Luni, 19 septembrie, avionul de linie Timișoara-București a tras la salonul prezidențial. Se ratacise oare Președintele? In istoria aeroportului Henri Coanda rareori s-a pomenit ca o cursa de calatori sa fie condusa direct la protocol. Nu va mai țin in suspans: din avion a coborat un personaj din ce in ce mai adaptat placerilor funcției: ministrul Funeriu. Mirarea e cu atat mai mare cu cat persoana in cauza e un om tanar, caruia ii place sa se prezinte educat și școlit in țari unde asemenea abuzuri nu ar fi permise. Nu doar de reguli interne, ci de bunul simț elementar.
Mai sus-numitul e maestru in a zice una și a face taman pe dos. Le cere elevilor și profesorilor respect fața de instituția școlii, condamna chiulul și susține introducerea cartelelor magnetice in școala, in timp ce este primul chiulangiu din sistem, anti-model in ceea ce privește relațiile instituționale.
A inceput sesiunea parlamentara și atitudinea lui Funeriu a ramas aceeași fața de Parlament, de sfidare, de ignorare pana la batjocura. Orice incercare de dialog instituțional intre Comisia de specialitate și ministru e sortita eșecului. Domnul in cauza iși gasește, de cel puțin trei sesiuni parlamentare, tot felul de motive, uneori nici nu se mai chinuie sa le gaseasca, pentru absența. (Repet: prezența unui ministru la Comisiile de specialitate este la fel de obligatorie ca prezența elevilor la ore. Ultimii insa risca exmatricularea).
Școala (vorbesc despre invațamantul preuniversitar) a inceput cu același curriculum, programa școlara, manuale. Copiii sunt indesați și cate 35 intr-o clasa, unele școli au doar cate un singur profesor titular, iar ministerul are pretenția ca profesorul, platit cu foarte mult sub nivelul țarilor din UE, și elevul sa performeze cu o programa depașita de nevoile pieței de munca. Reforma - care trebuia sa inceapa cu ce se preda la clasa, cum se preda și ce se intampla cu informația primita de catre elev - este doar vorba.
Funeriu a descoperit placerea rafuielilor, din biroul de ministru, cu profesorii și cu elevii. Cautand pe google a gasit cuvinte cu potențial de imagine și le inșira enervant de sec. Intre timp, școala a fost abandonata unei administrații sarace, fara ca ministrul sa aiba curajul sa intre intr-o școala daca nu i s-a intins covorul roșu, daca nu e intampinat cu paine și sare, insoțit de inspectorii generali școlari, mulți dintre ei avand funcții in conducerea partidelor, in timp ce directorilor de școala li se interzice.
In primavara acestui an, Funeriu ar fi trebuit sa inainteze Comisiei noul cadru de referința al curriculumului național, fara de care nici o lege nu poate sa aduca in mod real și profund schimbarea necesara in sistemul de invațamant. A trecut primavara, a venit și toamna, iar ministrul sta in biroul lui și se privește cu satisfacție in oglinda...
Omul acesta care raspunde la intrebarile Comisiei (intrebari care vizeaza problematica in domeniu) doar dupa ce i se șoptesc raspunsurile de catre secretarii de stat, se lauda ca a schimbat sistemul. L-a schimbat adaugand și mai multa nesiguranța și impredictibilitate. Discursul lui Funeriu se limiteaza enervant de insistent la demonizarea profesorilor. Cat despre chestiunile cu adevarat grave din educație – cadrul de referința și resursa umana -, ministrul nu vede nici un impediment sa aplice doar ce ii convine din lege fara sa ii pese de paradoxurile si contradicțiile pe care le genereaza. Invațamantul gimnazial a inceput pe noua structura (cinci ani), dar cu același program și curriculum.
Orice atenționare primita din teren, orice sugestie, observație se izbesc de automulțumirea de sine a ministrului. E atat de mulțumit de reflecția imaginii lui in oglinda, incat realitatea profesorilor, elevilor și parinților e un detaliu peste care Funeriu trece fara sa iși rideze nici pentru o secunda chipul.
Adriana Saftoiu, deputat PNL de Prahova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu