Mesaj de la Asociatia Familiilor din Romania (AFR)

Buna dimineata: Inca o nota (o stire buna) din partea AFR. Unii dintre d-tra poate deja ati aflat ca pe 18 martie CEDO a emis decizia in cazul Lautsi, afirmind ca Italia nu a violat conventia europeana a drepturilor omului pastrind crucifixele in clasele de scoala italiene. E o decizie foarte buna pentru libertatea religioasa. Am citit decizia cu atentie si multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat biruinta. 

Mentionam ca Romania a intervenit in mod oficial in caz in sprijinul Italiei, o decizie adversa avind implicatii potential nefaste si in Romania,

Multumim deasemenea d-lui profesor Radu Carp (Universitatea Bucuresti) care a subscris, din partea Romaniei, unui memoriu international alcatuit de profesori de drept din mai multe tari europene si SUA in sprijinul Italiei si al libertatii religioase. Memoriul a fost inregistrat in CEDO, l-am studiat cu deamanutul si a fost bine argumentat.

Felicitari tuturor care nu se lasa si care au credinta in victoria finala.

Inca o data, AFR apreciaza munca si efortul d--tra al tuturor pentru valori.

petre costea/afr

Avem o lume minunata. Suntem capabili sa o pastram?!

Dumnezeu ne-a făcut pentru a iubi și a fi fericiți. Să ne amintim asta în fiecare clipă a vieții noastre. Unul în toți și toți în unul !

Viktore, ia aminte!

Acesta este raspunsul la care trebuie sa ia aminte premierul ungar cu nostalgii hortyste si politicienii români incapabili sa dea replica cuvenita.

Politica tradatorilor de patrie si de neam isi va gasi intotdeauna in România replica cuvenita. N-o sa va ierte niciun român adevărat. NICIODATĂ!

Ministerul Educaţiei vrea să “cumpere” tineri care să facă o carieră în învăţământ

Şcolile riscă să rămână fără profesori în trei ani

Autor: LAURENTIU MUSOIU • Categoria: Social • Publicat la: 2011-03-16- PUTEREA

Ministerul Educaţiei obligă studenţii să absolve un master de specialitate pentru a deveni dascăli, în condiţiile în care multe facultăţi se plâng că foarte puţini tineri nu mai vor să urmeze o carieră în învăţământ. Oficialii MECTS susţin că vor folosi stimulente financiare pentru a-i atrage pe tineri să devină dascăli.

Tinerii care doresc să devină profesori sunt obligaţi să absolve un master educaţional, la zi, potrivit noii Legi a educaţiei. Din nefericire, însă, multe facultăţi din ţară atrag atenţia că foarte puţini absolvenţi de facultate sunt dornici să “treacă la catedră”. Modulele pedagogice din timpul facultăţii care ofereau tinerilor posibilitatea de a preda în şcoli sau licee sunt în lichidare. Astfel, în câţiva ani, unităţile de învăţământ pot rămâne fără profesori dacă tinerii refuză masterul educaţional. “La modulul pedagogic sunt înscrişi mulţi, pe ideea că e bine să-l aibă acolo, însă opţiunea pentru profesorat ca atare este foarte redusă. În general, aproape nimeni nu are intenţia să ajungă profesor. E o variantă de rezervă, modulul pedagogic îl fac destul de mulţi ca să aibă o certificare, nu în speranţa de a merge la catedră. A scăzut foarte mult capitolul simbolic al meseriei de profesor. Înainte de ’90, repartiţiile erau doar acolo, cei care terminau facultăţi deveneau profesori. Acest lucru a condus la scăderea capitalului simbolic al profesiei”, ne-a declarat profesorul Alfred Bulai, sociolog din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (SNSPA). Potrivit acestuia, există numeroase probleme care au determinat dezinteresul tinerilor pentru profesia de dascăl, dar noua Lege a educaţiei nu elimină nici una dintre nereguli. “O a doua problemă este scăderea nivelului  calitativ al învăţământului, pentru că după ’90 persoanele competente s-au îndreptat spre alte domenii, cum ar fi mediul universitar. În plus, acele repartizări făceau posibil ca profesori tineri buni să ajungă şi în mediul rural. Cu siguranţă, salariile mici din învăţământ, din aceşti ultimi 20 de ani, au făcut ca meseria de profesor să fie una neactractivă. Vă dau un exemplu, când eram la Agenţia de Strategii Guvernamentale, o domnişoară a preferat să vină să lucreze acolo pe cabinetul demnitarului ca şi curier, deci fără studii superioare, ea fiind absolventă de Filologie la Universitatea Bucureşti, profesoară de limba română, numai că avea, pe atunci, 7 milioane de lei salariu ca şi curier, decât 5 milioane şi ceva, cât avea ca profesor. Cu salariu sub 1.000 de lei pentru un absolvent de facultate este greu să ai prestanţă. Să nu mai vorbim şi despre discuţiile publice legate de această meserie, care sunt mai mult negative, luând în considerare cum se poartă societatea şi autorităţile faţă de profesori. Probleme sunt multe, pot spune că noua Lege a educaţiei nu rezolvă nici una dintre ele”, ne-a mai explicat Bulai. Sociologul suţine că “legea Funeriu” ignoră trei aspecte foarte importante. “Trebuie să controlezi modul în care intră bani în sistemul educaţional şi cum sunt gestionaţi. O altă problemă ar fi ridicarea nivelului de pregătire, care este la pământ, şi, nu în ultimul rând, trebuie să te asiguri că sistemul pe care îl impui este unul democratic. Noua Lege a educaţiei, ca toate celelalte mai vechi, nu rezolvă aceste probleme”, ne-a mai declarat Alfred Bulai. Acesta susţine că absolvenţii SNSPA se îndreaptă spre domenii aplicative precum politic, consultanţă, management sau antropologie.

Fără profi de info?

Nici tinerii care au terminat Informatica nu par încântaţi de “o viaţă petrecută la catedră”. “Noi nu avem încă master educaţional. Probabil de la anul vom avea. Nu pot să vă dau decât o opinie personală. Mă tem că trebuie să dau un răspuns negativ în ceea ce priveşte interesul studenţilor pentru o carieră de profesor. Eu lucrez cu studenţii de la specializarea Informatică. Evident că cei mai mulţi absolvenţi visează la un loc de muncă în IT şi foarte puţini la o carieră academică. Din experienţa mea de 10 ani cunosc o singură persoană care s-a dus în învăţământ şi asta pentru că s-a căsătorit şi s-a dus în oraşul soţului. S-ar putea ca la Matematică situaţia să fie diferită şi mai mulţi tineri să dorească să devină profesori”, ne-a declarat profesorul Denis Enăchescu, de la Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti.

Situaţia este însă mai bună în cazul Facultăţii de Geografie, unde există şi absolvenţi interesaţi de modulul pedagogic.

