Inscripţia "Budapesta" trebuie să revină urgent pe Arcul de Triumf!

Ne este ruşine? Ne este frică? Nu mai avem istorie? Nu ne-am mai păstrat măcar un dram de normalitate şi de respect pentru adevărul istoric?

Valoroasa inscripţie marca o importantă victorie a Armatei Române din anul 1919. Este vorba despre basorelieful „Budapesta‟, care se afla alături de numele altor localităţi cucerite prin jertfă de soldaţii români, pe arcada interioară a emblematicului monument.

Dintre toate, numai placa inscripţionată cu numele capitalei ungare a fost acoperită cu ciment, ştergându-se astfel în mod barbar o filă din istoria noastră. Numele „Budapesta‟ marca ocuparea capitalei ungare, în 1919, de către trupele române. Armata noastră lupta pe atunci împotriva expansiunii bolşevismului ungar.

Şi de la Wikipedia citire: “La 21 martie 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de comuniştii conduşi de Béla Kun. Forţele comuniste maghiare au atacat atât noul stat Cehoslovacia, cât şi trupele române dinTransilvania, în speranţa de a ocupa Transilvania. La 11 decembrie 1918 s-a creat Comandamentul Trupelor din Transilvania, comandant de corp fiind numit generalul Traian Moşoiu, iar ulterior generalul Gheorghe Mărdărescu.

La 4 august 1919 armata română a intrat în Budapesta sub comanda generaluluiGheorghe Mărdărescu, alţi generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moşoiu şi locotenent-colonelul Ion Antonescu (N. A- viitorul mareşal al României). A fost cucerită capitala, Budapesta, (N.A.- un răcan oltean a pus opinca pe clădirea parlamentului ungar, deoarece era interzis să punem steagul tricolor pentru a nu leza în vreun fel demnitatea ungurilor). Béla Kun a demisionat şi regimul comunist a fost înlăturat.

La 14 noiembrie 1919, armata română a părăsit Budapesta, care a rămas sub conducerea armatei naţionale ungare. La 16 noiembrie1919, Horthy a intrat în Budapesta şi şi-a stabilit centrul comandamentului la hotelul Gellért.

La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei”.

Din nefericire, cazul nu este unul singular. Aceeaşi poveste s-a întâmplat şi la Cluj-Napoca, când maghiarii au cerut îndepărtarea unui text comemorativ de pe statuia lui Baba Novac. În martie 2012, Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în legătură cu nişte rânduri inscripţionate pe statuia lui Baba Novac. PPMT a solicitat îndepărtarea textului istoric, motivând că are „un mesaj ofensator la adresa maghiarilor‟. Mesajul de pe statuie suna în felul următor: „Baba Novac, căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601‟. Textul fusese inscripţionat pe statuia amplasată lângă Turnul Croitorilor în septembrie 1998.

Marcel Bărbătei - Cotidianul.ro

E timpul sa ne intoarcem la NATIONALISM

Romania NU are prieteni, ci doar relatii cu state manate de interese. E timpul sa ne intoarcem la NATIONALISM

     

Poziţia Franţei referitoare la neaderarea ţării noastre la spaţiul Schengen face dovada unei celebre sintagme pe care aş parafraza-o spunând că România nu are prieteni, are doar relaţii cu state mânate de propriile lor interese. Toată povestea aceasta cu fraţii din Uniunea Europeană e o fantasmă ideologică. Atunci când au nevoie să ne folosească pe post de sperietoare, ţările europene nu au nicio ezitare.

Pentru cei care au crezut că clubul select al Uniunii Europene este democratic şi prietenos, iată proba de foc: cum are o ţară europeană campanie electorală, cum se uită urât spre România, spre aderarea noastră la Spaţiul Schengen sau la orice avantaj ar fi atunci în discuţie pentru ţara noastră. Nu spun că ar trebui să ne mirăm de acest lucru, statele nu au prieteni, au interese. Dar ar fi timpul ca şi noi să fim un stat care are doar interese, nu şi prietenii sau speranţe false. Acestea spunând, a nu se înţelege iar că sunt anti-european sau braţul înarmat al nu ştiu cui. Şi mie, şi nouă tuturor ne-ar fi plăcut ca UE să fie un grup de state prietene care se ajută între ele, nu o competiţie în care nu ratăm niciun moment să îi călcăm pe ceilalţi în picioare atunci când interesele o cer. Dar e devenit evident că politica noastră externă trebuie să fie mai fermă în relaţia cu statele interesate doar de binele lor, adică să fim şi noi interesaţi doar de binele nostru. Individualismul acerb a câştigat competiţia în UE, despre acest lucru bănuiesc că nimeni nu-şi mai face iluzii.

Aşadar suntem noi şi restul, o spun cu regret. E timpul să ne întoarcem la un naţionalism inteligent şi modern, prin care să ne apărăm drepturile în faţa celorlalţi, în care să ne punem problema mereu ce dăm şi ce primim în schimb, în care să ne protejăm interesele, resursele, capitalul, dar şi tradiţiile şi identitatea. Un alt pas important ar fi să căutăm alternative economice în afara UE, pentru a arăta că nu suntem la mâna nimănui şi pentru a putea răspunde cu aceeaşi monedă atunci când ni se întoarce spatele. Dacă e pe bază de concurenţă şi competiţie, atunci să practicăm şi regulile acestora şi să căutăm relaţii pentru România care să convină şi interesului naţional românesc, nu doar intereselor ţărilor care ne sunt ”prietene” când au ele nevoie, dar ne uită când avem noi nevoie de sprijin, de fapt, nici măcar de asta, ci doar de a primi ceea ce ni se cuvine.

România trebuie să se centreze pe sine şi să joace pentru sine, să-şi cunoască interesele şi să şi le apere renunţând la idealurile care le convin altora ca să ne ţină captivi. Dacă fiecare e liber să-şi joace atuurile, atunci suntem şi noi. Respectul altora nu se câştigă stând cu capul plecat şi prefăcându-ne că nu vedem cum suntem păcăliţi de fiecare dată când e vorba de interesul nostru. Noi nu suntem o ţară corectă politic, dar Ungaria care îşi va băga la închisoare cetăţenii homeless este. Noi nu le acordăm destule drepturi minorităţilor, dar ţările europene care îi înregistrează şi-i supraveghează pe romi sau care fac caz de ei ca să ţină România departe de Schengen, le respectă. Şi exemplele pot continua.

România trebuie să se trezească din iluzia romantică a iluminismului european, a prieteniei dintre popoare şi a ideologiei comunitare în care toţi suntem egali, dar în fapt se dovedeşte că unii sunt cu mult mai egali decât alţii. Să judecăm realist situaţia: nu avem prieteni, toţi vor să câştige de pe urma noastră dar nimeni nu vrea să ne acorde nimic. Şi aici nu e vorba nici de teorie conspiraţionistă, nici de anti-europenism (principiul interesului se aplică tuturor ţărilor, nu doar celor din UE), nici de xenofobia atât de plastic sintetizată prin sintagma ”străinii sunt de vină”. Nu e nimeni de vină decât cel care acceptă să fie tratat aşa. Restul nu fac decât să profite. E timpul să învăţăm să ne apărăm drepturile şi să le impunem, pentru că nimeni nu ne va da niciodată nimic decât dacă va fi obligat şi pus la respect. 

De Bogdan Diaconu – Adevarul

Scrisoare către clasa politică şi societatea civilă

Foto: cotidianul.ro

Către clasa politică din România, la putere şi în opoziţie
Către societatea civilă din România, cu precădere a celor care se opun utilizării cianurilor de sodiu în procesarea maselor miniere din districtul Roşia Montană – Bucium de aproximativ 1,3 g / t aur exploatabile în cariere
Către toţi minerii din Roşia Montană – Bucium

Subsemnatul ing. Justin Andrei cercetător ştiinţific I pensionar, director ştiinţific al Institutului Geologic al României în perioada 08.01.1990 – 15.06.1999, domiciliat în Buftea, judeţul Ilfov, strada Ştirbei Vodă, nr. 7, oficiul poştal Buftea, cod 70.000, mobil 0735.527.766, ţin să vă aduc la cunoştinţă următoarele.

1

În perioada august 2006 - decembrie 2012 am luat cu numeroase ocazii atitudine în scris, sub formă de memorii şi comunicări ştiinţifice sau emisiuni televizate, împotriva proiectelor companiei Roşia Montană Gold Corporation – Gabriel Resurses (RMGC – GR) de exploatare în patru cariere a mineralizaţiilor zise epitermale auro-argintifere de la Roşia Montană sub formă de diseminări, mai mult sau mai puţin uniforme şi resturi de filoane şi volburi rămase în urma exploatărilor în subteran din trecutul istoric. Aspectele cele mai nocive ale proiectelor RMGC - GR constă în intenţia de a extrage aurul şi argintul din rocile mineralizate (dacite şi brecii puternic silicifiate) cu un conţinut în jur de 1,3 g/t Au, cu ajutorul unei variante arhaice, foarte poluante, a tratării acestor roci cu cianuri de Na. Reziduurile care ar rezulta în urma acestui proces, respectiv cianuri metalice, metale grele toxice (mercur, plumb, cadmiu etc.) precum şi arsen, ar urma să fie deversate într-un iaz de decantare plasat pe valea Corna, închis în partea aval de un baraj de greutate care, în final ar urma să atingă la coronament înălţimea de 185 m. Astfel iazul de decantare ar avea o capacitate de aproximativ 240 milioane de m.c. de slam deversat de uzina de cianurare. Conform proiectului RMGC - GR exploatarea celor patru cariere de la Roşia Montană ar dura 13 ani (în ultimii patru ani s-ar prelucra rocile mineralizate cu un conţinut mai sărac în jur de 0,8 g/t Au, care ar fi depozitate separat). După aprecierile regretatului dir. Ştefan Răgălie, fost director al Institutului de profil al Academiei Române, precum şi ale mele, exploatarea celor patru cariere de la Roşia Montană ar dura maximum 7 ani, deoarece o caracteristică a mineralizaţiilor auro-argintifere de tip epitermal este scăderea, adesea accentuată, a conţinutului de metale nobile spre adâncime.Ritmul de exploatare a carierelor va fi de 13 milioane tone / an. În varianta unei exploatări de 13 ani ar rezulta o masă totală de de roci mineralizate de 169 milioane tone, iar în varianta mult mai probabilă de 7 ani 91 milioane tone.

Totuşi aşa cum am menţionat mai sus, capacitatea iazului de decantare este de 240 milioane tone de slam. De unde această diferenţa apreciabilă ? Evident din alte zăcăminte respectiv cele din zona dealul Frasin - Bucium Rodu, despre care proiectul RMGC-GR nu face nici o referire. Dacă ar face o asemenea referire ar trebui să explice de ce trebuie distruse vestigiile istorice antice de la Roşia Montană, dacă grosul activităţii miniere trebuie să se desfăşoare în zona Bucium. Din nou ne izbim de mistificările RMGC - GR, care pentru această companie constituie o practică obişnuită.

Revenind la problema iazului de decantare de pe valea Corna, proiectul RMGC - GR prevede că acest iaz ar acoperi în întregime satul Corna, inclusiv cimitirul. În acest fel RMGC - GR ar purta un război atât cu cei vii, cât şi cu cei morţi.
În afară de substanţele nocive sus-menţionate care infestează şlamul din iazul de decantare, trebuie să adăugăm şi acidul sulfuric. Acesta nu este expulzat din uzina de cianurare, dar se formează în iazul de decantare din fragmentele de pirita omniprezente în roca mineralizată, care este măcinată înainte de a fi supusă proceselor de extragere a aurului şi argintului. Iniţial în iazul de decantare nu există acizi. Dar de exemplu acizii humici prezenţi în sol, pot acţiona asupra piritei şi astfel se formează o cantitate minoră de acid sulfuric. Mai departe are loc un proces de tipul bulgărelui de zăpadă care se rostogoleşte pe o pantă, concentraţia de acid sulfuric crescând în mod progresiv.

Situaţia geologică a versanţilor iazului de decantare, cu încărcătură sa foarte nocivă, este extrem de nefavorabilă. Într-adevăr versantul estic este constituit din roci foarte poroase, respectiv un complex predominant grezos (gresii friabile în proporţie de aproximativ 80 %). Versantul vestic al iazului este alcătuit predominant din roci mai compacte respectiv argile marmare cu intercalaţii de gresii calcaroase şi de calcare. Dar ambii versanţi sunt traversaţi de un sistem des de falii, care ar permite infestarea masivă a acviferelor de adâncime.

Pentru a evita infiltraţiile în patul şi versanţii iazului de decantare RMGC - GR preconizează în ultima variantă a proiectului o izolare cu argilă compactă şi folii de plastic. Această operaţie care este un paliativ, nu era prevăzută în proiectul din 2006, ca fiind nerentabilă. Aşa zisa soluţie cu patul de argilă compactă este un bluf al RMGC - GR. Aceşti maieştri ai mistificării nu intenţionează să aducă de nicăieri cei peste 70 milioane m.c. de argilă necesari proiectului (nici nu ar avea de unde să procure pe o rază de de 100 - 150 km). Pur şi simplu vor să folosească rocile excavate de pe viitoarea platformă a uzinei de cianurare (argile cu intercalaţii de gresii calcaroase şi calcare) evident improprii.

În aceste condiţii în care acviferele de adâncime (nu numai nivelul freatic) vor fi poluate în mod grav, iazul de decantare va deveni o veritabilă "bombă ecologică” pentru toate localităţile plasate în aval, unda de poluare avansând lent dar implacabil până în bazinul Arieşului. Acest dezastru ecologic va stopa frumoasa dezvoltare a turismului, zootehniei, apiculturii şi chiar a industriei (de exemplu fabrica de mobilă din Câmpeni) din această parte a Ţării Moţilor. Într-un timp greu de evaluat unda de poluare va ajunge în Mureş, cu efecte uşor de prevăzut pentru ţările prietene din aval Ungaria şi Serbia.

Nu trebuie să fii mare specialist ca să realizezi că acest dezastru ecologic care acţionează asupra apelor subterane scapă de sub orice control şi este practic intratabil. În consecinţă realizarea iazului de decantare pe amplasamentul propus pe valea Corna nu poate fi acceptată.

Aceasta ar fi perspectiva pentru corneni, buciumeni, , abrudeni, câmpeni. Aşa cum am arătat în nenumărate ocazii, situaţia roşienilor ar fi şi mai gravă. Carierele proiectate, în special cea din dealul Câlnic, nu numai că l-ar mutila pe acesta, provocând distrugerea a aproximativ 5 km de galerii romane şi a zeci de de km de galerii din evul mediu, dar ar nimici şi centrul acestui unic oraş minier din antichitatea Daciei romane, despre care se afirmă că va fi protejat. Într-adevăr, prin bombardamentul zilnic cu blocuri smulse, din cele aproximativ 10 galerii dirijate spre nord, ar fi rase atât casele ,,recondiţionate de către RMGC – GR”, cât şi cele neconsolidate ale celor care nu vor să părăsească vatra strămoşească, precum şi cimitirul în care-şi doarme somnul de veci Popa Balint, tribunul lui Avram Iancu. Ar nimici tot.

2

După cum este cunoscut, toate zăcămintele auro-argintifere din districtul minier Roşia Montană - Bucium au fost descoperite din antichitate. Acestea au fost identificate la suprafaţă, în special de către prospectorii romani aduşi din Iliria, exploatate la început la suprafaţă şi apoi cu lucrări miniere până la cote de aproximativ 690 - 660 m. Exploatarea acestor zăcăminte a fost aproape continuă, cu intensificări în perioada ocupării Transilvaniei de către regatul arpadin, apoi în vremea împărătesei Maria Tereza, care a relansat mineritul în tot Ardealul, ca şi în tot fostul regat al Ungariei, producţia de metale preţioase atingând un maxim în 1908. După acest moment de vârf, producţia zăcămintelor antice a început să scadă din ce în ce mai pronunţat, până în anii 1950 - 1967 când toate zăcămintele exploatate în subteran au fost epuizate.

Încă din 1933 s-a analizat posibilitatea exploatării în carieră a diseminaţiilor cu aur din dealul Cetate de la Roşia Montană, care la suprafaţă aveau un conţinut de aproximativ 3 g/t Au. Atunci ideea a fost abandonată după criterii extrageologice, dar a fost pusă în practică în 1970, după abandonarea în 1967 a ultimelor exploatări miniere în subteran, cea de la Bucium Izbita din dealul Arama. Acest moment de răscruce pentru mineritul din districtul Bucium - Roşia Montană a determinat o intensificare fără precedent a prospecţiunilor geologice, geofizice şi geochimice, precum şi, după cum am aratat, deschiderea în 1970 a carierei de aur din dealul Cetate. Exploatarea în cariera Cetate a fost pentru o soluţie salvatoare dar nu de durată, deoarece conţinuturile de aproximativ 3 g/t Au s-au confirmat doar pe o adâncime de 100 m. Într-adevăr, sub cota 900 m conţinuturile au început să scadă în mod accentuat, în 2003 la cota 885 concentraţia fiind de aproximativ 1,5 g/t Au. Cariera a fost abandonată în 2006 la cota 873 m nu datorită epuizării zăcământului, ci deoarece RMGC a intenţionat să creeze în mod fals o problema socială, pentru a putea să manipuleze pe minerii şomeri.

Totuşi conţinuturile de aur au scăzut în continuare în mod accentuat cu adâncimea, de la cota 846 m conţinutul de aur în brecii scăzând sub limita de exploatabilitate (0,6 g/t), iar pentru dacite sub cota de 795 m.

3

Începând din ianuarie 2011 am iniţiat împreună cu un grup de specialişti de la Institutul Geologic al României (I.G.R.), respectiv dr. ing. Anca Vâjdea, cercetător stiinţific gradul II, dr. ing. Laurenţiu Asimopolos, cercetător ştiinţific gradul II, tehnician geofizician Gabriel Preda, un studiu geofizic - geologic în vederea evidenţierii unor zăcăminte auro-argintifere bogate, necunoscute. Aceste cercetări nu au fost finanţate nici cu fonduri de stat, nici private. Ca în tinereţea mea, a fost o „muncă patriotică” (subsemnatul nu sunt salariat al I.G.R., ci doar pensionar).

Cercetările s-au desfăşurat pe două direcţii majore. În primul rând combinând o informaţie geologică de înaltă calitate (harta geologică-minieră a Munţilor Metaliferi elaborată de T.P. Ghiţulescu şi M. Socolescu - 1941 şi harta geologică a României la scara 1:50.000, foaia Abrud, întocmită de S. Bordea, A. Ştefan şi M. Borcoş - 1979) cu hărţile aeromagnetice în reţea de cercetare şi de detaliu, întocmite în 1964, respectiv în 1970 de către Tr. Cristescu şi colaboratorii, am elaborat harta batolitului granodioritic - cuarţdioritic Bucium - Roşia Montană - Roşia Poieni la scara 1:50.000. În limitele acestui batolit sunt prezente atât zăcămintele de tip porphyry copper Roşia Poieni şi Bucium Tarniţa, cât şi corpurile subvulcanice dacitice din districtul minier Bucium - Roşia Montană. Toate mineralizaţiile auro-argintifere cunoscute încă din antichitate în acest district minier, respectiv dealul Frasin şi Bucium Rodu la Bucium şi Cetate, Cârnic, Igre-Văidoai, Jig la Roşia Montană, sunt localizate în corpuri subvulcanice dacitice sau în acoperişul unui asemenea corp. În exteriorul batolitului menţionat nu se cunosc zăcăminte auro-argintifere şi nici alt fel de mineralizaţii. Mi-am pus problema dacă în acoperişul batolitului, în districtul minier Bucium - Roşia Montană mai pot exista şi alte zăcăminte auro-argintifere decât cele descoperite în antichitate. Răspunsul este evident pozitiv. Da, pot exista corpuri subvulcanice cu mineralizaţii auro-argintifere bogate (cu conţinuturi probabile de aproximativ 30g/t aur), necunoscute, acolo unde structura purtătoare nu a atins relieful topografic actual. Identificarea corpurilor dacitice care nu au atins relieful actual a făcut obiectul celei de-a doua direcţii de cercetare.

Toate corpurile dacitice subvulcanice şi hipabisice cu mineralizaţii auro- argintifere din districtul minier Bucium - Roşia Montană, care străpung spre suprafaţă formaţiuni sedimentare cretacice, determină anomalii gravimetrice de minim. În consecinţă, am filtrat în mod convenabil harta gravimetrică Bouguer în reţea de detaliu şi am obţinut harta gravimetrică reziduală din districtul minier Bucium - Roşia Montană (Vâjdea, Preda, 2011; Sava, 1970; Zorilescu, 1971). Toate corpurile dacitice enumerate anterior, care au găzduit mineralizaţii auro-argintifere exploatate din antichitate (astăzi epuizate) determină minime gravimetrice reziduale. Folosind deopotrivă toate datele geologico-miniere, magnetometrice, electrometrice şi pedogeochimice existente, am selectat o serie de minime gravimetrice reziduale care reflectă, foarte probabil, corpuri dacitice mineralizate, care nu au atins relieful topografic actual. Cele mai importante dintre acestea sunt următoarele:

1) minimul gravimetric de la sud de cariera Cetate, încadrat de pâraiele Limpedea şi Găuri (afluenţi dreapta ai pârâului Corna). Are o extindere comparabilă cu minimul gravimetric rezidual corespunzător corpului subvulcanic Cetate. Minimul gravimetric sud Cetate este acoperit în totalitate de brecia sedimentară cu magnetit post-Rotunda, ceea ce explică faptul că subvulcanul dacitic respectiv a rămas necunoscut până în prezent. Sunt şanse foarte mari să avem de-a face cu cea mai importantă structură cu mineralizaţii auro- argintifere bogate descoperite la Roşia Montană în ultimele două milenii. Probabil va asigura o exploatare în subteran timp de cel puţin un secol;

2) minimul gravimetric rezidual accentuat de la Valea Şesii (în vecinătatea nordică a bisericii din Bucium Şasa) este plasat la est de corpul subvulcanic din dealul Frasin, exploatat pentru aur şi argint din antichitatea romană (acesta determină, de asemenea, un minim gravimetric). Minimul gravimetric Valea Şasa reflectă prezenţa unui alt corp dacitic subvulcanic mineralizat îngropat în apropierea suprafeţei topografice. O listă impresionantă de date geologice, electrometrice şi pedogeochimice atestă caracterul metalogen al corpului subvulcanic Valea Şasa;

3) la nord de minimul gravimetric Valea Şesii se plasează o anomalie similară, dar alungită pe direcţia nord - sud, localizată în versantul drept al pârâului Arsuri. Harta geologică nu sugerează o situaţie interesantă, dar rezultatele prospecţiunilor pedogeochimice sunt foarte încurajatoare;

4) cel mai spectaculos rezultat al prelucrării datelor gravimetrice îl reprezintă aliniamentul de minime reziduale dealul Ciungilor - câmpul minier Bucium Rodu - sud Bucium Muntari, cu o lungime de 2,5 km. Suntem în prezenţa celui mai important sistem subvulcanic din Munţii Metaliferi. Prezenţa spre suprafaţă a câmpului filonian Bucium Rodu şi indicaţiile oferite de datele geologico-miniere de la sud de pârâul Rodu, precum şi un volum impresionant de date electrometrice şi pedogeochimice atestă că în adâncime, la nivelul structurii subvulcanice, perspectivele pentru mineralizaţii auro-argintifere sunt uriaşe. Probabil că mineritul buciuman în subteran va fi activ în această zonă câteva secole şi că o bună parte din Ţara Moţilor va trebui să le vină în ajutor.

V-am expus câteva rezultate ale prospecţiunilor geofizice şi geochimice realizate în perioada 1962 - 1972 şi fructificate după 40 - 50 de ani. Dar noi trăim în secolul XXI. Tehnica acestui secol ne va ajuta să transformăm aceste mari speranţe în certitudini. Toate cele prezentate mai sus, care pentru „Toma Necredinciosu” pot să pară vise, vor fi atent verificate cu un complex de metode geofizice ultramoderne. Printre acestea, la loc de cinste stau investigaţiile electromagnetice, inclusiv cu sursă controlată şi de polarizaţie indusă, dirijate şi prelucrate cu softuri deosebit de performante.

Se preconizează şi utilizarea unor metode geofizice „mai bătrâne” cum ar fi spectrometria gamma, magnetometria protonică diferenţială, gravimetria de înaltă rezoluţie, echipamente petromagnetice, dar „îmbrăcate în haine noi”.

Aproape toate aceste echipamente şi softuri geofizice de ultimă generaţie lipsesc din dotarea Institutului Geologic al României, dar pot fi procurate într-un timp record. Lista completă costă 180.000 euro. Guvernul României a fost sesizat de la finele lunii mai 2012 că grupul de specialişti de la I.G.R. gata să se lanseze în această aventură la capătul căreia ne aşteaptă comorile subsolului românesc trebuie sprijinit cu fonduri. Din păcate până în prezent, dupa 16 luni, nu am primit nici un răspuns, pierzând un timp extrem de preţios.

Dar când vrei să-i smulgi naturii comorile, trebuie s-o faci până la capăt. Eforturile geofizicienilor şi geologilor de la I.G.R. s-au întâlnit cu cele ale altui grup de entuziaşti de la Catedra de Mineralogie a Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti. Aceştia, conduşi de către prof. dr. Gheorghe Popescu, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României, vor folosi cele mai moderne metode de studiu şi analiză pentru a descifra altă necunoscută a subsolului Munţilor Metaliferi, respectiv identificarea şi evaluarea elementelor rare şi minore precum: telurul, seleniui, germaniu, cadmiul şi altele, cu mare utilizare în tehnologiile înalte ale secolului XXI şi deficitare în ţările Comunităţii Europene.

Acestea sunt perspectivele descoperirii în viitorii 1-2 ani în zona Roşia Montană-Bucium Rodu-Bucium Muntar, a unor zăcăminte auro-argintifere îngropate la adâncimi de ordinul a 100-250 m. Este prematur să ne pronunţăm astăzi asupra valorii economice a acestor descoperiri, dar este foarte probabil ca rezervele de minereuri auro-argintifere respective să fie echivalente cu metale preţioase extrase în această zonă în ultimele două milenii şi jumătate (de la Celţi şi Agatârşi până astăzi).

4

Dragi participanţi la mişcările populare în apărarea Roşiei Montane

Am scris aceste rânduri ca să vă pun în mână o armă cu care să învingeţi mafia ticăloşită, care vrea să distrugă Roşia Montană. Loviţi cu această armă, aşa cum a făcut Făt Frumos din poveştile noastre ca să învingă balaurul cu şapte capete. Să nu uitaţi nici o clipă că are şapte capete şi să nu vă opriţi cumva la al şaselea. Şi vă mai spun ceva. Loviţi cu putere căci astfel capul lovit al balaurului creşte la loc.
Succes în lupta!

Am fost impresionat de disciplina şi totala neînregimentare politică faţă de clasa politică actuală sau de interese pecuniare ascunse, de care au dat dovadă zecile de mii de manifestanţi din : Bucureşti, Cluj, Câmpeni, Alba Iulia, Londra etc. Mă bucur că în special tânăra generaţie a înţeles că pentru a trăi cu demnitate pe vatra strămoşească milenară este nevoie de unitate şi hotărâre.

Dar, dragi manifestanţi, să nu alunecaţi fără voia voastră spre poziţii stângiste.

De exemplu trebuie să ne valorificăm bogăţiile subsolului fără să poluăm mediul ambiant, să distrugem vestigiile trecutului nostru multimilenar glorios, să periclităm alte activităţi economice durabile. Sunt voci care vă spun că este mai bine să nu mai practicăm nici un fel de minerit, că oricum bogăţiile subsolului rămân la locul lor. Nu trebuie să gândiţi în acest fel. Oameni ca mine şi mai sunt câţiva în România, ştiu să descopere, prin cercetări geonomice, zăcăminte de toate felurile, oriunde ar fi ascunse. Prin darea în exploatare a unor asemenea zăcăminte s-ar creea relativ rapid mii sau chiar zeci de mii de locuri de muncă în industria minieră. Aceasta este cu atât mai necesar în vechile regiuni miniere, unde mai există o forţă de muncă profilată pe minerit şi lucrări miniere utilizabile după o prealabilă evacuare a apelor care au inundat orizonturile inferioare celui de bază. În regiunile miniere vechi, abandonate cu prea multă grabă în ultimul deceniu al secolului XX, există perspectiva reintroducerii în exploatare a unor zăcăminte polimetalic-auro-argintifere, ca cele din zona Baia Mare, datorită faptului că în ultimii 10 ani preţurile metalelor nobile şi a celor comune (în special cuprul) au crescut de 4-5 ori. Pe de altă parte, în partea de sud a Munţilor Apuseni dintre Balşa şi Tălagiu, dar în primul rând în aria câmpului minier Barza-Brad au fost identificate prin cercetări geologice şi geofizice o serie de structuri metalogene de tip gold porphyry copper sau doar aurifere. Aceste structuri metalogene vor relansa industria minieră pentru foarte multe decenii sau chiar secole, dând de lucru la multe mii de mineri. Nu se cere din partea statului decât să pună la dispoziţia Institutului Geologic al României modestă suma de 180.000 euro, care să-i permită să-şi procure echipamente geofizice ultramoderne cu softurile aferente. Aceste echipamente solicitate de subsemnatul din luna mai 2012 vor fi utilizate atât pentru o strictă localizare a zăcămintelor auro-argintifere ascunse din districtul minier Bucium-Roşia Montană, cât şi a zăcămintelor cuprifer-auro-argintifere sau aurifer-argintifere-cuprifere sau auro-argintifere din Munţii Apuseni de sud (centură metalogena Tălagiu-Brad-Balşa). Într-o centură metalogena mai nordică, sud Stănija - sud Zlatna, mai exact Muncăciasca Vest – Hanes - Prepestenia, la mineralizaţia diseminată cupriferă-auriferă-argintiferă se adaugă în mod semnificativ şi molibdenul.
Dacă guvernul României doreşte într-adevăr să dezvolte mineritul pentru metale nobile la Roşia Montană trebuie să sprijine cu fonduri Institutul Geologic al României precum şi Catedra de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti şi în special colectivul de la Catedra de Mineralogie în frunte cu prof. dr. Gheorghe Popescu, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică. Cum am mai menţionat ,,urgenţă zero” o constituie lista de aparatură geofizică şi softuri aferente în valoare de 180.000 euro, aflată în posesia excelenţei sale Tudor Prisecaru, preşedinte secretar de stat al Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifice.

Dragi mineri din zona Roşia Montană - Bucium

Mulţi dintre voi aţi moştenit meseria voastră de la părinţi, bunici şi înaintaşii voştri care se pierd în trecutul milenar. ,,Goldul” v-a angajat pe o parte dintre voi pentru o perioada de maximum 20 ani.

Ei nu pot să vă asigure de lucru decât pe această perioada (care poate fi mai scurtă). Dar cu ce preţ ? V-am arătat care ar fi soarta Roşiei Montane şi a întregii zone, dacă s-ar pune în aplicare planul ,,Goldului”.

Gândiţi-vă că planul meu vă va asigura vouă şi urmaşilor voştri de peste secole un loc de muncă bine plătit, că va trebui ca odinioară, să vă vină în ajutor alţi ortaci din Ţara Moţilor de pe o rază de 30 km.
Ţinutul vostru trebuie să aibă o dezvoltare economică multilaterală. La voi este loc şi pentru o zootehnie modernă şi pentru un turism de tip hotelier sau pensiune, fructificând şi urmele trecutului vostru minier multimilenar şi nu în ultimul rând un minerit modern, ecologic pentru secole de acum înainte.
Noroc bun!

Ing. Justin Andrei, cercetător ştiinţific gradul

Sursa : COTIDIANUL.RO

Cei care au crezut in Romania au pierdut tot!

Peste 3 milioane de romani au stat in tara pina la limita emigrarii, astazi sint imprastiati pe intreg Pamintul.
Cei care au ramas in tara sint plini de datorii la banci, au ipoteci pentru urmatorii 20-30 de ani, ei si copiii lor au datorii suplimentare de zeci de miliarde de dolari pentru tot restul vietii. Cei care au firme sint in pragul falimentului desi muncesc 14-16 ore pe zi si tin Romania din taxele si impozitele lor!
Toti ceilalti, care nu se regasesc mai sus, traiesc sub pragul subzistentei, fie ca sint pensionari, tineri, angajati sau someri, tarani sau oraseni.
Dar cel mai grav este ca 22 de milioane de romani au pierdut orice speranta pentru natiunea lor, pentru tara lor!
Cu totii am fost liberi o zi, in decembrie ’89, iar de 23 de ani sintem sclavi. Munca silnica si credinta in tara noastra ne-au orbit. Abia astazi deschidem ochii si intelegem ca nu doar Revolutia ne-a fost confiscata. Miza a fost confiscarea Romaniei, cu oamenii si cu bogatiile ei. “Gradina Maicii Domnului”, cum murmura Papa Ioan Paul al II-lea, a fost vinduta de Iudele dintre noi la pret de nimic. TRADARE, GENOCID, SUBMINARE la pachet cu VINZAREA SUVERANITATII NATIONALE!
Sint prea batrin sa plec din tara mea,
E prea tirziu sa imi gasesc o tara!
Sa ies in strada este tot ce am,
Atit mi-au mai lasat dusmanii mei de neam,
Si voi fi linga cei mai buni romani
Ce inteleg ca EI ne sint stapini!
Voi sta in ploi si frig, afara,
S-arat ca nu sint tradator de tara,
Voi fi pe strazi pina tirziu in noapte,
Pina la ultimul gram de libertate!
Fiindca ASA,  NU SE MAI POATE!
E tara mea si nu a LOR,
E viata mea si simt ca mor
Daca ii las pe ei sa-mi vinda
Si SUFLETUL, pe-o biata punga!
Eu am pierdut cind am crezut in Romania,
Dar vine timpul  sa intorc acest destin,
Sa-mi iau curajul, disperarea si minia
Si sa-i zdrobesc cu gindul cel divin!
Sint prea batrin sa plec din tara mea,
E prea tirziu sa imi gasesc o tara!

Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

Lupii Albi
poezie 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Vlad Colceriu [Valah ]

2012-08-10

Venit-a vremea Lupilor cei Albi,
Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare
Și fiecare lup ce-a mai rămas,
Cuprinsu-i iarăși de turbare.

În fiecare din nepoții săi
Un Decebal se scoală în picioare,
Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare
Și ochi de lup sticlesc în ochii tăi!

Din fiecare sat răsună, sus pe deal,
Urletul lung al buciumului vostru,
Adună lupii-n haite de război,
Fierarul bate-n fier și zice "Tatăl Nostru".

Ajuns-am iar la capăt de răbdări
Și inima ne e amară,
Venit-a vremea Lupilor cei Albi
Și a bărbaților de neam și țară.

E totul până aici și nu mai merge!
Ce-a fost de dres, nu se mai poate drege...
Nu-i dregător să dreagă ce-ați făcut
Neamului asta răbdător și mut!

Ne-ați luat pământuri, codrii și copii,
Din lemn făcut-ați arme și din copii spahii,
Cu-al nostru aur țări ați cumpărat
Și din al nost pământ bucate ați mâncat.

Și rupt-ați țara asta în bucăți,
Ați sfâșiat-o toți, hiene ce sunteți!
Am plâns prin codrii și prin țări străine
Și lupii ies pe rând din strănepoți!

Venit-a vremea Lupilor cei Albi
Și suntem plini de foc nevoie mare,
Răbdare doar s-aveți să ne vedeți,
Din oameni cum ne vom preface-n fiare!

Noi n-am murit, noi Lupii Albi,
Am stat și am crescut în fiecare.
Preoții noști ne-au binecuvântat
Și haitele se-ndreaptă spre altare.

Ceahlău, al nostru Kogaion,
Bucegi cu Sfinxul pân' la Baia Mare
Și Apusenii cu ai noștrii moți,
Ce pus-au căpetenii la hotare.

Noi zicem GATA, ne-a ajuns
Și duce-ți-vă unde dracu-i dus!
De nu, jurăm cu sacru jurământ
Scula-vom chiar și morții din mormânt
Și ne vom bate aprig pentru-acest pământ!

N-om mai fi slugă la-mpărat,
Tătuca n-o mai sta îngârbovat,
Măicuța mea nu va mai plânge-n prag
După feciorul ei cel drag...

Și al meu steag zbura-va-n sus,
Drakones-ul pe munte va fi pus
Acolo lângă Cruce-n Craiman,
Zidi-vom iarăși tot ce-a fost distrus.

Să știe tot românu că trăim,
Că lupi suntem cu toți și nu murim,
Că nu ne închinăm nicicând,
Că nu putem trăi din nou decât luptând.

Să știe lumea-ntreagă despre noi,
Când noi scriam pe lut, ei umblau goi,
Când noi aveam un singur Dumnezeu
Ei nici n-aveau pământ...

EUROPA SI PERICOLUL DAC

Putin imi pasa ca voi fi catalogat dus cu pluta. Putin imi pasa ca unii vor spune ca fabulez. Putin imi pasa ca se vor gasi mai stiu cati “progresisti” care sa sustina ca ideile mele sunt “ceausiste”. Putin imi pasa ca vor spune multi ca imbratisez teorii ale conspitatiei “aberante”.Putin imi pasa ca voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care si ale serviciilor care ar trebui sa se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici si nu de lenjeria intima a elevilor de liceu.
Mie imi pasa de ceea ce se intampla tara mea asa cum am invatat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mandru si fapte care as fi vrut sa nu se intample, cu istoria ei, mai eroica si mai rusinoasa, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savantii artistii ei, unii mai talentati, mai invatati, altii mai putin, unii mai virtuosi altii mai pacatosi. Toti acesti oameni, toate aceste evenimente formeaza la un loc mostenirea poporului caruia ii spunem roman, chiar daca multi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut in aceasta zona geografica careia ii spunem Romania si pe langa actualele granite, toate pietrele praful, aerul, solul si subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetatile acoperite de pamant, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pamant, au format si formeaza ceea ce astazi inca numim Romania.
Toate acestea insa vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor sa o recunoasca, unii nu vor sa o accepte, unii nu vor sa o scoata la suprafata, unii nu vor sa o lasa sa se exprime, altii vor sa o ingroape sau sa o distruga pentru ca reprezinta un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizatiei si “progresului”, a unei “democratii” impuse de o “elita” financiara straina de chiar interesele tarilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominatie subjugare si acaparare, desfiintare a identitatilor nationale.
Suntem invatati, indreptati, convinsi, dirijati, impinsi, aruncati, ingraditi, fortati catre o Europa “comuna, a tuturor” unii ii spun “Statele Unite ale Europei” adica un fel de federatie formata din state care isi pierd identitatea, isi pierd traditiile, isi pierd obiceiurile, isi pierd contiinta de neam, isi pierd istoria, isi pierd resursele pe care le pun la dispozitia unor conducatori ascunsi sub masca democratiei, care practic urmaresc nu progresul ci distrugerea identitatii Europei.Nu pare nimanui ciudat ca la nivel de stat suntem sfatuiti sa ne “regionalizam” sa ne “autonomizam” sa ne faramitam ca sa putem “supravietui”, ca unica sansa de dezvoltare si conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem stransi ca oile in tarc, indemnati sa facem toti cum comanda “baciul” de la Bruxelles sau mai stiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplica insa diferit desi sunt aceleasi, caci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” in culoarea locala doar ca sa multumeasca interesele celor care le impun? Nu vede nimeni ca se umbla cu doua masuri, una de faramitare la nivel statal, alta de “anclusare“ la nivel European ? Care din politici e buna, cea segregationista, sau cea unionista? De ce nu se aplica una din ele? Inamicul numaru unu al celor ce fac aceasta politica ciudata, a celor care o aplica si a celor ce o sustin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arata cine suntem, de unde venim, care ne sunt radacinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile si bogatiile, drumul si directia. Ei, “Europenizatii” vor sa construiasa o alta istorie care sa inceapa cu ei. Tot ce a fost pana acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizatia, umanitatea, universal incepe cu ei, ei fac legile, ce a fost pana acuma nu a existat, trebuie sters din memoria omenirii.
Presedintele tarii ne spune ca trebuie sa ne cedam suveranitatea, ca trebuie sa ne gandim la interesele Europei. Premierul Romaniei, ne spune ca istoria Romaniei a inceput la 1918, stergand din citeva cuvinte istoria neamului romanesc, indiferent cand si-a capatat acest nume. Dar oare, istoria Romanilor a celor care ne numim asa indiferent in ce tara traim, a inceput doar in 1918? Unii spuneau pana acum 24 de ani ca istoria Romaniei ar fi inceput la 23 August 1944, dar si ei acceptau totusi ca”traim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut sa ne rupa de radacinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca sa le dea lor bine la imagine. Astazi insa, traim vremuri mult mai vitrege. Astazi toata “lumea buna” vrea sa uitam cine am fost, cine suntem si ce reprezentam ca popor astazi suntem impinsi spre o globalizare nu numai economica si financiara ci si istorica, spirituala, de identitate.
Astazi in Romania a devenit periculos sa rostesti cuvantul Dac, Dacia,(doar ca masina mai este admis pe ici pe colo, dar va disparea si asta, vorm vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume rominesti pur sange, toate” legate” de istoria Daciei) astazi in Romania la scoala nu se mai invata despre daci decat ca au fost condusi de unul cu apucatuiri suicidale iar apoi am fost “preluati si prelucrati” de un popor luminat, asa cum suntem preluati acum, si am facut parte dintr-un imperiu mare cum vom face si acum. Nu li se spune insa copiilor ca conducatorii acestor imperii si atunci si acum au urmarit nu sa ne “civilizeze” si sa ne faca viata mai buna, ci sa ne exploateze minele si bogatiile-culmea culmilor- aceleasi mine de aur si atunci si acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celalalt fiind pastrat de Dacii liberi care au avut grija sa ii faca plecati pana la urma pe “marii civilizatori” . Spre ghinionul nostru acum nu mai exista Dacia Libera, actualii conducatori in fata pericolului celor ce ne doresc pamantul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul”romanesc” dar nu stramosesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.
Astzazi cuvantul “dac”nu mai este rostit oficial, in toata istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un presedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvant intr-o cuvantare oficiala sau neoficiala. Dacia nu mai exista pentru noua conducere supusa noului imperiu. Istoria nu mai exista si nimeni nu vrea sa invete din ea. Nimeni nu vrea sa vada ca nici un imperiu nu a ramas in picioare, toate au cazut, din toate s-a ales praful, au ramas in picioare de fiecare data tarile, statele, popoarele care le formau. A cazut imperiul roman de rasarit sau apus, a cazut imperiul lui Napoleon, a cazut imperiul comunist si vor cadea toate unul dupa altul, dar pe ei nu ii intereseaza, ei “traiesc momentul”, ei “cladesc viitorul” un viitor de hartie ca si banii cu care il tencuiesc.
Astazi tot ce este legat de Dacia si de cuvantul dac, trebuie sa dispara din istoria, constiinta si evidentele celor care traiesc pe pamantul care se pare ca a fost leaganul civilizatiei europene. Omorarea parintilor este un obicei European, sa nu ne amagim crezand ca avem exclusivitate. Cetatile dacice care au fost descoperite pana in prezent au fost lasate in paragina, s-a asezat praful peste el, unele au fost pradate, hartile cu asezarea lor au fost predate jefuitoruilor ca sa scoata din ele bratari de valoare inestimabila, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie strainilor spre”cercetare”, Sarmisegetuza rusilor si englezilor, Bucegii si Buzaul Israelului, Rosia Montana canadienilor si americanilor. Se spune si nu vad de ce nu as crede, vazand ce se intampla cu istoria, ca tara va fi impartita in asa fel incat Moldova sa revina evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia tiganilor din toata Europa nu numai din Romania, iar Romania se va mai numi vechiul “regat” adica Bucurestiul cateva judete limitrofe cred ca iesirea la Marea Neagra nu va mai face nici ea parte din Noua Romanie, dar asta inca nu o stiu cei care au batut palma, va fi o supriza pentru ei. Unde se vor mai duce ei in weekend, daca “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde statiunile montane iar Marea Neagra va fi intr-o “regiune autonoma” independenta economic, financiar, si, si .. politic?
Astazi se continua ingroparea istoriei dacilor, ingropare inceputa imediat dupa prabusirea imperiului roman, cand toate cartile scrise despre Dacia au cam disparut. Iata o scurta enumerare:
• Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare si filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau razboaiele dacice;
• Din „Istoria romana” a lui Appianus , scrisa in limba greaca, in 24 de carti, ultimile 2 tratand, razboaiele lui Traian in Dacia si Arabia, s-au pierdut;
• Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” in 20 de carti, la sfarsitul secolului al III i.e.n fiind apreciata la vremea ei ca - foarte serioasa, aceasta insa disparut;
• Un autor tarziu Orosius a tratat in Istoriile sale si luptele lui Fuscus (generalul lui Domitian) cu Duras Diurpaneus si dezastrele romanilor in Dacia, insa acea parte a fost pierduta;
• Din „Istoria romana” (80 de carti in limba greaca) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care trateaza razboaiele lui Domitian si Traian;
• Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au pastrat. Astfel „Getica” sa si „Getica” medicului sau Criton au disparut;
• Profesorul Augustin Deac constata ca peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente si referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.
In ziua de azi, distrugerile continua:
• Arhivele sunt date pe mana strainilor;
• Pamanturile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obtinut prin furt, de locuitorii vechii Dacii, care prezinta documente de proprietate facute sau falsificate de guverne straine;
• Sarmisegetuza este scanata de BBC la milimetru, rezultatele insa nu sunt prezentate autoritatilor romane;
• Bucegii sunt ravasiti de americani si evrei, cad elicoptere care cerceteaza misterele Bucegilor in cautarea spiritualitatii dace si dezlegarii enigmelor omenirii, dar statul roman este orb si surd, nu cere, nu da explicatii;
• Muntii Buzaului, alta zona incarcata de istorie si spiritualitate ancestrala, sunt „redati” unui „mostenitor”al lui Preda Buzescu, mostenitor care de fapt si-a vandut dreptul de mostenire unor straini. De ce nu mostenitorilor lui Bastus? PENTRU CA AU DISPARUT TOATE CARŢILE SI INSCRISURILE DESPRE DACI?
Nu cumva acesta este scopul „pierderii atator documente si dovezi ale civilizatiei dace si anume de a ascunde si a nega drepturile locuitorilor acestui pamant? Nu cumva aceasta „uitare” a istoriei dacilor continua acest proces de tradare si distrugere a istoriei si continua in mod intentionat pentru a da acest pamant altora?
Si atunci constatand toate aceste „coincidente” nu este asa ca esti paranoic daca tragi concluzia ca s-a urmarit si se urmareste in continuare ingroparea Daciei si a dacilor? De ce nu mai vorbeste nimeni astazi despre daci? Conferintele si prezentarile despre dacologie sunt pastrate in bezna, tratate cu superficialitate, cei care se ocupa de asa ceva sunt marginalizati, ridiculizati. Istoricii, cercetatorii, arheologii sunt indreptati catre alte perioade, cei care mai cauta prin istorie urmele dacilor sunt persiflati, pasionatii si iubitorii de neam sunt taxati drept nebuni sau exaltati, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie sa spui, sa constati sau sa sustii ca Poporul Dac a existat sau ca limba romana este de fapt limba dacilor si nu a romanilor, ca esti imediat taxat drept „nationalist comunist”.
DACII AU DEVENIT SAU CONTINUA SA FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA SI ADEPŢII EUROPENIZARII, NU NUMAI PENTRU CA ARATA EUROPEI CUI DATOREAZA INCEPUTURILE SALE CI SI PENTRU CA ARATA INAINTE DE TOATE CA UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI IN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FARA SA AIBA NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FARA SA FIE „SPRIJINITA” PRIN SPOLIERE SI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE INGROAPA SI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST SI ESTE CALCATA IN PICIOARE SI DISTRUSA INTENŢIONAT IAR ROMANII CARE PARTICIPA LA ACEST PROCES SUNT TRADATORI DE NEAM.
Cred ca cea mai mare lovitura pe care romanii ar putea-o da acestei europenizari fortate ar fi sa schimbe numele Romaniei in Dacia.

SURSA: http://www.stiri.com.ro/stire-51726/europa-si-pericolul-dac.html