Sursa: Ziare.com
Autor: Iulian Leca
Autor: Iulian Leca
Incerc sa imi imaginez ce simte un elev care a picat bacalaureatul si il aude vorbind pe ministrul Educatiei. Sau un premiant care citeste inca o stire despre dezacordurile "reformatorului" Funeriu. Stiu ca oricui i se poate intampla sa greseasca. Conteaza insa frecventa si gravitate gafelor si erorilor debitate. In cazul ministrului Educatiei regula a devenit exprimarea incorecta, iar exceptia corectitudinea.
E tot mai jenant sa auzi pe cate un ministru cum mai stalceste inca o data limba romana. Si inca o data, ieri, astazi si maine si tot asa, ca si cum limba semianalfabetilor ar fi devenit exprimarea oficiala a unor membri ai Guvernului. Traian Igasinventeaza cuvinte, adauge litere in altele si relativizeaza gramatica. Domnul Funeriu rescrie sintaxa si morfologia, revolutioneaza DEX-ul si reproduce, in conferinte de presa, fraze dictate cuvant cu cuvant de secretarul de stat. Nici nu vreau sa ma gandesc ce simte un olimpic fara bani de carti, cand priveste la acesti oameni.
Oricat de ingaduitor si tolerant ai putea fi fata de greselile si scaparile unor ministri in general, atunci cand vine vorba de ministrul Educatiei e parca vorba despre ceva mai mult. Lui si doar lui ii sunt trecute mai greu cu vederea problemele de exprimare. Pentru ca el ar trebui sa fie in primul rand si un model pentru elevi, cand il auzi cum stalceste limba romana, simti o jena infinita. "Vad ca aveti tendinta sa tratati cu mare spirit de gluma propriiile dvs inexactitudini care duc la decizii foarte grave" - Daniel Funeriu.
Sa presupunem ca domnul Funeriu este un savant de renume mondial - asa cum ii si place sa se priveasca si sa gandeasca despre sine. Sa presupunem ca este chiar si laureat al premiului Nobel in stiinte exacte. Sa facem acest exercitiu de imaginatie. In acelasi timp se exprima prost si foarte prost in limba materna - iar asta e o realitate, nu mai tine de imaginatie. Chiar si asa de-ar fi, e recomandat sa pui un astfel de personaj in fruntea unui minister public, stiind ca fiecare cuvantare de-a sa va ingrozi audienta si va oripila simturile oricarui vorbitor de limba romana?
Adevarul e ca, in comparatie cu Traian Igas, erorile si ororile comise de Daniel Funeriu tin de cu totul altceva. In cazul ministrului Igas gafele vin dintr-o ignoranta cvasi-totala. Cat il priveste pe Funeriu, el pur si simplu nu cunoaste limba romana. Si, de aici incolo, se pune intrebarea de minima decenta - cat ii mai tii pe acesti oameni in fruntea unor ministere doar pentru ca sunt ascultatori si executa ordinele venite dinspre partid si Cotroceni fara sa ridice macar din spranceana?
Doar pentru faptul ca a montat niste camere de supraveghere in salile de examene, care au demonstrat cat de mult se copiaza la bacalaureat in Romania, acestui ministru paralel cu limba romana i-au fost ridicate false statui. Numai un superficial ar putea aprecia la un ministru o masura care aduce o minima corectitudine si "exactitudine", insa rateaza esenta sistemului si, deopotriva, toate celelalte domenii de care ar fi trebuit sa ocupe si care reprezinta cu adevaratreforma in educatie.
Laude i-au mai fost decernate, de asemenea, pentru ca faptul ca NU s-a opus promovarii unei Legi a educatiei pe care a mostenit-o de la partid. O lege discutabila, cu destule lucruri probabile, printre cateva corecte, dar care nu rezolva nicidecum problema de fond a sistemului de invatamant. Cine nu l-a laudat pentru dezastrul de la bacalaureat, l-a elogiat pentru "curajul" de a nu se opune darului primit de la partid si presedintie.
Asadar, acordandu-i si cele mai bune intentii din lume, toate premiile posibile si imposibile ale comunitatii stiintifice si recunostinta pentru niste masuri ale caror efecte inca nu se cunosc aproape deloc, cu toate astea, oare cat va mai fi tolerat ministru al Educatiei un om care pur si simplu vorbeste incorect limba romana? Si care, totusi, inca nu si-a echivalat studiile. Nu ca nu l-am crede, dar prin acest refuz ofera un prost exemplu pentru respectarea legilor si normelor. Adica, singurul lucru prin care doreste sa se impuna unora.