MECTS ar putea oferi stimulente financiare tinerilor  

Oficialii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) recunosc că nu au avut o statistică a studenţilor interesaţi să devină profesori când au redactat noua lege, dar sunt convinşi că tinerii vor lua cu asalt masterele de profil pentru că sunt uşoare şi prezintă avantaje financiare. “Înainte, calificarea necesară ca să devii dascăl erau acele cursuri de pedagogie, care se făceau în acelaşi timp cu celălalt program de studiu, de bază. Cam 70% din tinerii care urmau o facultate făceau şi cursurile de pedagogie pentru că nu era foarte solicitant. Acum, făcând acest master, multă lume nu o să-l ceară, aşa cred ei. O să vedeţi că o să-l ceară pentru că el va fi într-un program atractiv. Adică, vei putea să faci, pentru că legea îţi permite, două programe de master în acelaşi timp. Faci masterul tău de specialitate, dacă vrei să faci şi poţi să faci şi masterul acesta, în acelaşi timp, pentru cei mai zeloşi. Sau poţi să faci masterul ăsta care este de la stat, plătit, şi poţi să iei şi bursă, dacă ai rezultate bune. Eu vă spun că, până la urmă, oamenii vor accepta şi masterul aşa cum este”, ne-a declarat Ion Ciucă, director în cadrul Direcţiei programe universitare din cadrul MECTS. Acesta asigură că ministerul de resort va interveni, oferind alte avantaje financiare dacă tinerii nu vor fi atraşi de masterele educaţionale. “Probabil că nu vor fi la fel de mulţi, cum erau cei de la seminarul pedagogic, dar nu cred că vor fi atât de puţini încât să nu mai avem candidaţi pentru o carieră didactică. Viaţa ne va demonstra dacă avem sau nu avem dreptate. Eu vă spun că dacă tinerii nu vor veni, se va interveni urgent, pe temeiul legal, pentru a face masterul atractiv. Se va găsi un amendament de ordin financiar, astfel încât să-i determine pe tineri să vină în învăţământ. Aceste mastere pot fi organizate de orice instituţie de învăţământ superior care a organizat modulul pedagogic. Modulele pedagogice sunt în lichidare”, ne-a mai spus oficialul MECTS. 

Avram iancu spânzurat de Ziua Maghiarilor

Avram Iancu a fost spânzurat în 14 martie 2011. Nu chiar el... ci o păpuşă care îl reprezenta:

Extremiştii maghiari au trecut la acţiuni directe de provocare la violenţă prin gestul lui Csibi Barna care a spânzurat în public, în centrul oraşului Miercurea Ciuc, în data de 14 martie, simbolul naţional Avram Iancu. Acţiunea a avut loc sub privirile copiilor, după care Csibi Barna a postat înregistrarea pe internet.

Csibi Barna este liderul Plutonului Secuiesc din cadrul Batalionului Wass Albert al Gărzii Maghiare din Miercurea Ciuc, o organizaţie interzisă până şi în Ungaria, dar tolerată de autorităţile române! Acum câteva zile, Csibi Barna, care este, culmea, funcţionar al statului român în cadrul Direcţiei de Finanţe Publice Harghita, a fost iertat de procurori pentru alte gesturi extremiste şi ofensatoare la adresa statului român.

SURSA : IOSIF BUBLE - www.pesurse.ro

P.S. BRAVO YOUTUBE ! AU ELIMINAT FILMUL DE PE YOUTUBE PENTRU CEL MAI MERITAT MOTIV : „ CONTINUT INSTIGATOR LA URA”.
JOS PALARIA PENTRU YOUTUBE !

Oameni politici cu mize mici:

Ecaterina Andronescu a dat pe nimic o lege a educaţiei

Acasă ● Politica

Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei, eminent profesor universitar şi rector al celui mai mare institut politehnic din ţară, a votat cu puterea ca să îşi apere interesul.
Pe bună dreptate nemulţumiţi de aberanta Lege a Educaţiei concepută de PDL şi de al său ministru Daniel Funeriu, capetele luminate din PSD şi PNL au pregătit şi au promovat deja în Parlament o altă Lege a Educaţiei, cu prevederi centrate pe realităţile şi pe nevoile elevilor şi studenţilor. Până în acest punct, iniţiativa este lăudabilă mai ales că aparţine parlamentarilor PSD şi PNL care sunt şi profesori universitari. Din păcate însă, lucrurile bune introduse în noua lege a învăţământului au fost rapid îngropate de o acţiune neinspirată (ca să nu zicem îndoielnică) a senatoarei PSD Ecaterina Andronescu, neocolită, se pare, nici domnia sa de metehnele politicianului dâmboviţean. A VRUT să rămână pe poziţie!
În ciuda faptului că în Comisia de învăţământ de la Senat raportul de forţe dintre opoziţie şi putere este de 4 la 5 în favoarea puterii, noua Lege a Educaţiei a fost gata în forma dorită de PSD şi PNL. Însă exact cu o zi înainte ca Legea să ia drumul plenului Senatului, Ecaterina Andronescu, fără să ceară acordul colegilor săi senatori din PNL şi PSD din Comisia de învăţământ şi fără ca macar să-i informeze pe aceştia, a făcut împreună cu senatorii UDMR o înţelegere pentru modificarea pe ascuns a legii, în două puncet esenţiale. Concret, senatoarea PSD a fost de acord ca în lege să fie introduse prevederile legate de studierea istoriei şi geografiei în limba maghiară (avantaje obţinute deja de udemerişti şi în Legea Funeriu, avantaje virulent criticate de cei din PSD şi PNL), în schimbul scoaterii din lege a paragrafelor prin care se stipulează incompatibilitatea între funcţia de rector şi ocupaţia de parlamentar şi/sau lider de partid. Înţelegerea pe sub masă făcută de Ecaterina Andronescu cu cei din UDMR a picat extrem de prost celor două partide din opoziţie, şi în special PSD-ului, partidul din care face parte senatoarea de Bucureşti.
Liderii pesedişti şi penelişti au făcut adevărate crize de nervi la auzul veştii că senatoarea Andronescu a cedat, practic, Legea Învăţământului pe nimic, întrucât la nivelul conducerii USL şi UDMR fuseseră deja demarate discuţii în care se negociau nu doar Legea Învăţământului, ci şi intrarea ungurilor în opoziţie, precum şi sprijinul acestora pentru schimbarea Legii Electorale şi a Constituţiei, în formele concepute de opoziţie. Iată însă că mizele personale ale unui om politic de anvergură mică au dat peste cap nu doar o Lege a Învăţământului care ar fi putut să fie mult mai bună decât aberaţia asumată de guvernul Boc, ci şi multe alte proiecte politice şi legislative care ar fi putut fi generatoare de speranţe.

Publicat Luni, 14 martie 2011 - www.COTIDIANUL.ro	Cristina Horvat

Direcţia greşită a educaţiei

Direcţia greşită a educaţiei

de Andrei Marga

Mulţi oameni calificaţi din ţară au formulat rezerve faţă de direcţia educaţiei consacrată în legi prost făcute, în dispoziţii agramate şi măsuri anapoda. Neînţelegându-se pluralismul opiniilor - care este fie redus la o multitudine de voci gălăgioase ce cred, fiecare, că e însuşi adevărul, fie este asumat formal -, opinia alternativă este practic ignorată. De aceea, referindu-mă acum la direcţia educaţiei, tot mai perceptibil greşită, nu o să evoc opinia mea, ci opinia unei personalităţi a lumii actuale, cu care sunt, desigur, de acord.
După ce a examinat în amănunt, cu largă stăpânire a culturii şi cu viziune de lungă bătaie, evoluţia modernă a universităţilor europene, Prefectul pentru educaţie al Vaticanului, Zenon Cardinal Grocholewski (într-o impresionantă conferinţă „Theologie im Bologna Prozess", 2010), a indicat eroarea de orientare a universităţii europene actuale. M-am bucurat să observ citate în repetate rânduri, de către ilustrul fost judecător suprem din Biserică, două dintre analizele mele: prima, studiul „University and Relativism", publicat în revista Vaticanului, şi discursul meu de la Paris, intitulat „Valorile universităţii europene" - texte reactive la relativism în numele unui universalism reconstruit. Dar nu opinia mea are aici importanţă, cât opinia Prefectului educaţiei.
Această opinie constă în observarea unei neaşteptate reveniri a punctului 20 din Programul NSDAP, ca şi a unor idei din cuvântările liderului studenţilor nazişti de atunci, Baldur von Schirach, şi din scrierile ideologului şef al partidului nazist, Alfred Rosenberg. Acel Program al partidului, din 1934, prevedea, de pildă: „Pentru a face posibilă capacitatea de a atinge o educaţie mai înaltă şi, cu aceasta, accesul la poziţii de conducere pentru fiecare, statul trebuie să se îngrijească de o construcţie temeinică a întregului sistem de educaţie. Programele de învăţământ ale tuturor unităţilor de învăţământ superior trebuie să se adapteze la cerinţele pieţei muncii". Programul mai prevedea ridicarea şcolilor profesionale superioare la rang de universităţi, introducerea reprezentanţilor intereselor din jur (stakeholders, în limbajul actual) în conducerea universităţilor şi a unităţilor de învăţământ, înlocuirea „valorilor" din educaţie cu „principii", conceperea „libertăţii de gândire" ca ceva opus oricărei religii sau metafizici şi altele. Volumul lui Alfred Rosenberg, „Weisen, Grundsätze und Ziele der NSDAP..." (München, 1938), este edificator cu privire la optica nazistă asupra educaţiei.
După o amplă analiză, Cardinalul Zenon Grocholewski a tras concluzia corectă: „Este de necontestat că prăbuşirea Germaniei [în urma dominaţiei naziste, 1933-1945 nn] a fost pregătită, nu în cele din urmă, pe planul politicii educaţionale şi universitare" (p. 56 din manuscris). În esenţă, este vorba de politici orientate - aşa cum anunţa, cu emfază, Alfred Rosenberg - contra oricărei culturi orientate spre valori universale, crezându-se că s-a ajuns, cu nazismul, la „sfârşitul oricărui sistem universalist".
Unde se petrece acum reluarea punctului 20 din Programul partidului lui Hitler? Cu deplină înţelegere pentru diferenţa de context şi acceptând că mijloacele pot sluji scopuri diferite, în noi situaţii, Prefectul pentru educaţie al Sfântului Scaun nu ezită să pună degetul pe rană, adică pe ceea ce nu ar trebui pierdut, luând în seamă tocmai experienţa funestă a dominaţiei naziste. Este vorba de câteva nevoi şi învăţături: „căutarea universalităţii este o constantă de bază a universităţii" (p. 7); rămâne mereu necesară contragreutatea la „înţelegerea comercialistă a universităţii" (p. 11); universitatea europeană continuă să fie credincioasă tradiţiei majore şi viabilă numai ca „universitas" (p. 13), aşadar ca instituţie străbătută de cultură şi spirit în orizont larg („Europa este caracterizată nu doar de multiplicitate, ci şi de puterea ei mereu confirmată de sinteză", p. 14). În alte cuvinte, nu doar materiile prime, diviziunea muncii sau capitalul, ci şi oamenii sunt factorul decisiv al bunei stări, iar „know how"-ul atât de invocat astăzi ca scop în educaţie nu se reduce la „capacităţi" sau „competenţe", ci include cunoştinţe, priceperi şi vederi culturale mai largi, orientate de valoarea „adevăr". „Cunoaşterea (Kennen)", „înţelegerea (Verstehen)" şi „puterea de a face (Können)" rămân calificările de bază ale persoanei şi ale oamenilor în întregime.
Pe scurt, politicile educaţiei, în particular, politica universitară au ajuns sub controlul unui „utilitarism" mărginit, încât reiau, poate inconştient, direcţia greşită a educaţiei din anii dominaţiei naziste, ce a dus Germania la prăbuşire. Ca urmare a acestei direcţii, încă o distanţă prea mare între „competenţele" ce se propun studenţilor de legile prost făcute de astăzi, şi chiar între „abilităţile de bază (Grundkompetenzen)" ce se concep în sistemul european actual drept un fel de „pregătire transversală", pe de o parte, şi „formarea caracterelor", pe de altă parte. Numai repunând în faţa programelor „formarea caracterelor" educaţia se poate întoarce de pe direcţia greşită - care a mai ispitit-o în trecut şi a dus societăţile la prăbuşire - şi poate reveni la ceea ce ea trebuie să rămână în orice împrejurare: o educaţie în orizontul valorilor universale, care se interesează continuu de „adevăr" şi „bine", adică o educaţie pentru cultură bine însuşită.