jurnalist” care pare că nu mai este, așa cum vorbește public, nici măcar un mirean creștin ortodox practicant, ci parcă doar trompeta frustrărilor unora care luptă împotriva bisericii creștine.

Vasile Bănescu în postura purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române nu poate vorbi și nu are voie să vorbească într-un așa limbaj suburban și de dezbinare a Bisericii.

Bănescu al cui purtător de cuvânt a ajuns? Demiterea lui Vasile Bănescu este acum o măsură igienică necesară pe dealul Mitropoliei, de eliminare a celor care propagă ”sminteală”, discordia și dezbinarea în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Unitatea, pacea și rugăciunea în duhul Sfinților Părinți și tradiției este calea BOR.

Hristos a Înviat!