E tot mai jenant sa auzi pe cate un ministru cum mai stalceste inca o data limba romana. Si inca o data, ieri, astazi si maine si tot asa, ca si cum limba semianalfabetilor ar fi devenit exprimarea oficiala a unor membri ai Guvernului. Traian Igasinventeaza cuvinte, adauge litere in altele si relativizeaza gramatica. Domnul Funeriu rescrie sintaxa si morfologia, revolutioneaza DEX-ul si reproduce, in conferinte de presa, fraze dictate cuvant cu cuvant de secretarul de stat. Nici nu vreau sa ma gandesc ce simte un olimpic fara bani de carti, cand priveste la acesti oameni.
Oricat de ingaduitor si tolerant ai putea fi fata de greselile si scaparile unor ministri in general, atunci cand vine vorba de ministrul Educatiei e parca vorba despre ceva mai mult. Lui si doar lui ii sunt trecute mai greu cu vederea problemele de exprimare. Pentru ca el ar trebui sa fie in primul rand si un model pentru elevi, cand il auzi cum stalceste limba romana, simti o jena infinita. "Vad ca aveti tendinta sa tratati cu mare spirit de gluma propriiile dvs inexactitudini care duc la decizii foarte grave" - Daniel Funeriu.
Sa presupunem ca domnul Funeriu este un savant de renume mondial - asa cum ii si place sa se priveasca si sa gandeasca despre sine. Sa presupunem ca este chiar si laureat al premiului Nobel in stiinte exacte. Sa facem acest exercitiu de imaginatie. In acelasi timp se exprima prost si foarte prost in limba materna - iar asta e o realitate, nu mai tine de imaginatie. Chiar si asa de-ar fi, e recomandat sa pui un astfel de personaj in fruntea unui minister public, stiind ca fiecare cuvantare de-a sa va ingrozi audienta si va oripila simturile oricarui vorbitor de limba romana?
Adevarul e ca, in comparatie cu Traian Igas, erorile si ororile comise de Daniel Funeriu tin de cu totul altceva. In cazul ministrului Igas gafele vin dintr-o ignoranta cvasi-totala. Cat il priveste pe Funeriu, el pur si simplu nu cunoaste limba romana. Si, de aici incolo, se pune intrebarea de minima decenta - cat ii mai tii pe acesti oameni in fruntea unor ministere doar pentru ca sunt ascultatori si executa ordinele venite dinspre partid si Cotroceni fara sa ridice macar din spranceana?
Doar pentru faptul ca a montat niste camere de supraveghere in salile de examene, care au demonstrat cat de mult se copiaza la bacalaureat in Romania, acestui ministru paralel cu limba romana i-au fost ridicate false statui. Numai un superficial ar putea aprecia la un ministru o masura care aduce o minima corectitudine si "exactitudine", insa rateaza esenta sistemului si, deopotriva, toate celelalte domenii de care ar fi trebuit sa ocupe si care reprezinta cu adevaratreforma in educatie.
Laude i-au mai fost decernate, de asemenea, pentru ca faptul ca NU s-a opus promovarii unei Legi a educatiei pe care a mostenit-o de la partid. O lege discutabila, cu destule lucruri probabile, printre cateva corecte, dar care nu rezolva nicidecum problema de fond a sistemului de invatamant. Cine nu l-a laudat pentru dezastrul de la bacalaureat, l-a elogiat pentru "curajul" de a nu se opune darului primit de la partid si presedintie.
Asadar, acordandu-i si cele mai bune intentii din lume, toate premiile posibile si imposibile ale comunitatii stiintifice si recunostinta pentru niste masuri ale caror efecte inca nu se cunosc aproape deloc, cu toate astea, oare cat va mai fi tolerat ministru al Educatiei un om care pur si simplu vorbeste incorect limba romana? Si care, totusi, inca nu si-a echivalat studiile. Nu ca nu l-am crede, dar prin acest refuz ofera un prost exemplu pentru respectarea legilor si normelor. Adica, singurul lucru prin care doreste sa se impuna unora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu