| Pamflet |
Portret de om... mare
Fără doar şi poate, politichia este o mare socoteală la casa omului, ba putem zice chiar a Guvernului, care numai Executiv nu se cheamă şi totuşi aşa e, că de la o vreme încoace, ce zic eu, trei-patru ani, tot de execuţii se ţine, din cele mai trăsnite, gen „Cartea recordurilor” - ba o lefuşoară de bugetar, ba o pensioară slăbuţă, fără nerv în ea, ba o „îngheţare”, ba o sănătate, o cultură, o educaţie, toate pe rând s-au perindat şi se perindă încă (până când, Doamne?) pe eşafodul politic, care nu ţine seamă decât de cei cu arginţii mulţi, nu de sărăntocii ăştia, gen eu, gen tu, cititorule, gen şomer, gen indiferent de sex şi vârstă, gen etc. Că unul dintre ei e chiar omul nostru, Daniel (fără nicio legătură cu Preafericitul Părinte Patriarh), a cărui crudă blândeţe o simţim toţi, de la vlădică până la opincă (a se citi de la preşcolar la universitar), dar şi Petru - nume predestinat şi blagoslovit, de mare paznic la poarta raiului - apostolul ”cerber” la porţile învăţământului ”băştinaş”. Şi noi, după atâta dezvoltare în sens invers, tot băştinaşi primitivi am rămas, legaţi de glie, desigur, şi nu ca omul nostru, neaoş carpato-danubiano-pontic după naştere, dar franţuz după cantitatea de creieraş educat şi pedelist după politichie - nu după chelie -, mic de stat, dar mare-n stat, băiatul nostru, plin de energie negativă şi-a jurat în barbă, aşişjderea unui Baiazid modern să treacă peste toţi enoriaşii necredincioşi, organizaţi în ”secte” sindicale, să-i afurisească şi să-i condamne la pieire pentru cârteala lor neobrăzată la pravilele ţării, date cu firman şi semnătură de la micul Daniel Petru-Voievod, care va ramâne scris cu litere poleite minuscule în cartea pamântului din vatra amintită; asta-i cu junele nostru, la voroavă-i meşter mare, dar şi gugumănii la fel de mari scoate, iar dacă nu le scoate din tigva personală, i se suflă de mica sfetnică a palatului, cu nume folcloric, şi ea devenită peste noapte mâna dreaptă ciungă a voievodului nostru, care vede în „moşia” administrată oile negre sindicalizate, care au dus ţara în faliment pentru niscaiva bănet mult datorat de vistieria ţării supuşilor ei credincioşi, datorie pecetluită şi de marii judecători neascultători; şi bărbatul, despre care-i vorba, ce şi-a zis: băi, mi-a spus căpitanul aşa, păi aşa o să fac: ia să le bag eu o funie (că şi „funier” este o meserie cum e cea de „sforar”) în casa „sectelor” (a se traduce „sindicate”) să le luăm „păpica” şi să le tăiem capetele la toţi, mai ca Lăpuşneanu, că democraţie asta înseamnă: supuşenie fără cârteală, blegoşenie şi ascultare întru totul, şi a băgat-o! că nici dracu’ ăl mare n-o mai scoate, balamucul fiind întronat mai ca la nebuni, pentru că nebuni sunt EI, nebuni suntem toţi, precum şi EU; am zis! u Vasile Pistriţu P.S. Orice asociere de idei cu ordinea actuală sau cu numele unor actori politici nu este deloc întâmplătoare. www.scoalaromaneasca.ro | ||||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu